CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Compasiunea nu este cuvantul
Gandirea nu poate,
prin nici o modalitate, cultiva compasiunea. Eu nu folosesc cuvantul compasiune
in sensul de opus, ca antiteza a urii sau violentei. Dar daca fiecare dintre
noi nu are un profund sentiment de compasiune, vom deveni din ce in ce mai
brutali si inumani fata de toti ceilalti. Vom fi mecanici, precum un
calculator, care a fost programat pentru a efectua anumite functii, vom cauta
securitatea, atat fizica cat si psihica, si ne va lipsi extraordinara
profunzime a frumusetii, intreaga semnificatie a vietii.
Prin compasiune nu
ma refer la ceva care trebuie dobandit. Compasiunea nu este cuvantul, care este
din domeniul trecutului, ci ceva care este activ; este verb si nu doar un
cuvant, nume sau substantiv. Exista o diferenta intre verb si cuvant. Verbul
este activ, prezent, in timp ce cuvantul este intotdeauna trecutul, si prin
urmare static. Puteti da vitalitate, dinamism numelui, cuvantului, dar nu va fi
la fel ca verbul care este activ, prezent...
Compasiunea nu
este sentiment, nu este acea simpatie vaporoasa sau empatie. Compasiunea nu
este ceva pe care sa o puteti cultiva prin gandire, prin disciplina, prin
control, suprimare, si nici prin a fi politicos, bland si tot restul.
Compasiunea vine in fiinta doar atunci cand gandirea a luat sfarsit, a ajuns la
propria-i radacina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu