CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Credința împiedică adevărata înțelegere
Dacă nu am avea nici
o credință, ce s-ar întâmpla cu noi? Am fi foarte speriați de ce s-ar putea
întâmpla? Dacă avem un model de acțiune, bazat pe o credință fie în Dumnezeu,
sau în comunism, în socialism, sau în imperialism, sau în orice fel de forme religioase, dogme în care suntem condiționați
– nu ar trebui să ne simțim cu totul pierduți? Și această acceptare a credinței
nu este cea care acoperă frica – frica de a fi cu adevărat nimic, de a fi gol,
vid? La urma urmei o cană este utilă numai atunci când este goală; și mintea
care este plină cu credințe, cu dogme, cu idei, cu citate, este de fapt o minte
necreatoare; este doar o minte repetitivă pentru a scăpa de această frică –
frica de a fi gol, teama de singurătate, frica de stagnare, de a nu reuși, de a
nu realiza, de a nu fi cineva, de a nu deveni ceva – este cu siguranță unul
dintre motivele pentru care acceptăm credințele cu atâta nerăbdare și lăcomie,
nu-i așa? Și prin acceptarea credinței, ne înțelegem pe noi înșine? Dimpotrivă.
O credință religioasă sau politică împiedică în mod evident înțelegerea de
sine. Aceasta acționează ca un ecran prin intermediul căruia ne observăm. Și
putem să ne auto-observăm fără credințe? Dacă am elimina aceste credințe,
multiplele credințe pe care le avem, este acesta un mod radical diferit de a
privi? Dacă nu mai avem nici o credință cu care mintea se identifică, atunci
mintea fără nici un fel de identificare poate privi în sine – așa cum este – și
atunci cu siguranță va începe înțelegerea de sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu