31 OCTOMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Revolutia psihologica

   Este posibil ca ganditorul si gandirea, si ca urmare observatorul si ceea ce observa, sa fie una? Niciodata nu vei afla daca doar vei privi aceasta problema si imi vei cere superficial sa explic ce vreau sa spun de fapt prin acest lucru. Cu siguranta aceasta este problema ta, nu e problema mea; esti aici pentru a descoperi cum sa privesti aceasta problema sau problemele lumii. Aceasta lupta constanta, care este atat de distructiva – aceasta este problema ta, nu-i asa? Si deasemenea problema este cum sa aduci o schimbare radicala in tine insuti, nu sa te multumesti cu revolutiile superficiale in politica, in economie, in diverse birocratii. Tu nu incerca sa ma intelegi pe mine sau modul in care eu privesc viata. Incearca sa te intelegi si sa observi problemele cu care trebuie sa te confrunti, sa le faci fata; si analizandu-le impreuna, ceea ce facem noi in aceste discutii, probabil ne ajuta reciproc sa le privim mai clar, sa le vedem mai distinct. Dar, pentru a vedea mai clar, doar nivelul verbal nu este suficient. Acesta nu aduce o schimbare psihologica, creativa. Trebuie sa mergem dincolo de cuvinte, dincolo de toate simbolurile si emotiile lor...

    Trebuie sa lasam deoparte toate aceste lucruri si sa ajungem la centrul problemei – cum sa dizolv “EU”-l, care este timpul inlantuitor, in care nu exista nici iubire, nici compasiune. Este posibil sa mergem dincolo doar atunci cand mintea nu este separata ca ganditor si gandire. Cand ganditorul si gandirea sunt una, doar atunci exista tacere, tacerea in care nu exista nici o imagine, de a avea sau de a astepta in continuare o experienta. In aceasta tacere nu exista nici un experimentator care experimenteaza, si doar atunci exista cu adevarat o revolutie psihologica, creativa.