CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
O cautare zadarnica
Atata timp cat gandim in termenii, sabloanele
timpului, trebuie sa existe teama de moarte. Am studiat dar nu am gasit
finalitatea si trebuie sa o gasesc inainte de a muri, iar daca nu o voi gasi inainte
de moarte, cel putin sper ca o voi gasi in viata urmatoare, si asa mai departe.
Intreaga noastra gandire este bazata pe timp. Gandirea noastra este cunoscuta,
ea este rezultatul cunoscutului si cunoscutul este un proces al timpului; si
incercam cu mintea sa aflam ceea ce este nemuritor, dincolo de timp, aceasta
este o cautare zadarnica. Aceasta nu are nici un sens, cu exceptia filosofilor,
teoreticienilor si a speculatorilor. Daca vreau sa gasesc adevarul, nu maine,
ci chiar acum, in mod direct, nu trebuie ca “Eu”-l – Eu-l, sinele, care
intotdeauna aduna, se straduieste sa dea
o continuitate prin memorie – sa inceteze a continua? Este posibil sa moara in
timpul vietii – nu in mod artificial ca atunci cand cineva isi pierde memoria,
care este amnezie, ci de fapt sa inceteze sa acumuleze, prin memorie, si astfel
sa dea continuitate Eu-lui? Traind in aceasta lume a timpului, nu este posibil
pentru minte sa produca fara nici o forma de constrangere, o stare in care
experienta si experimentatorul nu au nici un temei? Atata timp cat exista
experimentator, observator, ganditor, trebuie sa existe teama unui sfarsit si
prin urmare frica de moarte...
Si astfel, daca este posibil pentru minte
sa cunoasca toate acestea, sa fie pe deplin constienta de ea si nu doar sa
spuna: “Da, este simplu” – daca mintea poate sa fie constienta de intregul
proces al constiintei, vazand intreaga semnificatie a continuitatii si a
timpului si desertaciunea si inutilitatea acestei cautari prin timp a ceea ce
este dincolo de timp – daca ati putea constientiza toate acestea, atunci poate
exista o moarte, care de fapt este o creativitate totala inafara timpului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu