CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Dorința este întotdeauna dorință
Pentru a evita
suferința cultivăm detașarea. Fiind preveniți că atașamentul mai devreme sau
mai târziu implică suferiță, dorim să ne detașăm. Atașamentul este plăcut, dar
percepând suferința datorată lui, trebuie să fim satisfăcuți, să ne bucurăm în
alt mod, prin detașare. Detașarea este la fel ca atașamentul, atâta timp cât
produce satisfacție. Deci, ceea ce noi căutăm cu adevărat este satisfacția,
simțim nevoia de a fi satisfăcuți prin orice mijloace.
Suntem
dependenți sau atașați deoarece ne oferă plăcere, securitate, putere,
sentimentul de bunăstare, chiar dacă există suferință și frică. De asemenea
căutăm detașarea pentru plăcere, pentru a nu suferi, pentru a nu fi răniți
interior. Noi căutăm plăcerea, satisfacția. Fără a condamna sau justifica,
trebuie să căutăm să înțelegem acest proces, pentru că dacă nu l-am înțeles, nu
există nici o cale de ieșire din confuzia și contradicția noastră. Poate fi
vreodată pofta, dorința satisfăcută, sau este o cursă fără sfârșit? Fie că
râvnim la lucruri mici sau mari, dorința este întotdeauna dorință, un foc care
arde, și ceea ce este consumat de acesta devine imediat cenușă, dar dorința de
a fi satisfăcuți rămâne, ea nu este niciodată arsă, niciodată consumată,
neexistând nici un sfârșit al acesteia. Atașamentul și detașarea sunt la fel de
înrobitoare și ambele trebuie să fie depășite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu