14 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Suferinta constienta 
si suferinta inconstienta

   Suferinta este... durere, incertitudine, sentimentul de totala singuratate. Exista suferinta mortii, suferinta de a nu avea capacitatea implinirii de sine, suferinta de a nu fi recunoscut, suferinta de a iubi si a nu fi iubit in schimb. Exista nenumarate forme de suferinta si cred ca fara a intelege suferinta nu exista nici un sfarsit al conflictului, al nefericirii, a coruptiei si degradarii zilnice. Exista suferinta constienta si exista de asemenea suferinta inconstienta, suferinta care nu are nici o baza, nici o cauza imediata. Cei mai multi dintre noi cunosc durerea constienta si cunoastem de asemenea modul de abordarea a sa. Fie fugim de ea prin credinta religioasa sau o rationalizam, sau luam medicamente, droguri, indiferent daca aceasta suferinta este de natura psihica sau fizica; sau ne abandonam cuvintelor, distractiilor, diverselor divertismente superficiale. Cu toate ca facem toate acestea, totusi nu putem scapa de suferinta constienta. Dar exista si o suferinta inconstienta pe care am mostenit-o de-a lungul secolelor. Omul a incercat intotdeauna sa depaseasca acest lucru extraordinar, numit durere, suferinta, nefericire; dar chiar si atunci cand suntem fericiti superficial si avem tot ce ne dorim, adanc in subconstient exista inca radacinile suferintei. Deci atunci cand vorbim despre sfarsitul suferintei, ne referim la incetarea tuturor suferintelor, atat constiente cat si inconstiente.

    Pentru a pune capat durerii trebuie sa avem o minte foarte clara si foarte simpla. Aceasta simplitate nu este doar o idee. Pentru a avea aceasta simplitate a mintii este necesara o mare inteligenta si sensibilitate.