CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Iertarea nu este
adevarata compasiune
adevarata compasiune
Ce inseamna a avea
compasiune? Te rog cerceteaza pentru tine, s-o simti inafara, daca mintea care
este ranita, care poate fi ranita, poate ea ierta vreodata. Mintea, care are
capacitatea de a fi ranita, poate ierta vreodata? Si poate o astfel de minte,
capabila de a fi ranita, care cultiva virtutea, care este constienta de
generozitate, poate o asftel de minte sa fie plina de compasiune? Compasiunea,
ca iubirea, este ceva care nu apartine mintii. Mintea nu este constienta de
sine, ca avand compasiune, ca si iubire. Dar in momentul in care iarta
constient mintea isi consolideaza propriul centru al suferintei. Deci, mintea
care iarta constient, niciodata nu poate ierta in totalitate; ea nu cunoaste
iertarea, a ierta pentru a nu fi in continuare ranita.
Deci, este foarte important
sa aflam de ce mintea isi aminteste de fapt tot ceea ce a stocat. Deoarece
mintea mereu auto-exagereaza, tinde sa devina tot mai mare, sa fie ceva. Atunci
cand mintea este dispusa sa nu mai fie ceva, sa fie nimic, in totalitate,
complet nimic, atunci, in aceasta stare, exista compasiune. In aceasta stare nu
exista nici iertare, nici starea de suferinta; dar pentru a intelege aceasta trebuie
sa intelegem propria dezvoltare a “eu”-lui...
Deci, cat timp
exista cultivarea constienta a oricarei influente particulare, a oricarei
virtuti speciale, nu poate exista iubire, nu poate exista compasiune, deoarece
iubirea si compasiunea nu sunt rezultatul unui efort constient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu