CARTEA VIETII –
Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Fericirea nu apartine mintii
Putem face progrese de
la un rafinament la altul, de la o subtilitate la alta, de la o placere la
alta; dar in centul tuturor este “eu” – “eu” care se bucura, care vrea mai
multa fericire; “eu” care cauta, investigheaza, doreste mai multa fericire,
“eu” care se zbate, “eu” care devine din ce in ce mai rafinat, dar niciodata nu
are o finalitate. Doar atunci cand “eu” in toate formele, chiar si cele mai
subtile inceteaza, exista doar starea de fericire care nu poate fi cautata,
extazul, bucuria reala fara durere, fara coruptie...
... Cand mintea
trece dincolo de ideea de “eu”, cel care experimenteaza, observatorul,
ganditorul, atunci exista posibilitatea unei fericiri incoruptibile. Aceasta
fericire nu poate fi permanenta, in sensul in care folosim acest cuvant. Dar,
mintea noastra cauta fericirea permanenta, ceva care va dura, care va continua.
Aceasta dorinta intensa de continuitate este coruptia...
... Daca putem
intelege procesul vietii fara condamnare, fara a spune daca este bine sau rau,
atunci, cred, exista o fericire creativa care nu este “a ta” sau “a mea”.
Aceasta fericire creativa este ca lumina soarelui. Daca doresti sa pastrezi
lumina soarelui, ea nu mai este libera si datatoare de viata, nu mai este cea
oferita de soare. In mod similar, daca doriti fericirea pentru ca suferiti sau
pentru ca ati pierdut pe cineva, sau pentru ca nu ati avut succes, atunci,
aceasta e doar o reactie. Dar cand mintea poate merge dincolo, atunci exista
fericirea care nu apartine mintii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu