CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Mintea care invata
Ce putem spune
despre invatare? Exista invatare atunci cand doar se cumuleaza cunostinte, cand
se strang informatii? Este acesta un mod de a invata? Ca student in inginerie veti
studia matematica, si altele; ca sa inveti te informezi despre subiect. Veti
acumula cunostinte cu scopul de a le utiliza in mod practic. Procesul de
invatare este cumulativ. Atunci cand mintea doar adauga, acumuleaza, este
aceasta invatare? Sau invatarea este ceva cu totul diferit? Eu spun ca procesul
de acumulare pe care noi il numim acum invatare nu este adevarata invatare.
Este doar o cultivare a memoriei, care devine mecanica; iar o minte care
functioneaza mecanic, ca o masina, nu este capabila de a invata. O masina nu
este niciodata capabila de a invata, cu exceptia sensului cumulativ al
invatarii. Invatarea este ceva destul de diferit, asa cum voi incerca sa va
arat.
Mintea care invata
nu spune niciodata “eu stiu” deoarece cunoasterea este intotdeauna partiala,
intrucat invatarea nu se termina niciodata. Invatarea nu inseamna a incepe cu
un anumit bagaj de cunostinte, si a adauga apoi noi cunostinte. Aceasta nu este
adevarata invatare, invatarea totala, integrala; este un proces pur mecanic.
Pentru mine a invata este ceva cu totul diferit. Eu invat despre mine, clipa de
clipa, iar eu sunt extraordinar de important; eu sunt viata, miscarea, care nu
are nici inceput si nici sfarsit. Cand spun “eu stiu” invatarea se incheie cu
cunostintele acumulate. Invatarea nu este cumulativa; ea este miscarea
cunoasterii, care nu are nici inceput si nici sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu