CE ESTE MEDITAȚIA?
J. KRISHNAMURTI ÎN DIALOG CU CHOGYAM TRUNGPA
”MEDITAȚIA
este unul dintre cele mai extraordinare lucruri și dacă nu o cunoști ești ca un
orb într-o lume de culori strălucitoare, umbre și lumini mișcătoare. Nu este o
aventură intelectuală, dar când inima pătrunde în minte, mintea are o calitate
total diferită: aceasta este cu adevărat fără limite, nu doar în capacitatea sa
de a gândi, de a acționa eficient, ci de asemenea sentimentul trăirii într-un
spațiu vast în care eşti o parte a totului. MEDITAȚIA ESTE MIȘCAREA IUBIRII.”
J.Krishnamurti – Meditantions, 1969
Ce este meditaţia? De ce ar trebui să medităm? De ce
există tulburare, dezordine? Dacă observăm holistic, complet, total, atunci ce
este dezordinea?
*****
Meditaţia este o modalitate de evadare, din orice –
evitând de fapt „ceea ce este”, realitatea – sau meditaţia este înţelegerea
vieţii?
*****
În acest dialog Jiddu Krishnamurti discută împreună cu
Chogyam Trungpa despre meditaţie, învăţători spirituali, guru, despre intelect
şi despre rolul tuturor acestora în descoperirea adevărului. Krishnamurti se
întreabă ce este meditaţia şi de ce ar trebui să medităm.
Jiddu Krishnamurti ( 12 martie 1895 – 17
februarie 1986 ) a
vorbit şi a scris despre subiecte filosofice şi spirituale. A abordat subiecte
precum revoluţia psihologică, natura minţii, meditaţia, investigarea relaţiilor
umane şi cum s-ar putea realiza schimbări radicale în societate. El a subliniat
în mod constant nevoia unei revoluţii în psihicul fiecărei fiinţe umane şi a arătat
că o astfel de revoluţie nu poate fi adusă de nicio entitate exterioară, fie ea
religioasă, politică sau socială.
Chogyam Trungpa ( 28 februarie 1939 – 4
aprilie 1987 ) a fost un
maestru buddhist descendent al liniei Kagyu şi Nyingma, considerat a fi al
unsprezecelea Trungpa tulku ( stareţ al mănăstirii din Surmang ). A fost un erudit, profesor, poet, artist şi iniţiatorul
unei viziuni noi, radicale cu privire la Shambhala. Recunoscut atât de
buddhiştii tibetani cât şi de alţi practicanţi spirituali şi erudiţi ca un
proeminent profesor al buddhismului tibetan, a fost o figură majoră, deşi controversată, în răspândirea budhismului tibetan în Occident,
fondând universităţile Vajradhathu şi Naropa precum şi sistemul educaţional
Shambhala.
În această
înregistrare video J. Krishnamurti şi Chogyam Trungpa susţin o dezbatere, un
dialog cu privire la tradiţionalism şi anti-tradiţionalism cu privire la ceea
ce este meditaţia.
CE ESTE MEDITAȚIA ȘI CARE ESTE LEGĂTURA EI CU
CREATIVITATEA?
MEDITAȚIA este ceva foarte complex. Acesta
este un dialog între noi. Și am spus că este ceva foarte complex. Cuvântul
meditație implică atât în sanskrită cât și în limba engleză, nu doar creierul
care se concentrează pe un anumit subiect ci de asemenea implică o mare atenție
dar în sanskrită meditația înseamnă în primul rând a măsura. Cred, că și în
limba engleză, etimologic, înseamnă de asemenea a măsura. Întreaga chestiune a
devenirii este implicată aici, tot ceea ce înseamnă a măsura: eu sunt ceva și
voi deveni altceva. Eu sunt lacom dar voi deveni treptat lipsit de lăcomie,
ceea ce este o formă de măsurare, o formă de devenire. Atât devenirea în
treburile lumești cât și devenirea psihologică. Asta este întreaga problemă a
măsurării. Grecii, grecii antici – știți despre asta, nu voi aprofunda – au
fost inițiatorii măsurării. Fără măsurare nu ar exista tehnologie. Iar
asiaticii, în special în India, au spus că măsurarea este iluzorie, că
mijloacele de măsurare sunt limitate. Eu am tradus ceea ce ei au spus în alt
mod. Deci, mijloacele de măsurare, de comparație, pentru a compara ”ceea ce
este” cu ”ceea ce ar trebui să fie”, idealul, realitatea, realitatea devenind ideal.
Toate acestea sunt implicate în meditație.
De asemenea în meditație sunt implicați
cel care meditează (meditatorul) și meditația. Dacă există vreo dificultate în
a înțelege ceea ce spune vorbitorul, veniți cu întrebări, vă rog. Deoarece este
o chestiune foarte complexă. Și în special, pentru că unii guru indieni au adus
acest termen în America și au făcut mulți bani din asta. Aceștia sunt
multi-milionari, i-am întâlnit. Sunt ființe deplorabile, toți aleargă după
bani.
Deci, dacă te întrebi despre meditație, ar
trebui mai întâi să te întrebi nu doar despre măsurare ci de asemenea despre
această constantă devenire psihologică. Ființele umare sunt violente și au
idealul de a fi non-violente, ceea ce înseamnă a deveni.
Întrebare:
Aveți obiective pentru meditație?
Krishnamurti:
Eu spun ce presupune întreaga structură și natura meditației. Nu cum să
meditezi ci ceea ce este meditația, mai degrabă decât cum. Sper că m-am făcut
înțeles. Și de asemenea există o întrebare implicită în asta: cine meditează?
Și în cele mai multe sisteme de meditație, indiferent că sunt japoneze,
hinduse, tibetane sau altele, există întotdeauna cel care controlează și ceea
ce acesta controlează. Adevărat? Suntem la unison, suntem împreună?
Deci, există controlorul care controlează gândirea pentru a o liniști, pentru a
o modela în conformitate cu o anumită finalitate. Așa că există controlorul și
controlatul. Cine este controlorul? Vă rog, toate acestea sunt implicate în
meditație, nu doar pentru ca cineva să-și controleze gândirea, ceea ce în
general se înțelege prin meditație, indiferent că este meditație zen, sau cele
mai complexe forme de meditație care există în India sau în altă parte,
întotdeauna există controlorul, entitatea care controlează gândirea. Deci,
gânditorul se separă de întreaga activitate a gândirii, și prin urmare, în
meditație este implicat controlorul, care controlează gândirea pentru a o
liniști. Aceasta este esența meditației, a aduce o stare în creier – nu voi
folosi mintea pentru moment – de a face creierul liniștit. Vă voi explica puțin
mai mult și vom aborda asta.
Deci există o separare între controlor și
controlat. Așa este? Foarte puțini oameni se întreabă cu privire la asta. Cu
toții sunt încântați să mediteze sperând să obțină ceva – iluminarea, liniștea
creierului, pacea minții și așa mai departe. Dar foarte, foarte puțini oameni
se întreabă: cine este controlorul? Putem aprofunda asta? Controlorul este de
asemenea gândirea. Controlorul este trecutul, este entitatea sau mișcarea
timpului trecut și măsura. Deci, există trecutul, care este gânditorul, separat
de gândire și gânditorul încearcă să controleze gândirea. Ființele umane l-au
inventat pe Dumnezeu – îmi pare rău, sper să nu vă supărați. Nu vei fi șocat
dacă vom aborda toate acestea?
A:
Nu, să continuăm.
Krishnamurti:
Ființele umane datorită fricii l-au inventat pe Dumnezeu. Și au încercat să
ajungă la Dumnezeu, care este principiul suprem, în India este numit Brahman
sau principiul suprem, ultim. Și meditația înseamnă să ajungi la suprem. Deci
meditația este cu adevărat foarte, foarte complexă și nu doar a medita douăzeci
de minute dimineața, douăzeci de minute după-amiaza și douăzeci de minute seara
– ceea ce înseamnă siestă și nu este deloc meditație. Deci, dacă cineva dorește
să descopere ce este meditația trebuie să se întrebe precum Krishnamurti: de ce
vrea cineva să mediteze? Ne dăm seama că creierul trăncănește în mod constant,
planifică, concepe, proiectează – ceea ce face, ceea ce a făcut, trecutul
influențând prezentul, aceasta este veșnica pălăvrăgeală, chiar dacă este o
pălăvrăgeală științifică – scuze – sau obișnuita pălăvrăgeală zilnică, precum o
gospodină care pălăvrăgește la nesfârșit despre una sau alta. Deci, creierul
este într-o permanentă mișcare. Acum, ideea meditației este de a face creierul
liniștit, tăcut, complet atent și a găsi în această atenție ceea ce este –
probabil că veți obiecta față de acest cuvânt ”eternitate” – sau ceva sacru.
Aceasta este intenția celor care chiar au abordat această chestiune. Vorbitorul
a trecut prin asta în ultimii șaizeci de ani sau mai mult. A discutat această
chestiune cu experți în Zen, cu patriarhi Zen, cu hinduși și tibetani și tot
restul găștii. Sper că nu te deranjează că vorbesc într-un limbaj cotidian, nu?
Și vorbitorul respinge toate aceste forme
de meditație, deoarece ideea lor de meditație este de a atinge un scop.
Finalitatea fiind controlul total al creierului, astfel încât să nu existe nici
o mișcare a gândirii. Deoarece atunci când creierul este liniștit, disciplinat
în mod deliberat, urmărind asta, acesta nu este cu adevărat liniștit, tăcut.
Este ca și cum am realiza ceva prin acțiunea dorinței. Nu știu dacă urmăriți
toate acestea. Putem continua?
Deci, cineva care este interesat de toate
acestea, se întreabă oare, de asemenea, ce este dorința? Nu a suprima dorința
precum călugării și sannyasis indieni, nu a suprima dorința sau a o identifica
cu ceva mai înalt – principiul superior, o imagine superioară, sau Hristos dacă
sunteți creștini și așa mai departe. Deci, trebuie să înțelegem că dacă cineva
dorește să afle ce este meditația, trebuie să investigheze dorința. Nu-i așa,
domnilor?
J.Krishnamurti – Los Alamos (USA) National Laboratory 2nd
Colloquium,
21st. March 1984, ”Creativity in Science”.
MEDITAȚIA nu înseamnă deloc controlul
corpului. Nu există nicio separare reală între organism și minte. Creierul,
sistemul nervos și ceea ce numim minte sunt una, inseparabile. Actul natural al
meditației este cel care aduce mișcarea armonioasă a întregului. A separa
corpul de minte și a-l controla prin decizii intelectuale conduce la
contradicție și din aceasta vor apărea diferite forme de luptă, conflicte și
rezistență.
Orice decizie de a controla va duce doar
la rezistență chiar și atunci când urmărim să fim conștinenți. Meditația este
înțelegerea separării aduse de decizie. Libertatea nu este actul de decizie, ci
actul percepției. A observa înseamnă a face. Asta nu înseamnă a vedea și apoi a
acționa. La urma urmei, aceasta este dorința cu toate contradicțiile sale. Când
o dorință își asumă autoritatea asupra alteia, această dorință devine voință. În
asta există o inevitabilă separare, divizare. Iar meditația este înțelegerea
dorinței, nu depășirea unei dorințe printr-o alta. Dorința este mișcarea
senzației care devine plăcere și frică. Aceasta este susținută de stăruința
constantă a gândirii asupra ceva sau altceva.
Meditația este cu adevărat golirea
completă a minții. Atunci nu mai există decât funcționarea organismului, există
doar funcționarea organismului și nimic altceva; atunci gândirea funcționează
fără a se identifica ca ”eu” și ”non-eu”. Gândirea este mecanică precum
organismul. Ceea ce creează conflictul este gândirea care se identifică cu una
din părțile sale, care devine ”eu”, sinele și diferite părți, segmente, ale
acestui sine. Acest sine nu este necesar în orice moment. Acest sine nu
reprezintă nimic, dar libertatea corpului și a minții poate exista doar atunci
când gândirea nu creează sinele. Nu există un sine pe care să-l înțelegi ci
doar gândirea creează sinele. Atunci când există doar organism, fără sine,
percepția atât vizuală cât și non-vizuală nu pate fi distorsionată. Există doar
percepția a ”ceea ce este” și tocmai această percepție merge dincolo de ”ceea
ce este”. Golirea minții nu este o activitate a gândirii sau un proces
intelectual. Observarea continuă a ”ceea ce este” fără niciun fel de
distorsiune, golește în mod natural mintea de toate gândurile dar totuși mintea
poate folosi gândirea atunci când este necesar. Gândirea este mecanică, dar
meditația nu este.
J.Krishnamurti – The Beginnings of Learning –
Krishnamurti Foundation Trust Ltd. London 1979