28 MART

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Frica este neacceptarea a ceea ce este

   Frica găsește diferite modalități de evadare. Frecvente tipuri de identificare, nu-i așa? – identificare cu țara, cu societatea, cu o idee. Nu ai remarcat cum răspunzi atunci când vezi o procesiune, o paradă militară sau o procesiune religioasă, sau atunci când țara este în pericol de a fi invadată? Apoi te identifici cu țara, cu o ființă, cu o ideologie. Alteori te identifici cu copilul tău, cu soția, cu o anumită formă de acțiune sau inacțiune. Identificarea este un proces de uitare de sine. Atâta timp cât eu sunt conștient de ”mine”, știu că există durere, există luptă, există o frică constantă. Dar dacă mă pot identifica cu ceva mai mare, cu ceva valoros, cu frumusețea, cu viața, cu adevărul cu credința, cu cunoștințele, cel puțin temporar, există o evadare din ”eu”, nu-i așa? Dacă pot vorbi despre Dumnezeu, am uitat de ”mine”. Dacă pot să mă identific cu familia mea, cu un grup, cu un anumit partid, cu o anumită ideologie, atunci există o evadare temporară.

        Acum știm ce este frica? Nu este ea neacceptarea a ceea ce este? Trebuie să înțelegem cuvântul acceptare. Eu nu folosesc acest cuvânt în sensul efortului depus pentru a accepta. Nu este vorba despre a accepta atunci când percep ceea ce este. Când văd clar ceea ce este, atunci are loc procesul de acceptare. Prin urmare frica este neacceptare a ceea ce este.