CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Rădăcina tuturor fricilor
Dorința devenirii
generează frica; a fi, a realiza și toate celelalte dependențe generează frică.
Starea de non-frică, nu este negarea, nu este opusul fricii, nu este nici
curajul. Înțelegerea cauzelor fricii presupune încetarea acesteia, nu a deveni
curajos, în orice devenire există o sămânță a fricii. Dependența de lucruri, de
oameni sau idei, naște frica; dependența vine din ignoranță, din lipsa
cunoașterii de sine, din sărăcie interioară; frica generează incertitudine
minții și inimii, împiedică comunicarea și înțelegerea. Prin cunoaștere de sine
începem să descoperim și să înțelegem cauzele fricii, nu doar superficial ci
temerile profunde temporare și acumulative. Frica este atât înnăscută cât și
dobândită; ea este legată de trecut, și pentru a-ți elibera gândirea și
sentimentele de ea trebuie să fie înțeles trecutul prin prezent. Trecutul are
mereu dorința de a da naștere la prezent care devine memorie, identificarea cu
”eu” și ”al meu”. Sinele este rădăcina tuturor fricilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu