CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Cunoasterea de sine
Fara cunoasterea de
sine, orice ai face, nu poate exista starea de meditatie. Prin cunoastere de
sine ma refer la a cunoaste fiecare gand, fiecare stare de spirit, fiecare
cuvant, fiecare sentiment; cunoasterea activitatii mintii tale – nu cunoasterea
Sinelui Suprem, marele sine; nu exista asa ceva; Sinele superior, Atman este
inca in domeniul gandirii. Gandirea este rezultatul conditionarilor voastre,
gandul este raspunsul memoriei voastre – ancestrala sau imediata. Si doar a
incerca sa meditezi, fara a te stabili mai intai profund si irevocabil in
virtutea care vine prin cunoastere de sine, este ceva inselator si absolut
inutil.
Va rog, este
foarte important pentru cei seriosi sa inteleaga acest lucru. Pentru ca daca nu
poti face asta, meditatia este separata de viata reala, efectiva, este inafara
ei – atat de mult inafara, incat desi poti medita, stand in posturi un timp
nelimitat, chiar si tot restul vietii tale, nu vei vedea dincolo de nasul tau.
Orice postura ai realiza, orice ai face, nu va avea nici o insemnatate.
... Este important
sa intelegem ca cunoasterea de sine inseamna doar a fi constienti, fara nici o
alegere din partea “EU”-lui care isi are sursa intr-un pachet de amintiri –
doar sa fii constient, fara interpretare, doar a observa miscarea mintii. Dar
aceasta observare este impiedicata atunci cand exista acumulari prin procesul
de observare – ce sa fac, ce sa nu fac, ce sa urmaresc, ce sa nu urmaresc; daca
faci asta, pui capat procesului viu al miscarii mintii ca sine. Asta este,
trebuie sa observi si sa vezi realitatea, cu adevarat ceea ce este. Daca o vom
aborda cu o idee, cu o opinie – cum ar fi: “Eu nu trebuie” sau “Eu trebuie”,
care sunt raspunsurile memoriei – atunci miscarea a ceea ce este, a realitatii,
este blocata si prin urmare nu exista invatare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu