CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Bunătatea nu are cauză
Dacă am un motiv
pentru a fi bun, poate acesta aduce bunătatea? Sau este bunătatea complet
lipsită de acest îndemn de a fi bun, care se bazează întotdeauna pe un motiv? Este
binele opusul răului? Orice opus conține sămânța propriului său opus, nu-i așa?
Există lăcomia și idealul de non-lăcomie. Când mintea urmărește non-lăcomia,
când încearcă să fie non-lacomă, ea este încă lacomă, deoarece dorește să fie
ceva. Lăcomia presupune dorință, dobândire, expansiune și când mintea vede
faptul că nu merită să fie lacomă, atunci vrea să fie non-lacomă, deci motivul
este același, de a fi sau de a dobândi ceva. Atunci când mintea nu vrea să mai
dorească, rădăcina dorinței este încă prezentă. Deci, bunătatea nu este opusul
răului, este o stare cu totul diferită. Și care este această stare? Evident,
bunătatea nu are nici o cauză deoarece toate cauzele se bazează pe sine;
aceasta este mișcarea egocentrică a minții. Deci, ce înțelegem prin bunătate? Cu
siguranță, bunătatea există doar atunci când există o atenție totală. Atenția
nu are nici o cauză, nici un motiv. Atunci când există o cauză pentru atenție,
este aceasta atenție? Dacă aș fi atent pentru a dobândi ceva, a dobândi fie că
este bun sau rău, aceasta nu este atenție, este o distragere a atenției. O
divizare, o împărțire.
Bunătatea poate
exista doar atunci când există o atenție totală, în care nu există nici un
efort de a fi sau a nu fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu