8 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Memoria nu are viata in sine

   Ce intelegem prin gand? Ce credeti? Evident, gandul este rezultatul unui raspuns, neurologic sau psihologic, nu-i asa? El este raspunsul imediat al simturilor la o senzatie sau este psihologie, un raspuns din inregistrarea memoriei. Exista raspunsul imediat al nevoilor la o senzatie si raspunsul psihologic datorat inregistrarilor din memorie, influenta rasei, a grupului, a gurului, a familiei, a traditiei si asa mai departe – pe toate acestea le numim gandire. Deci, procesul de gandire este raspunsul memoriei, nu-i asa? Tu nu ai avea ganduri daca nu ai avea memorie si raspunsul memoriei aduce o anumita experienta procesului de gandire in actiune.

    Atunci, ce este memoria? Daca ti-ai observa memoria si cum memorezi, vei observa ca aceasta este de fapt tehnica, avand de-a face cu informatii, cu inginerie, matematica, fizica si tot restul – sau aceasta este reziduul unei experiente neterminate, incomplete, nu-i asa? Observati-va memoria si veti vedea. Cand ati incheiat o experienta complet, nu exista nici o memorie a acelei experiente care se acumuleaza in sensul unui reziduu psihologic. Exista un reziduu numai atunci cand exista o experienta care nu este pe deplin inteleasa si nu exista o intelegere a experientei deoarece privim fiecare experienta prin amintirile trecutului, si prin urmare niciodata nu ne intalnim proaspeti, ca noi, ci intotdeauna prin intermediul vechiului ecran. Prin urmare, este clar ca raspunsul nostru la experienta este conditionat, intotdeauna limitat.