17 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Cunoasterea nu este intelepciune

   In cautarea noastra pentru cunoastere, in dorinta noastra de profit, ne pierdem iubirea, ne tocim sentimentul frumusetii, sensibilitatea fata de cruzime; suntem din ce in ce mai mult specializati si tot mai putin integrati. Intelepciunea nu poate fi inlocuita prin cunoastere si nici un fel de explicatii, nici o acumulare de fapte nu vor elibera omul de suferinta. Cunoasterea este necesara, stiinta are locul ei, dar in cazul in care mintea si inima sunt sufocate de cunostinte si atunci cand cauza suferintei este cautata in afara, viata devine zadarnica si lipsita de sens...

    Informatiile, cunostintele din diverse domenii, desi in continua crestere, sunt prin natura lor foarte limitate. Intelepciunea este infinita, ea cuprinde cunoasterea si modul de actiune; insa prindem o ramura si credem ca este intregul copac. Prin cunoasterea partii nu putem dobandi bucuria intregului. Intelectul niciodata nu ne poate conduce la intreg, deoarece este doar un segment, o parte.

    Am separat intelectul de senzatie si am dezvoltat intelectul in detrimentul simtului. Suntem ca un obiect cu trei picioare, cu unul din picioare mult mai lung decat celelalte, si nu avem echilibru. Suntem pregatiti, antrenati pentru a fi intelectuali; educatia noastra cultiva intelectul spre a deveni ascutit, viclean, receptiv si astfel joaca rolul cel mai important in viata noastra. Inteligenta este cu mult mai mare decat intelectul deoarece integreaza ratiunea si iubirea; insa nu poate exista inteligenta decat atunci cand exista auto-cunoasterea, intelegerea profunda a intregului proces al sinelui.