16 IANUARIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Vitrutea nu are autoritate

   Se poate mintea elibera de autoritate, ceea ce presupune a se elibera de frica, astfel incat sa n-o mai urmeze? Daca da, asta pune capat imitatiei, care te face mecanic. La urma urmei, virtutea, etica, nu este o repetare a ceea ce este bun. In momentul in care aceasta devine ceva mecanic, aceasta inceteaza a mai fi virtute. Vitrutea este ceva care trebuie sa existe in orice moment, la fel ca umilinta. Umilinta nu poate fi cultivata si mintea care nu este umila este incapabila de a invata. Deci, virtutea nu presupune nici o autoritate. Moralitatea sociala nu este deloc moralitate; este imorala pentru ca admite concurenta, lacomia, ambitia si prin urmare societatea incurajeaza imoralitatea. Virtutea este ceva care transcende moralitatea. Fara virtute nu exista ordine, iar ordinea nu se conformeaza unui model, unei formule. Mintea care urmeaza o formula prin auto-disciplina, pentru a realiza virtutea, isi creaza singura probleme de imoralitate.

    O autoritate externa care obiectiveaza mintea, cu exceptia legii, cum ar fi Dumnezeu, morala si asa mai departe, devine distructiva atunci cand mintea incearca sa inteleaga ce este in realitate virtutea. Avem propria autoritate, experienta si cunoastere pe care ne straduim sa le urmam. Cu totii stim ca exista aceasta constanta repetitie, imitatia. Autoritatea psihologica – nu autoritatea legii, politistul care mentine ordinea – autoritatea psihologica pe care fiecare o are, devine distrugatoarea virtutii, deoarece virtutea este ceva care traieste, se misca. Asa cum nu este posibil a cultiva umilinta, asa cum nu este posibil a cultiva iubirea, de asemenea virtutea nu poate fi cultivata, si in asta exista o extraordinara frumusete. Virtutea nu este mecanica, si fara virtute nu exista un fundament pentru o gandire limpede.