10 IANUARIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Invatarea nu este experienta

   Cuvantul invatare are o mare semnificatie. Exista doua tipuri de invatare. Pentru cei mai multi dintre noi invatarea inseamna acumularea de cunostinte, de experienta, de tehnologie, de abilitati, a unei limbi straine. De asemenea exista invatarea psihologica, invatarea prin experienta, fie experientele imediate ale vietii, care lasa un anumit reziduu al traditiei, al rasei, al societatii. Exista aceste doua tipuri de invatare prin care putem intalni viata: psihologic si fiziologic; abilitate pasiva si abilitate activa. Cu adevarat nu exista nici o linie de demarcatie intre cele doua; acestea se suprapun. Pentru moment noi nu vom lua in considerare abilitatile pe care le invatam prin practica, cunostintele tehnologice pe care le dobandim prin studiu. Ne vom preocupa de invatarea psihologica pe care am dobandit-o de-a lungul secolelor sau am mostenit-o ca traditie, ca si cunostinte, ca experienta. Asta numim invatare, dar ma intreb daca asta este totul. Eu nu vorbesc despre a invata o abilitate, o limba straina, o tehnica, dar ma intreb daca mintea invata vreodata psihologic. Ea a invatat, si cu ceea ce a invatat intalneste provocarile vietii. Intotdeauna exista o interpretare a provocarilor vietii in conformitate cu ceea ce am invatat. Asta este ceea ce facem. Este aceasta invatare? Oare invatarea nu implica ceva nou, ceva ce nu cunosc si trebuie sa invat? Daca eu doar adaug la ceea ce stiu deja, aceasta nu mai este invatare.