marți, 27 martie 2012

KRISHNAMURTI – THE CHALLENGE OF CHANGE – film biografic


   

   Acest film prezinta fascinanta poveste a unui mare Invatator Spiritual al secolului XX, din copilarie - cand a fost descoperit de cei de la Societatea Teozofica, in 1909 - la discursurile sale de-a lungul vietii, cu mari audiente in multe zone ale lumii, pana la moartea sa in 1986.
    Aceasta remarcabila poveste, redata prin filme si fotografii de arhiva, este o introducere potrivita spre invataturile si viata lui Krishnamurti.
    Filmul biografic The Callenge of Change despre viata lui Jiddu Krishnamurti este produs de Evelyne Blau in anul 1984. Filmul include si o serie de afirmatii pe care Krishnamurti le face intr-un interviu special pentru acest documentar. De asemenea, filmul include multe fragmente din diverse discutii si dialoguri, precum si o schita biografica a tineretii sale.
    Baza invataturilor lui Krishnamurti este sintetizata in declaratia sa facuta in 1929: "Adevarul este un teren neumblat"... omul nu-l poate descoperi prin nici o organizatie, credinta, dogma, preot sau ritual, si prin nici o cunoastere psihologica. El trebuie abordat si gasit prin intermediul oglinzii relatiei, prin intelegerea continutului propriei sale minti, prin observatie si nu prin analiza intelectuala sau disectie introspectiva. Omul a construit in sine imagini ca un sentiment de securitate – religioasa, politica, personala. Acestea se manifesta ca simboluri, idei, credinte. Povara acestora domina gandirea omului, relatiile si viata lui de zi cu zi. Acestea sunt cauzele problemelor noastre care divid si separa oamenii in orice relatie.
    Aceasta formulare "teren neumblat" poate speria sau ameninta convingerile oamenilor obisnuiti. Aceasta poate parea chiar anarhista. Dar exista foarte multa intelepciune in acest exercitiu. La fel ca in traditia lui Socrate, Krishnamurti ne provoaca sa cautam adevarul deasupra si dincolo de solutiile deja existente si oferite de-a gata de institutiile existente, dincolo de modele si obiceiuri. El ne indeamna sa abandonam gandirea sectara, lasand deoparte pe Shankara, Buddha, Hristos, etc., astfel ca mintea noastra sa poata deveni clara si sa nu mai fie influentata, controlata sau obligata sa serveasca o dogma.
    Cautarea adevarului interior trebuie sa prevaleze, este o calatorie interioara care cauta un numitor comun in ideea abstracta de umanitate. Este ceea ce ne face umani. Cautarea adevarului cere efort, vitalitate, transparenta si disciplina. Societatea omeneasca necesita in permanenta atat continuitate cat si schimbare, deci avem nevoie sa gasim un echilibru intre cele doua. Cautand adevarul trebuie sa mentinem un sentiment de integritate a existentei noastre ca fiinte umane. Trebuie sa avem curajul de a descoperi zi de zi, clipa de clipa, libertatea pe un nou nivel al Adevarului.
    Jiddu Krishnamurti nu a vorbit ca un guru, mantuitor sau maestru ci a facut mereu apel la trezirea inteligentei si discernamantului in toate fiintele umane.

The Challenge of Change
Producator: EVELYNE BLAU
Regia: MICHAEL MENDIZZA
Muzica: MICHAEL ROGERS
Voce: RICHARD CHAMBERLAIN
RICHARD BASSEHART



Puteti viziona acest film online. Filmul este impartit in doua parti.

KRISHNAMURTI - THE CHALLENGE OF CHANGE  - partea I


The Challenge of Change_part 1 from bhairava2012 on Vimeo.


KRISHNAMURTI - THE CHALLENGE OF CHANGE  - partea a II-a

The Challenge of Change_part 2 from bhairava2012 on Vimeo.

sâmbătă, 17 martie 2012

JIDDU KRISHNAMURTI - biografie



 

 
JIDDU KRISHNAMURTI
biografie
"Este cea mai frumoasa fiinta umana pe care am intalnit-o vreodata"
BERNARD SHAW

 
    JIDDU KRISHNAMURTI (1895-1986) – s-a nascut in India la Madanapalle, in apropiere de Madras, intr-o familie saraca de brahmani. La varsta de 14 ani, in 1909 in timp ce se juca pe plaja din Adyar a fost descoperit de C. W. Leadbeater. Ulterior el a fost crescut sub tutela lui C. W. Leadbeater si Annie Besant in cadrul Societatii Teozofice, ei avand convingerea ca el va fi un vehicul pentru "Invatatorul Lumii" care era asteptat conform unor profetii cu privire la Maitreya, bodhisattva al Noii Ere, un spirit superior care vine in lume cand omenirea are nevoie de el. Referitor la descoperirea baiatului, mai tarziu, C. W. Leadbeater a declarat:
   "Am ramas uimit de extraordinara aura a acestui baiat, care nu avea nicio umbra de ego. Era omul pe care-l cautam".
    Jiddu Krishnamurti s-a nascut intr-o familie de brahmani telugu. Tatal sau Jiddu Narianiah, a absolvit Universitatea din Madras si apoi a fost functionar in Departamentul de Venituri al administratiei britanice, la sfarsitul carierei sale fiind colector de chirii si magistrat de district. Parintii sai erau veri secundari, si au avut in total 11 copii din care doar 6 au supravietuit copilariei. Toti membrii familiei au fost vegetarieni stricti. Fiind al optulea copil nascut, el a fost numit, in conformitate cu traditia hinduismului ortodox, dupa Sri Krishna, care el insusi a fost al optulea copil nascut. In 1903 familia se muta la Cudappah iar Krishna se imbolnaveste de malarie, suferind crize periodice de-a lungul mai multor ani. In 1904 sora sa cea mai mare, moare la varsta de 20 de ani.
In 1905 moare mama sa Sanjeevamma, la Cudappah.
    Tatal sau, Narianiah, desi era un brahman orthodox, a fost membru al Societatii Teozofice din 1881 – in perioada cand Helena Blavatsky era inca in viata si locuia in India.
    Societatea Teozofica – a fost fondata in anul 1875, in America, de catre Helena Petrovna Blavatsky, o mistica de origine rusa, cu scopul de a "forma nucleul unei noi fraternitati universale". Societatea Teozofica dorea sa realizeze unitatea tuturor religiilor, se studiau stiintele oculte, ezoterismul si magia. C. W. Leadbeater era unul din liderii Societatii Teozofice in perioada cand l-a descoperit pe Krishnamurti. Societatea Teozofica era atunci foarte puternica, bogata si cu filiale in intreaga lume. Sediul central se gasea in mijlocul unui frumos parc din Adyar. Astfel, tanarul Krishna sau Krishnaji, cum a fost adesea cunoscut, si fratele sau mai mic Nitya au fost luati sub tutela Societatii Teozofice, fiind educati in campusul societatii, iar mai tarziu luati in Anglia pentru a li se desavarsi educatia. Din acel moment, timp de 20 de ani, viata lui Krishna a fost legata de cea a descoperitorilor sai si a Societatii Teozofice, care l-au adoptat, l-au trimis sa studieze in Anglia la cele mai bune colegii, pregatindu-l pentru a deveni "Invatatorul Lumii".
    In 1911, in cadrul Societatii Teozofice este fondat "Ordinul Steaua Orientului", al carui presedinte va fi chiar tanarul Krishnamurti.
    Ca urmare a indelungatei separari de familia sa si de casa, Krishnamurti si fratele sau Nitya au devenit foarte apropiati, in anii urmatori calatorind adesea impreuna.
   Biografa sa M. Lutyens afirma ca a fost o vreme cand Krishnamurti era pe deplin convins ca el urma sa devina "Invatatorul Lumii". Incepand cu anul 1922 Krishna incepe sa aiba acele "crize mistice" care nu il vor parasi toata viata, fiind un misterios izvor de inspiratie pentru el. Respectat, adorat, inconjurat de bogatii, Krishnamurti era un om foarte puternic, fara a profita in vreun fel de acest lucru. In realitate insa, el suferea simtindu-se prizonierul unui destin pe care nu il simtea al sau. Astfel, incetul cu incetul, el incepe sa-si dezvolte o viziune proprie si originala asupra lumii, care nu avea nimic comun cu Societatea Teozofica. 
    Moartea fratelui sau Nitya la 11 noiembrie 1925, la varsta de 27 de ani, de tuberculoza, zdruncina din temelii credinta sa in ideea de maestru, in liderii Societatii Teozofice si in intreaga idee cu privire la proiectul Maitreya – sau "Invatatorul Lumii". El s-a rugat pentru pentru ca fratele sau sa ramana in viata dar nu a fost asa. Experienta mortii fratelui sau i-a spulberat toate iluziile.
    "Fratele meu a murit; am fost ca doua stele pe un cer gol. El a fost ca mine, amandoi eram satui de soarele arzator. A murit; am plans in singuratate. Oriunde mergeam auzeam glasul si rasul lui vesel. Am cautat sa vad chipul sau in fiecare trecator, si-i intrebam pe toti daca nu l-au intalnit pe fratele meu; dar nimeni nu putea sa-mi dea alinare".
"Song of Life" - 1931
      Din 1925 nimic nu a mai fost la fel ca inainte :
    " Un vis vechi a murit, iar altul nou se naste, ca o floare care impinge prin pamantul arid. O noua viziune a luat fiinta si o constiinta mai cuprinzatoare se deruleaza. O putere noua nascuta din suferinta, pulseaza in vene si o puternica simpatie, o noua intelegere se naste din suferinta trecutului… O mare dorinta de a-i vedea pe altii suferind mai putin, iar in cazul in care este necesar sa sufere, sa o suporte cu noblete si sa treaca prin aceasta fara prea multe rani. Eu am plans, dar nu vreau ca si altii sa planga, dar daca o vor face, cunosc ce inseamna aceasta".
                                         "The Herald of the Star" – jan.1926
    Aceasta noua viziune si stare de constiinta a atins punctul culminant in 1929 atunci cand se produce o noua mare schimbare in viata lui Krishnamurti, cel care era predestinat sa devina un "idol" devine distrugatorul tuturor idolilor, incepand cu el insusi. Respinge incercarile lui Leadbeater si Besant de a continua cu Ordinul Steaua Orientului – o parte a Societatii Teozofice, dedicate venirii "Invatatorului Lumii". Ca urmare Krishnamurti a desfiintat Ordinul Steaua Orientului, al carui lider era, abandoneaza Societatea Teozofica, renunta la onoruri, restituie donatii, printre care si un castel in Olanda, impreuna cu cele 200 de hectare de teren din jurul lui. Ramane singur, dar liber, si asa va ramane pana la sfarsitul vietii sale.      

     In ziua in care se deschidea tabara anuala a Ordinului Stelei de la Ommen, in Olanda, la 2 august 1929, in fata a cateva mii de membri, a tinut un discurs destinat desfiintarii Ordinului Stelei in care a spus:
    "Poate ca va amintiti povestea in care diavolul si un prieten al sau mergeau pe jos, pe strada, atunci cand au vazut in fata lor un om aplecandu-se si ridicand ceva de la sol, privindu-l si apoi punandu-l in buzunar. Prietenul a zis diavolului:
-Ce a ridicat omul acela de jos?
-A luat o bucata de adevar – a spus diavolul.
-Atunci aceasta este o veste foarte proasta pentru tine – a spus prietenul.
-Oh, nu, deloc – a replicat diavolul.
Eu am de gand sa-l ajut sa-l organizeze".

    "Eu sustin ca adevarul este un taram neumblat (fara carari), si nu puteti sa-l abordati pe nici o cale, prin nicio religie, prin nicio secta. Acesta este punctul meu de vedere, pe care il sustin absolut si neconditionat. Adevarul fiind nelimitat, neconditionat, neatins de nicio cale, nu se poate organiza si nu ar trebui sa se constituie organizatii care sa conduca sau sa constranga oamenii de-a lungul unei cai anume".
    Dupa desfiintarea Ordinului Stelei si iesirea din Societatea Teozofica, datorita convingerilor sale, si-a petrecut restul vietii tinand conferinte si participand la discutii publice cu privire la natura adevarului a suferintei umane si a libertatii. Krishnamurti nu a acceptat discipoli, deoarece in viziunea sa relatia dintre un guru si discipol este in esenta lipsita de libertate. El a cerut oamenilor sa exploreze impreuna cu el si "sa mergem impreuna ca doi prieteni".
    In urmatorii 60 de ani Krishnamurti va calatori in intreaga lume, tinand discursuri in fata unor multimi din ce in ce mai numeroase. Motto-ul sau era : "Fiecare trebuie sa se schimbe pe sine insusi pentru a putea schimba umanitatea", iar noul sau program cuprindea multe idei revolutionare: "Doresc sa eliberez omul de conditionarile si de fricile sale. Nu vreau sa intemeiez o noua religie. Insasi ideea de a conduce pe cineva este antisocial si antispiritual. Eu nu vreau sa invat nimic, pe nimeni. Nu sunt adeptul unei credinte. Vreau doar sa va arat calea prin care se poate ajunge la adevarata cunoastere. Daca fiecare din noi reuseste sa se schimbe pe sine insusi, va reusi apoi sa schimbe umanitatea, fiind capabil sa arate si altora calea, declansand astfel o reactie in lant". Acesta este un apel extraordinar pentru a ne elibera de tot ceea ce ne conditioneaza si ne impiedica sa vedem adevarata fata a Realitatii. Acet lucru poate fi realizat doar cu o mare responsabilitate individuala.
    "Trebuie sa cautam adevarul singuri, in noi insine. Lumea incepe cu noi. Daca intreaga noastra existenta nu facem altceva decat sa-i imitam pe cei pe care i-am ales drept modele, atunci nu ne va mai ramane loc pentru adevarata realitate si pentru cunoasterea Adevarului, a Realitatii. Sa ne eliberam de ceea ce credem ca am cunoaste!"
    "Trebuie sa cunoastem ceea ce suntem, si nu ceea ce dorim noi sa existe".

    Educatia a fost una din cele mai importante probleme abordate de Krishnamurti. In timpul vietii a infiintat scoli in diferite parti ale lumii, unde atat cei tineri cat si adultii "sa poata inflori interior", fara frica, fara confuzie si sa inteleaga viata in complexitatea ei. Krisnamurti analizeaza obiectiv, prin intelegerea sa profunda, tot ceea ce numim cultura, educatia, politica, religia si traditiile noastre; insista asupra trasaturilor umane caracteristice si foarte comune, cum ar fi ambitia, lacomia, invidia, dorinta de securitate si setea de putere – toate considerate si dovedite de el a fi factori deterioranti in societatea umana.
    Preocupat de problemele cu care se confrunta pedagogia moderna spunea:
    "Sistemul nostru educativ se bazeaza pe ceea ce trebuie sa gandim nu pe modul in care ar trebui sa gandim. Trebuie sa-i invatam pe cei tineri cum sa-si foloseasca mintea cu ajutorul meditatiei".
    Celor care doreau sa-l ajute cu donatii el le raspundea invariabil: "Folositi acesti bani pentru a fonda scoli". Astfel au luat nastere numeroase colegii care ii poarta numele, acestea fiind raspandite pe intreaga suprafata a globului.
    "Educatia ar trebui sa va faca sa intelegeti viata in complexitatea ei si nu numai sa va pregateasca sa obtineti o slujba, sa va ganditi la casatorie, copii, asigurari si lucruri materiale nesemnificative. Dar ca sa ajungi la acest tip de educatie, este nevoie de inteligenta si de abilitatea de a intelege si, de aceea, este atat de important ca cel care educa sa fie la randul lui educat, sa inteleaga intregul proces al existentei si nu numai sa te invete conform aceleiasi formule, vechi sau noi ".

    Resedinta sa principala a fost in Ojai, California, pe un teren obtinut din donatii. Un alt important centru a fost orasul elvetian Sannen, unde prietenii lui Krishnamurti, de la simpli curiosi, la eminenti oameni de stiinta, timp de 25 de ani, din 1961 pana in 1985, au participat la intalnirile internationale cu Jiddu Krishnamurti.
    De-a lungul intregii sale vieti Krishnamurti a exercitat o mare influenta in domeniul gandirii filozofice, educatiei si spiritualitatii, castigand admiratia si prietenia a numerosi intelectuali "rebeli", printre care si Aldous Huxley care, in 1961, ii scria unui prieten: "Este cel mai impresionant discurs pe care l-am auzit vreodata. Era ca si cum l-as fi ascultat pe insusi Buddha". Aldous Huxley a scris prefata uneia dintre cele mai celebre carti ale lui Krishnamurti – "Prima si ultima libertate". A fost de asemenea prieten si a influentat lucrarile mitologului Joseph Compbell si a artistei plastice Beatrice Wood. Celebrul fizician David Bohm il considera "unul dintre putinii ganditori capabili sa conjuge spiritualitatea cu stiinta".
    In ultimii sai ani de viata, Krishnamurti a vorbit de la tribuna Natiunilor Unite, La New York, pe 11 aprilie 1985. A primit medalia ONU pentru pace in 1984.
    In noiembrie 1985 el a revazut locurile unde s-a nascut si a crescut in India, aici avand ultimele intalniri publice si conferinte (in nov.1985 si ian.1986). Acestea au fost ultimele discutii publice, cu privire la principiile fundamentale ale creatiei. Krisnamurti a spus ca el nu doreste neaparat moartea, nu stie cat timp corpul sau fizic va mai dura (el deja pierduse 6 kg in greutate), iar daca nu ar mai putea vorbi si comunica, el nu ar mai avea nici un scop. El a transmis un oficial ramas bun catre toate cele patru puncte cardinale. Discursul sau final a avut loc pe 4 ianuarie 1986 unde a invitat coparticipantii sa investigheze impreuna cu el natura creatiei. Acesta s-a incheiat astfel:
    "Deci ne intrebam cine a creat pasarea. Ce este in spatele creatiei tuturor lucrurilor? Va asteptati de la mine sa-l descriu pentru ca voi sa patrundeti in el? De ce? De ce? – va intreb, ce este creatia? Pentru ce am intrebat? Nicio descriere nu va putea infatisa vreodata originea. Originea este fara nume; originea este absolut linistita, nu este vorba de niciun fel de agitatie. Creatia este sfanta, este lucrul cel mai sacru in viata, si daca aveti dezordine in viata voastra, schimbati-o. schimba aceasta astazi, nu maine. Daca nu sunteti decisi aflati de ce si decideti-va. Daca gandirea ta nu este dreapta, gandeste drept (corect), in mod logic.
     Cu exceptia cazului cand totul este pregatit, cand toate sunt stabilite, nu puteti intra in aceasta lume – in lumea creatiei".
   "Acesta e sfarsitul" – aceste cuvinte sunt greu audibile, mai degraba respirat decat vorbit.
    "Aceasta este ultima intalnire. Doriti sa stam impreuna in liniste pentru o vreme? Bine, haideti sa stam linistiti pentru o vreme".
     In ultimul sau discurs, Krishnamurti a mai spus: "Aceasta este ultima mea vizita. Tot ceea ce va cer este sa nu ma zeificati. Va rog sa nu-mi construiti vreun templu sau vreun muzeu. Aceasta ar fi in contradictie cu toate invataturile mele".
    Jiddu Krishnamurti a murit la 17 februarie 1986, la 90 de ani, de cancer pancreatic. Ramasitele sale au fost incinerate si imprastiate de catre prieteni si asociati in cele trei tari in care a petrecut cea mai mare parte din viata sa: India, Anglia si Statele Unite ale Americii.
    Considerand ca el nu poseda nimic, Krishnamurti nu si-a facut nici macar testamentul. Averea lui consta in 8 colegii si 22 de asociatii care ii poarta numele, o prestigioasa fundatie culturala, o biblioteca ce contine carti si materiale video pentru miile de "prieteni" (intrucat Krishnamurti nu a avut niciodata discipoli), raspanditi pe intreaga suprafata a pamantului. Mostenirea spirituala si culturala pe care ne-a last-o cel care a fost numit si "omul care nu doreste sa devina zeu" este si astazi la fel de vie si controversata, datorita faptului ca oamenii nu au gasit un raspuns satisfacator la intrebarea:

          - Cine a fost cu adevarat Krisnamurti?
    "Prietene nu incerca sa afli cine sunt; nu vei sti niciodata. Eu nu vreau sa acceptati nimic din ce spun, eu nu vreau nimic de la nici unul dintre voi. Nu imi doresc popularitatea, nu vreau sa fiu flatat sau sa ma urmati. Fiindca sunt asa de indragostit de viata, nu imi doresc nimic. Aceste intrebari nu au importanta, ceea ce are importanta, este faptul ca va supuneti si permiteti ca judecata voastra sa fie pervertita de diverse autoritati. Judecata voastra, mintea, afectiunea si viata va sunt murdarite de lucruri care nu au valoare si aici se afla tristetea".

    Biografa sa oficiala Mary Lutyens a scris o carte despre viata lui Krishnamurti intitulata: "Krishnamurti – anii trezirii". Ea a fost un colaborator apropiat al sau, din Ordinul Stelei, si-l cunostea din primele zile pana la sfrsitul vietii sale. Aceasta carte cuprinde mai multe perspective asupra vietii sale, despre care el vorbea foarte rar. Mary Lutyens a scris urmatoarele volume biografice despre viata lui Krishnamurti:
-The yars of Awakening (1975)
-The yars of Fulfillment (1983)
-The Open Door (1988)
-Krishnamurti and the Rajagopals (1996)
    In plus ea a publicat si un rezumat al primelor trei volume: "The Life and Death of Krisnamurti " (1991).
Alte biografii publicate despre Krishnamurti:
-Krishnamurti - A biography (1986) - de M. Lutyens si Pupul Jayakar
-Star in the East: Krisnamurti (2002) - de Roland Vernon
In incheierea acestei modeste prezentari a vietii lui Jiddu Krishnamurti, poate una dintre cele mai misterioase personalitati ale secolului XX, vom cita cuvintele biografei si prietenei sale Mary Lutyens :
    "Lucrul cel mai extraordinar referitor la viata lui Krishnamurti este ca profetiile cu privire la invatatura sa spirituala, care au fost facute inca din copilarie, s-au adeverit in intregime, numai ca intr-o maniera foarte diferita fata de ce se credea atunci".



 

 

miercuri, 14 martie 2012

Despre Libertate si Adevar




      
Multe religii si cai spirituale produc doar un nou set de conditionari pentru multi oameni angrenati pe acestea. Dar asa cum afirma JIDDU KRISHNAMURTI, unul din marii Invatatori Spirituali ai secolului XX  Adevarul nu are nume, si adevarul nu este limitat, in orice sistem de gandire. Adevarul nu este o teorie, o religie sau o filosofie. Adevarul este experienta a ceea ce este. Adevarul nu este intelectual sau emotional, el este existential.
     Dumnezeu este viata – prin urmare Dumnezeu este miscarea, prin urmare Dumnezeu este permanenta schimbare; acesta este paradoxul existentei. Dar in acelasi timp El este si cel care nu se schimba niciodata. In nucleul cel mai intim si profund totul ramane la fel, dar pe circumferinta nimic nu este, niciodata la fel. Dumnezeu este in acelasi timp schimbarea si neschimbarea. Dumnezeu este eternitatea si devenirea. Aceasta lume nu este separata de Dumnezeu. Nu trebuie sa mergi Sa-l cauti undeva anume, El este aici si se joaca de-a v-ati ascunselea. Dumnezeu este prezent pretutindeni. Oriunde ai merge nu vei gasi nimic altceva decat Dumnezeu. Tot ce ia parte la existenta este Divin.
     Invataturile lui JIDDU KRISHNAMURTI  pot actiona ca un fulger pentru acei oameni care sunt intr-o intensa si profunda cautare a adevarului, a spiritualitatii a libertatii interioare. Invataturile lui Krishnamurti au nevoie de o minte matura si o inima deschisa si cuprinzatoare pentru a intelege si trai adevarata libertate, pentru a cunoaste si deveni adevarul neconditionat, pentru ca mintea noastra sa cunoasca pacea si sa se abandoneze in meditatie, devenind astfel ceea ce Krishnamurti numeste o "minte religioasa".
     Iata in continuare un vechi, dar extraordinar poem scris de JIDDU KRISHNAMURTI in tinerete:
Eu nu am nici un nume
Sunt ca briza proaspata din munti.
Eu nu am nici un adapost;
Sunt ratacitor ca apele.
Eu nu am nici un sanctuar, precum zeii intunecati
Nici nu stau in intunericul profund al templelor.
Eu nu am carti sacre;
Si nu ma supun vreunei traditii.
Eu nu sunt in tamaia
Asezata pe inaltele altare,
Nici in fastul ceremoniilor.
Eu nu sunt nici in idoli,
Nici in somptuoasa incantatie a unui glas melodios.
Eu nu sunt legat de teorii,
Nici corupt de credinte.
Eu nu sunt tintuit in robia religiilor,
Nici in evlavioasa agonie a preotilor lor.
Eu nu sunt prins de filosofii,
Nici captiv al autoritatii sectelor.
Eu nu sunt nici mic, nici mare,
Eu sunt adorator si adorat.
Eu sunt liber.
Muzica mea este cantecul izvorului.
Chemarea largului marii,
Ratacitor, ratacind,
Eu sunt viata.
Eu nu am nici un nume,
Sunt ca briza proaspata din munti.