MEDITAȚIA
este o muncă grea. Ea cere cea mai înaltă formă de disciplină – nu de
conformitate, nu de imitație, nu de obediență – ci o disciplină care vine prin
conștientizarea constantă nu doar a lucrurilor exterioare ci de asemenea și a
celor interioare. Astfel meditația nu este o activitate de izolare, ci este o
acțiune în viața zilnică care cere cooperare, sensibilitate și inteligență.
Fără a pune bazele unei vieți drepte, meditația devine o evadare și prin urmare
nu are nicio valoare. O viață dreaptă, cinstită nu înseamnă urmărirea moralităţii sociale, ci a fi liberi de invidie, de lăcomie și de căutarea puterii – toate
acestea născând dușmănie. Eliberarea de
acestea nu vine prin acțiunea voinței ci prin a fi conștienți de ele, prin
cunoaștere de sine. Fără a cunoaște activitățile sinelui, meditația devine
emoție senzorială și prin urmare de foarte puțină importanță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu