marți, 31 iulie 2012

31 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Traiti cu suferinta
   Aveti intreaga suferinta. Nu aveti suferinta intr-o forma sau alta? Si vreti sa o cunoasteti? Facand asta, aveti posibilitatea sa o analizati si sa explicati de ce suferiti. Puteti citi carti pe aceasta tema, puteti merge la biserica si veti sti imediat ceva despre suferinta. Dar eu nu vorbesc despre asta, eu vorbesc despre incetarea, despre sfarsitul suferintei. Cunoasterea nu duce la sfarsitul suferintei.  Sfarsitul suferintei incepe atunci cand te confrunti cu realitatea violentei psihologice in tine insuti si esti complet constient de toate implicatiile acestor fapte de la un moment la altul. Asta inseamna ca niciodata sa nu evadezi din realitatea suferintei, niciodata sa nu o rationalizezi, niciodata sa nu ai o opinie despre ea, doar traieste cu aceasta realitate, in totalitate.
    Stii, sa traiesti cu frumusetea acestor munti, si sa nu te obisnuiesti cu ea, este foarte greu... Ai vazut muntii acestia, ai ascultat fluxul si ai vazut cum umbrele se strecoare in vale zi de zi; si ai remarcat cu cata usurinta te obisnuiesti cu toate acestea. Vei spune, “Da, este foarte frumos”, si vei merge mai departe. Sa traiesti cu frumusetea, sau sa traiesti cu ceva urat si sa nu te obisnuiesti cu acesta necesita o energie enorma – constientizeaza mereu si nu permite dezvoltarea plictiselii in mintea ta. In acelasi mod, suferinta intuneca mintea, dar te obisnuiesti cu ea – si cei mai multi dintre noi se obisnuiesc cu ea. Dar nu trebuie sa te obisnuiesti cu suferinta.
    Puteti trai cu suferinta, o puteti intelege, patrundeti in ea – dar nu cu scopul de a o cunoaste. Stiti ca exista suferinta, este o realitate, si nu exista nimic altceva de stiut. Trebuie sa traiesti.

luni, 30 iulie 2012

30 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

O imensitate dincolo de orice masura
   Ce se intampla atunci cand pierzi pe cineva datorita mortii? Reactia imediata este unsentiment de paralizie, si atunci cand iesi din aceasta stare de soc, este ceea ce noi numim suferinta. Acum, ce presupune acest cuvant, suferinta? A fi impreuna, cuvintele vesele, plimbarile si multe alte lucruri placute pe care le-ati facut sau sperati sa le faceti impreuna – toate acestea ti-au fost luate si in al doilea rand sunteti lasat fara sprijin, singur. La asta se opune, asta face ca mintea sa se revolte, sa se impotriveasca: faptul ca deodata te simti parasit, cu totul singur, gol, fara nici un sprijin. Acum, ceea ce conteaza este sa traiesti in acel gol, doar a trai cu acesta, fara nici o reactie, fara a rationaliza, fara a evada din acesta cu ajutorul mediumilor, cu teoria reincarnarii si toate absurditatile fara nici un sens – traiti in acesta cu intreaga voastra fiinta. Si daca mergi pas cu pas vei descoperi ca exista un sfarsit al suferintei – un final real, nu doar unul verbal, nu un sfarsit superficial care vine prin evadare, prin identificare cu un concept sau aderand la o idee. Atunci vom descoperi ca nu exista nimic pentru a ne proteja, deoarece mintea este complet goala, libera si nu mai reactioneaza in scopul de a incerca sa umple acel gol; si cand intreaga suferinta, astfel a ajuns la final, vei porni pe un alt drum, un drum care nu are nici inceput si nici sfarsit. Exista o imensitate incomensurabila, dar nu este posibil a intra in aceasta lume fara incetarea totala a durerii.


duminică, 29 iulie 2012

29 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

O imensitate dincolo de orice masura
   Ce se intampla atunci cand pierzi pe cineva datorita mortii? Reactia imediata este un sentiment de paralizie, si atunci cand iesi din aceasta stare de soc, este ceea ce noi numim suferinta. Acum, ce presupune acest cuvant, suferinta? A fi impreuna, cuvintele vesele, plimbarile si multe alte lucruri placute pe care le-ati facut sau sperati sa le faceti impreuna – toate acestea ti-au fost luate si in al doilea rand sunteti lasat fara sprijin, singur. La asta se opune, asta face ca mintea sa se revolte, sa se impotriveasca: faptul ca deodata te simti parasit, cu totul singur, gol, fara nici un sprijin. Acum, ceea ce conteaza este sa traiesti in acel gol, doar a trai cu acesta, fara nici o reactie, fara a rationaliza, fara a evada din acesta cu ajutorul mediumilor, cu teoria reincarnarii si toate absurditatile fara nici un sens – traiti in acesta cu intreaga voastra fiinta. Si daca mergi pas cu pas vei descoperi ca exista un sfarsit al suferintei – un final real, nu doar unul verbal, nu un sfarsit superficial care vine prin evadare, prin identificare cu un concept sau aderand la o idee. Atunci vom descoperi ca nu exista nimic pentru a ne proteja, deoarece mintea este complet goala, libera si nu mai reactioneaza in scopul de a incerca sa umple acel gol; si cand intreaga suferinta, astfel a ajuns la final, vei porni pe un alt drum, un drum care nu are nici inceput si nici sfarsit. Exista o imensitate incomensurabila, dar nu este posibil a intra in aceasta lume fara incetarea totala a durerii.

sâmbătă, 28 iulie 2012

28 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Centrul suferintei
   Cand privesti un lucru minunat, un munte frumos, un apus de soare foarte frumos, un zambet fermecator, un chip incantator, acest fapt te uimeste si devii tacut; nu ti s-a intamplat vreodata asta? Atunci cuprinzi lumea in bratele tale. Dar asta este ceva din exterior care vine in mintea ta, eu vorbesc despre mintea care nu este uimita dar care priveste pentru a observa. Acum, puteti observa fara nici o conditionare? Unei persoane aflate in suferinta eu ii explic in cuvinte; suferinta este inevitabila, suferinta este urmarea neimplinirii. Cand toate explicatiile s-au oprit complet, doar atunci puteti primi – ceea ce inseamna ca nu privesti din centru catre exterior. Cand privesti din centru, facultatile tale de observare sunt limitate. Daca detin un post si doresc sa-l mentin, este o tensiune, o incordare, deci exista suferinta. Cand privesc suferinta din centru, aceasta exista. Aceasta este incapacitatea de a observa, care creeaza suferinta. Eu nu pot observa cand gandirea functioneaza, nu pot vedea dintr-un centru – ca atunci cand spun: “Nu trebuie sa mai sufar, trebuie sa aflu de ce am suferit, trebuie sa scap”. Cand observ dintr-un centru, daca acesta este o concluzie, o idee, o speranta, disperare sau orice altceva, aceasta observatie este foarte limitata, extrem de ingusta, foarte mica si care da nastere suferintei.

vineri, 27 iulie 2012

27 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Intelegerea spontana
   Niciodata nu spunem: “Vreau sa vad ce este suferinta”. Nu o pot vedea prin practica, prin disciplina, trebuie s-o prvim cu interes, cu o intelegere spontana. Atunci vom observa ca ceea ce numim suferinta, durere, pe care o evitam, o disciplinam, toate acestea au disparut. Atata timp cat nu am nici o relatie cu lucrurile din afara mea nu este nici o problema; in momentul in care am stabilit o relatie cu cu acestea in afara mea, apare problema. Atata timp cat traim suferinta ca pe ceva din afara – suferim deoarece mi-am pierdut fratele, pentru ca nu am bani, din aceasta sau cealalta cauza – stabilim o relatie cu aceasta si aceasta relatie este fictiva. Dar in cazul in care eu sunt acel lucru, daca as vedea realitatea, atunci totul se va transforma, va avea o semnificatie total diferita. Atunci va exista o atentie deplina, integrata, iar ceea ce este observat in totalitate este in totalitate inteles si dizolvat, si astfel nu mai exista frica, si prin urmare cuvantul durere nu exista.

joi, 26 iulie 2012

26 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Urmariti miscarea suferintei
   Ce este suferinta?... Ce inseamna aceasta? Ce inseamna a suferi? De ce aici nu exista suferinta, nu exista cauza suferintei, dar ce se intampla de fapt? Nu stiu daca vedeti diferenta. Apoi, eu sunt pur si simplu constient de suferinta, nu in exteriorul meu, nu ca un observator care priveste suferinta – aceasta este parte din mine, eu in intregime sunt suferinta. Asadar, sunt eu in masura sa urmez miscarea ei, sa observ unde se duce? Cu siguranta daca am face asta, am avea o deschidere superioara, nu-i asa? Am vedea ca am pus accentul pe “eu” (pe mine) – nu pe persoana pe care o iubesc. El doar a actionat pentru a acoperi nefericirea, singuratatea si nenorocirea din mine. Deoarece eu nu sunt “ceva”, speram ca el ar fi. Dar acesta a plecat; sunt parasit, sunt pierdut, sunt singur. Fara el, sunt nimic. Asa ca plang. Nu pentru ca el a plecat, ci pentru ca eu sunt parasit, sunt singur.
    ... Exista nenumarati oameni dornici sa ma ajute sa scap – miile de asa-zisi oameni religiosi, cu convingerile si dogmele lor, cu sperantele si fanteziile lor – “Este karma, aceasta este vointa lui Dumnezeu” – stii, toti oferindu-mi o cale de a ma elibera de aceasta suferinta. Dar daca eu pot ramane cu aceasta si nu o indepartez de la mine, neincercand sa o limitez, sa o neg, atunci ce se intampla? Care este starea mintii mele atunci cand urmareste miscarea suferintei? 

miercuri, 25 iulie 2012

25 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Evadarea din durere
   Cei mai multi dintre noi sufera sub diferite forme – in relatie, la moartea cuiva, datorita disperarii ca nu au realizat nimic, sau datorita incercarii de a realiza ceva, de a deveni ceva si esuand complet. Si aceasta nu este intreaga problema a durerii, mai exista partea fizica a durerii – boala, orbire, incapacitate, paralizie, si asa mai departe. Pretutindeni exista lucrul acesta extraordinar numit durere – deoarece moartea asteapta dupa colt. Si nu stim cum sa intalnim durerea, fie ca o adoram sau rationalizam sau incercam sa fugim de ea. Mergi la orice biserica crestina si vei vedea ca durerea este adorata; este transformata in ceva extraordinar, sfant si se spune ca doar prin durere, prin Hristos rastignit il puteti gasi pe Dumnezeu. Orientalii au propriile forme de evaziune, alte moduri de a evita durerea, si mi se pare un lucru extraordinar ca extrem de putini oameni, indiferent daca sunt din Orient sau Occident, sunt cu adevarat liberi de durere. Ar fi ceva minunat daca in procesul de ascultare, in ceea ce se spune – non-emotional, non-sentimental – ... ati putea intelege cu adevarat durerea si sa deveniti total liberi de ea, deoarece atunci nu te auto-amagesti, nu ai nici o iluzie, nici o anxietate, teama si mintea ar putea functiona in mod clar, patrunzator si logic. Si atunci, probabil, am sti ce este iubirea. 

marți, 24 iulie 2012

24 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Intalnind durerea
   Cum te intalnesti cu suferinta? Ma tem ca cei mai multi dintre noi o intalnesc foarte superficial. Educatia noastra, instruirea noastra, influentele sociale la care suntem expusi, toate ne fac superficiali. O minte superficiala este cea care evadeaza in biserica, intr-o concluzie, concept, in unele credinte sau idei. Toate acestea sunt un refugiu pentru mintea superficiala care este indurerata. Si daca nu puteti gasi un refugiu, veti construi un zid in jurul vostru si veti deveni cinici, duri, indiferenti, sau veti scapa prin diferite reactii nevrotice. Orice mijloace de aparare impotriva suferintei impiedica in continuare cercetarea.
    ... Va rog sa va urmariti propria minte; observati modul in care ea explica suferinta ta indepartata, pierderea locului de munca, de exemplu, in idei, sau se agata de credinta in Dumnezeu, sau intr-o viata viitoare. Iar daca nici o explicatie, nici o credinta nu este satisfacatoare, atunci vei evada prin bautura, sex sau devenind cinic, dur, inversunat... Generatie dupa generatie acestea au fost transmise de parinti copiilor lor si mintea superficiala “bandajeaza” aceasta rana si acestia nu sunt cu adevarat familiarizati cu tristetea. Aceasta este o limitare, o idee despre tristete. Aceasta este o imagine, un simbol al intristarii, dar niciodata nu atinge cu adevarat tristetea – este doar cuvantul tristete. 

luni, 23 iulie 2012

23 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Sfarsitul durerii
   Mergand pe drum veti vedea splendoarea naturii, frumusetea extraordinara a campiilor verzi si a cerului albastru, si veti auzi rasete de copii. Dar, in ciuda tuturor, exista un sentiment de tristete. Este angoasa unei femei care poarta un copil, este durerea unui deces, este intristarea care apare atunci cand astepti ceva si aceasta nu se produce, este durere atunci cand o natiune merge in jos, si aceasta este durerea coruptiei, nu doar colective, dar deasemenea si individuale. Este durere in propria-ti casa, daca privesti profund – tristetea de a nu avea posibilitatea implinirii, tristetea meschinariei si a incapacitatii tale, si diverse necazuri inconstiente.
    Exista deasemenea si rasul in viata. Rasul este un lucru minunat – a rade fara motiv, a avea bucurie in inima fara nici o cauza, a iubi fara a solicita ceva in schimb. Dar rareori intalnim un astfel de ras. Suntem impovarati de tristete, viata noastra este un proces de mizerie si conflicte, o dezintegrare continua si nu cunoastem ce inseamna sa iubim cu toata fiinta noastra...
    Vrem sa gasim o solutie, un mijloc, o metoda prin care sa rezolvam aceasta povara a vietii si astfel nu privim cu adevarat tristetea. Vom incerca sa scapam prin mituri, prin imagini, prin speculatii, sperand sa gasim o cale pentru a evita aceasta povara, si a ramane departe de valul tristetii si durerii.
    ... Durerea are un sfarsit, dar nu vine printr-un sistem sau o metoda. Nu exista durere atunci cand avem perceptia a ceea ce este. 

duminică, 22 iulie 2012

22 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Natura capcanei
   Durerea este urmarea unui soc, este o agitatie temporara a mintii care s-a stabilizat, care a acceptat rutina vietii. Ceva se produce – un deces, pierderea unui loc de munca, indoiala cuiva drag - si mintea este perturbata. Dar ce anume face ca mintea sa fie perturbata? Ea gaseste o modalitate de a nu mai fi perturbata din nou; se refugiaza intr-o alta credinta, intr-un loc de munca mai sigur, intr-o noua relatie. Din nou valul vietii vine si spulbera garantiile si siguranta sa, dar mintea gaseste imediat si mai multa aparare si siguranta; si asa merge ea mai departe. Aceasta nu este calea inteligentei, nu-i asa?
    Nici o forma interioara sau exterioara de constrangere nu va va ajuta. Orice constragere, chiar si subtila, este rezultatul ignorantei. Ea se naste din dorinta pentru recompensa sau frica de pedeapsa. Pentru a intelege integral natura acestei capcane trebuie sa devii liber de ea; nici o persoana, nici un sistem, nici o credinta nu te poate elibera. Adevarul este singurul factor eliberator – va trebui sa-l gasesti singur, si nu sa te limitezi doar la convingeri. Va trebui sa calatoresti pe o mare neexplorata. 

sâmbătă, 21 iulie 2012

21 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Atunci cand este posibila durerea, nu exista iubire
   Cel care intreaba doreste sa stie cum se poate actiona in mod liber si fara auto-reprimari, atunci cand el stie ca actiunile sale produc suferinta celor pe care ii iubeste. Tu stii ca a iubi inseamna a fi liber – ambele parti sunt libere. In cazul in care exista posibilitatea suferintei, daca exista posibilitatea de a suferi din dragoste, nu este dragoste, este doar o forma subtila de posesie, de acaparare. Daca iubiti cu adevarat pe cineva, nu exista posibilitatea de a-l rani atunci cand faci ceva care crezi ca este corect. Doar atunci cand vrei ca persoana sa faca ceea ce-ti doresti tu, iar ea vrea sa faca ceea ce-si doreste, exista durere si suferinta. Asta este, va place sa posedati; sa va simtiti in siguranta, asigurati, confortabil, desi stiti ca toate acestea sunt trecatoare, dar va refugiati in confort chiar daca este efemer. Deci fiecare lupta pentru confort, pentru sprijin, dar in realitate ii tradeaza lipsa de bogatie interioara. Si prin urmare o actiune separata, in exterior catre o alta persoana, firesc, creeaza perturbari, durere si suferinta; si individul trebuie sa suprime ceea ce simte cu adevarat, in scopul de a se adapta la ceilalti. Altfel spus, aceasta reprimare constanta, determinata de asa-numita dragoste, distruge relatia dintre cele doua persoane. In aceasta dragoste nu exista deloc libertate; este doar o forma subtila de sclavie.

vineri, 20 iulie 2012

20 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Iertarea nu este 
adevarata compasiune
   Ce inseamna a avea compasiune? Te rog cerceteaza pentru tine, s-o simti inafara, daca mintea care este ranita, care poate fi ranita, poate ea ierta vreodata. Mintea, care are capacitatea de a fi ranita, poate ierta vreodata? Si poate o astfel de minte, capabila de a fi ranita, care cultiva virtutea, care este constienta de generozitate, poate o asftel de minte sa fie plina de compasiune? Compasiunea, ca iubirea, este ceva care nu apartine mintii. Mintea nu este constienta de sine, ca avand compasiune, ca si iubire. Dar in momentul in care iarta constient mintea isi consolideaza propriul centru al suferintei. Deci, mintea care iarta constient, niciodata nu poate ierta in totalitate; ea nu cunoaste iertarea, a ierta pentru a nu fi in continuare ranita.
    Deci, este foarte important sa aflam de ce mintea isi aminteste de fapt tot ceea ce a stocat. Deoarece mintea mereu auto-exagereaza, tinde sa devina tot mai mare, sa fie ceva. Atunci cand mintea este dispusa sa nu mai fie ceva, sa fie nimic, in totalitate, complet nimic, atunci, in aceasta stare, exista compasiune. In aceasta stare nu exista nici iertare, nici starea de suferinta; dar pentru a intelege aceasta trebuie sa intelegem propria dezvoltare a “eu”-lui...
    Deci, cat timp exista cultivarea constienta a oricarei influente particulare, a oricarei virtuti speciale, nu poate exista iubire, nu poate exista compasiune, deoarece iubirea si compasiunea nu sunt rezultatul unui efort constient.

joi, 19 iulie 2012

19 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Incetarea furiei
    Am de toate, sunt sigur, am incercat sa stapanesc furia, dar intr-un mod care nu pare sa o dizolve. Exista o abordare diferita pentru a disipa furia... Furia are cauze fizice sau psihologice? Cineva este furios, probabil pentru ca este impiedicat de la ceva, reactiile sale de aparare sunt distruse, securitatea sa bine construita este amenintata, si asa mai departe. Cu totii suntem familiarizati cu furia. Cum sa intelegem si sa dizolvam aceasta furie? Daca considerati ca credintele, conceptele si opiniile voastre sunt de cea mai mare importanta, atunci veti fi obligati sa reactionati violent atunci cand acestea sunt contestate. In loc sa va agatati de credinte si opinii, incepeti sa va intrebati daca acestea sunt esentiale pentru intelegerea vietii, apoi prin intelegerea cauzelor acesteia, furia va inceta. Astfel, incepeti sa dizolvati propriile rezistente, care cauzeaza conflicte si suferinta. Aceasta persupune iarasi seriozitate.
    Ne putem controla pe noi insine din diverse motive sociale sau religioase sau din convenienta, dar pentru a dezradacina furia este necesara constientizarea profunda...
    Spui ca esti furios cand observi o nedreptate. Oare pentru ca iubesti omenirea, pentru ca esti plin de compasiune? Pot coexista compasiunea si furia? Poate exista dreptate atunci cand exista furia, ura? Probabil sunteti furios la gandul de nedreptate la modul general, la cruzime, insa furia ta nu schimba nedreptatea sau crzimea; o poate doar amplifica. Pentru a aduce ordinea, trebuie sa fii atent, plin de compasiune. Actiunea nascuta din ura poate creea doar ura in continuare. Nu poate exista dreptate atunci cand exista furie. Dreptatea si furia nu pot coabita.

miercuri, 18 iulie 2012

18 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Educatia reala
   Mintea creeaza prin experienta traditie, memorie. Poate mintea sa fie libera de stocarea a ceea ce experimenteaza? Intelegeti diferenta? Ceea ce se cere nu este cultivarea memoriei, ci libertatea fata de procesul de acumulare a mintii. Tu m-ai ranit, aceasta este o experienta; iar eu memorez ca sunt ranit; si aceasta devine traditia mea; si din aceasta traditie te privesc pe tine, reactionez la aceasta traditie. Acesta este procesul zilnic al mintii mele si al mintii tale. Acum, este posibil ca, desi m-ai ranit, procesul de acumulare sa nu aiba loc? Cele doua procese sunt complet diferite.
    Daca spui vorbe grele despre mine, ma doare; dar in cazul in care nu dau importanta acestei suferinte, ea nu devine fundalul conform caruia sa actionez, astfel incat este posibil ca eu sa te cunosc din nou. Aceasta este educatia reala, in sensul profund al cuvantului. Deoarece, atunci, desi vedem efectele conditionarii prin experienta, mintea nu este conditionata.

marți, 17 iulie 2012

17 IUNIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Placerea pervertita
   Exista sadismul. Nu stiti ce inseamna acest cuvant? Un autor numit Marchizul de Sade a scris candva o carte despre un om care se bucura ranind oamenii si observandu-le suferinta. De aici vine cuvantul sadism, ceea ce inseamna obtinerea placerii din suferinta altora. Pentru unele persoane este o satisfactie aparte in a-i vedea pe altii cum sufera. Observa-te si vezi daca ai acest sentiment. Acesta nu este foarte evident, dar daca totusi exista veti vedea ca se exprima prin impulsul de a rade atunci cand cineva cade. Tu vrei ca cei care sunt sus sa fie dati jos; critica, barfa involuntara despre alte persoane, toate acestea sunt expresii a insensibilitatii, o forma de a rani oameni. Cineva poate rani pe altul in mod deliberat, ca razbunare, sau o poate face inconstient, cu un cuvant, cu un gest, cu o privire; dar in orice caz, impulsul este acela de a rani pe cineva, si sunt foarte putini cei care au renuntat in mod radical la aceasta forma de placere pervertita.


luni, 16 iulie 2012

16 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Imaginea de sine duce la durere
   De ce imparti problemele ca fiind majore sau minore? Nu este tot o problema? De ce le transformi in probleme mici sau mari, esentiale sau neesentiale? Pentru a putea intelege o problema patrunde in ea foarte profund, oricat de mica sau de mare este, atunci ti se va ridica valul de pe toate problemele. Nu este un raspuns retoric. Luati orice problema: furie, gelozie, invidie, ura – le stim foarte bine. Daca patrunzi in furie foarte profund, nu doar tangential, atunci care este dificultatea? De ce este cineva furios? Pentru ca este ranit, cineva a spus ceva neplacut, iar atunci cand cineva spune ceva magulitor esti multumit. Ce anume a fost ranit? Importanta de sine, nu-i asa? De ce exista aceasta importanta de sine? Deoarece cineva are o idee, un simbol despre sine, o imagine de sine, ceea ce ar trebui sa fie, ceea ce este sau ceea ce nu ar trebui sa fie. De ce-si creeaza cineva o imagine despre sine? Deoarece nu cunoaste ceea ce este de fapt. Noi credem ca ar trebui sa fim ceva sau altceva, idealul, eroul, de exemplu. Furia se trezeste deoarece idealul nostru, ideea pe care o avem despre noi insine este atacata. Iar ideea noastra despre noi insine este evadarea noastra din realitatea a ceea ce suntem. Dar atunci cand cunosti realitatea – ceea ce esti – nimeni nu te poate rani. Atunci, daca cineva este mincinos si se spune despre el ca este mincinos, nu inseamna ca este ranit, aceasta este o realitate. Dar cand te prefaci ca nu esti mincinos si se spune ca esti, atunci te superi si devii violent. Deci, noi mereu traim intr-o lume ideatica, o lume a mitului si nu in lumea reala. Pentru a observa ceea ce este, pentru a vedea realitatea, trebuie sa fim familiarizati cu ea, nu trebuie sa existe nici o judecata, nici o evadare sau opinie, nici frica.

duminică, 15 iulie 2012

15 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Sentimentele ranesc
   ...Cum ar trebui sa actionam pentru a nu-i deranja pe ceilalti? Asta doriti sa aflati? Ma tem ca atunci nu ar trebui sa actionam deloc. Daca traiesti in totalitate, actiunile tale ar putea cauza probleme; dar ce este mai important, aflarea adevarului sau a nu-i deranja pe altii? Asta pare atat de simplu, dar este greu de raspuns. De ce vrei sa respecti sentimentele altor oameni si punctul lor de vedere? Ti-e frica de a avea propriile sentimente ranite, de a-ti schimba punctul de vedere? Daca oamenii au opinii care difera de a ta, puteti afla daca acestea sunt adevarate doar ascultandu-i, intrebandu-i, deci venind in contact activ cu ei. Si daca veti afla ca aceste opinii si sentimente nu sunt adevarate, descoperirea poate cauza perturbari pentru cei care le pretuiesc. Atunci ce trebuie sa faceti? Ar trebui sa va conformati acestora, sa faceti un compromis cu ei, pentru a nu va rani prietenii?

sâmbătă, 14 iulie 2012

14 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Suferinta constienta 
si suferinta inconstienta
   Suferinta este... durere, incertitudine, sentimentul de totala singuratate. Exista suferinta mortii, suferinta de a nu avea capacitatea implinirii de sine, suferinta de a nu fi recunoscut, suferinta de a iubi si a nu fi iubit in schimb. Exista nenumarate forme de suferinta si cred ca fara a intelege suferinta nu exista nici un sfarsit al conflictului, al nefericirii, a coruptiei si degradarii zilnice. Exista suferinta constienta si exista de asemenea suferinta inconstienta, suferinta care nu are nici o baza, nici o cauza imediata. Cei mai multi dintre noi cunosc durerea constienta si cunoastem de asemenea modul de abordarea a sa. Fie fugim de ea prin credinta religioasa sau o rationalizam, sau luam medicamente, droguri, indiferent daca aceasta suferinta este de natura psihica sau fizica; sau ne abandonam cuvintelor, distractiilor, diverselor divertismente superficiale. Cu toate ca facem toate acestea, totusi nu putem scapa de suferinta constienta. Dar exista si o suferinta inconstienta pe care am mostenit-o de-a lungul secolelor. Omul a incercat intotdeauna sa depaseasca acest lucru extraordinar, numit durere, suferinta, nefericire; dar chiar si atunci cand suntem fericiti superficial si avem tot ce ne dorim, adanc in subconstient exista inca radacinile suferintei. Deci atunci cand vorbim despre sfarsitul suferintei, ne referim la incetarea tuturor suferintelor, atat constiente cat si inconstiente.
    Pentru a pune capat durerii trebuie sa avem o minte foarte clara si foarte simpla. Aceasta simplitate nu este doar o idee. Pentru a avea aceasta simplitate a mintii este necesara o mare inteligenta si sensibilitate.

vineri, 13 iulie 2012

13 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Este suferinta esentiala?
   Exista atat de multe varietati, complicatii si grade de suferinta. Stim cu totii asta. Tu stii foarte bine, si duci aceasta povara de-a lungul vietii, practic din momentul nasterii si pana moartea te rapune...
    Daca am spune ca aceasta este inevitabil, atunci nu exista nici un raspuns; daca o acceptati, atunci ati opriti investigarea sa. Ati inchis usa investigatiei; daca evadezi din ea, inchizi deasemenea usa. Puteti evada cu ajutorul unui barbat sau al unei femei, in bautura, distractii, prin diferite forme de putere, pozitie sociala, prestigiu, prin palavrageala interna despre nimic. Atunci evadarea devine foarte importanta; toate acestea va vor conduce spre a va asuma o importanta colosala. Deci, ati inchis usa spre suferinta, din nou, si asta facem majoritatea dintre noi... Deci, am putea opri evadarea de orice fel si sa ne intoarcem la suferinta... Asta inseamna sa nu cautam o solutie pentru suferinta. Exista suferinta fizica – durere de dinti, de stomac, o operatie, accidente, diferite forme de suferinte fizice, care au rezolvarea lor. Exista de asemenea teama de suferinta din viitor, fata de ce ar putea provoca suferinta. Suferinta este strans legata de frica si fara intelegerea acestor doi factori majori in viata, niciodata nu vom intelege ce inseamna a avea compasiune, a iubi. Deci, o minte care doreste sa inteleaga ce este compasiunea, iubirea si toate celelalte, cu siguranta trebuie sa inteleaga ce este frica si ce este suferinta. 

joi, 12 iulie 2012

12 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Esti suferinta
   Cand nu exista un observator, cine sufera, este suferinta diferita de tine? Tu esti suferinta, nu-i asa? Tu nu esti inafara suferintei – esti chiar suferinta. Ce se intampla? Nu exista nici o etichetare, nu exista nici o numire si astfel, dand totul la o parte, ramanaem doar cu suferinta, doar cu sentimentul, cu chinul. Cand am realizat asta, ce se intampla? Cand n-o numesc, cand nu mi-e frica sa o privesc, atunci sunt legat, fuzionat de focarul sau? Daca acest focar este asociat ei, imi va fi frica de acesta. Apoi, trebuie sa actionez si sa fac ceva cu privire la asta. Dar in cazul in care eu sunt in acel centru, atunci ce fac? Nu exista nimic de facut. Daca sunt acel centru, si nu il resping, nu il etichetez, nu il inlatur – daca pur si simplu sunt acel lucru, ce se intampla? Cine spune ca sufera atunci? Desigur, o transformare fundamentala a avut loc. Atunci nu mai exista “Eu sufar”, deoarece nu exista nici un centru al suferintei, deoarece niciodata nu mai analizez ce este acest centru. Noi traim doar de la un cuvant la altul, de la o reactie la alta.

miercuri, 11 iulie 2012

11 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Intelegerea integrala
   Ce intelegem prin “durere”? Este ceva separat de tine? Este ceva inafara ta, in interior sau exterior, pe care o observi, pe care o experimentezi? Esti doar un observator al experientei? Sau esti ceva diferit? Cu siguranta ca esti un punct important, nu-i asa? Cand spun “sufar”, ce vreau sa spun prin aceasta? Sunt diferit de suferinta? Desigur ca aceasta este problema, nu? Haideti sa aflam.
    Exista durere – nu am un iubit, imi moare fiul, ce se va intampla cu mine. Exista o parte din mine care se intreaba de ce, cautand explicatii, motive, cauze. O alta parte din mine este in agonie, din diferite motive. Si exista, de asemenea, o alta parte din mine care vrea sa fie libera de durere, care vrea sa treaca dincolo de ea. Suntem toate acestea, nu-i asa? Deci, daca o parte din mine respinge, este rezistenta la durere, o alta parte din mine cauta o explicatie, este prinsa in teorii, si o alta parte din mine evadeaza din realitate – atunci cum pot intelege in totalitate? Eliberarea de suferinta este posibila doar atunci cand sunt capabil de o intelegere integrala. Dar daca sunt impartit in diferite directii, atunci nu vad acest adevar.
    Acum va rog sa ascultati cu atentie; si veti vedea ca atunci cand exista un fapt, un adevar, intelegerea acestuia are loc numai atunci cand pot experimenta totul, intregul, fara diviziune – si nu atunci cand exista o separare de “mine” in observarea suferintei. Acesta este adevarul.

marți, 10 iulie 2012

10 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Devii credincios pentru a scapa de suferinta
   Durerea fizica este o reactie nervoasa, dar durerea psihologica apare atunci cand sunt atasat de lucruri care imi dau satisfactie, pentru ca atunci mi-e teama de ceva sau cineva care ar putea sa mi le ia. Acumularile psihologice previn durerea psihologica atata timp cat acestea nu sunt deranjate; cum ar fi, eu sunt un pachet de experiente acumulate, care impiedica orice forma de tulburare grava – si nu vreau sa fiu deranjat. Prin urmare ma tem de oricine care le tulbura. Astfel, frica mea este cunoscuta; mi-e teama de acumulari - fizice sau psihologice - pe care le-am adunat ca un mijloc de a taia elanul durerii sau prevenirea tristetii. Dar intristarea face parte din procesul acumularii pentru a indeparta durerea psihologica.  Cunoasterea, de asemenea, ajuta la prevenirea durerii. Si cunostintele medicale ajuta la prevenirea durerii fizice, prin urmare, credintele ajuta la prevenirea durerii psihologice; si de aceea mi-e teama de pierderea convingerilor mele, desi nu am o cunoastere perfecta sau o dovada concreta a realitatii acestor convingeri. Pot sa resping unele dintre credintele traditionale care mi-au fost inoculate pentru ca propria mea experienta imi da putere, incredere, intelegere, dar astfel de credinte si cunostinte pe care le-am dobandit sunt in esenta aceleasi – un mijloc de a taia elanul durerii.

luni, 9 iulie 2012

9 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Intelegerea suferintei
   De ce sunt eu, sau de ce esti tu insensibil la suferinta altuia? De ce suntem indiferenti fata de cei care efectueaza munci grele sau fata de femei insarcinate? De ce suntem atat de duri? Pentru a intelege asta trebuie sa intelegem de ce suferinta ne face insensibili. Desigur, suferinta este cea care ne face duri; pentru ca nu intelegem suferinta, am devenit indiferenti fata de ea. Daca am inteles suferinta, atunci voi deveni sensibil la suferinta, treaz la tot, nu numai la mine,  ci si la oamenii din jurul meu, la sotia mea, la copiii mei, la un animal, la un cersetor. Dar noi nu vrem sa intelegem suferinta, si evadarea din suferinta ne face insensibili si prin urmare suntem indiferenti. Domnule, problema este ca suferinta, cand nu este inteleasa, intuneca mintea si inima; si nu intelegem suferinta pentru ca vrem sa scapam de ea, prin guru, printr-un salvator, prin mantre, prin reincarnare, prin idei, prin bautura si orice alt fel de dependenta – orice pentru a scapa de ceea ce este...
    Acum, intelegerea suferintei nu consta in a afla care este cauza ei. Orice om poate cunoaste cauza suferintei: nechibzuinta, prostia, limitarea, brutalitatea, si asa mai departe. Dar daca analizezi suferinta in sine, fara a dori un raspuns, atunci ce se intampla? Atunci, fiindca nu evadez, incep sa inteleg suferinta. Mintea mea este alerta, pasionata, ceea ce inseamna ca am devenit sensibil, si fiind sensibil, sunt constient de suferinta altor oameni.

duminică, 8 iulie 2012

8 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Suferinta este suferinta, nu este a mea sau a ta
   Este suferinta ta, ca individ, diferita de suferinta mea, sau de suferinta unui om din Asia, America sau Rusia? Circumstantele, incidentele pot varia, dar in esenta suferinta altui om este aceeasi ca a mea si a ta, nu-i asa? Suferinta este suferinta, cu siguranta, nu a ta sau a mea. Placerea nu este placerea ta sau placerea mea – este placere. Cand va e foame, nu este doar foamea, este foamea intregii omeniri deasemenea. Cand sunteti condus de ambitie, cand sunteti nemilos, este vorba despre aceeasi cruzime care conduce politicialul, omul aflat la putere, indiferent daca este din Asia, America sau Rusia.
    Vedeti, acesta este lucrul care conteaza. Noi nu vedem ca suntem cu totii omenirea, prinsi in diferite sfere ale vietii, in diferite domenii. Atunci cand iubesti pe cineva, aceasta nu este iubirea ta. Daca este, devine tiranica, posesiva, geloasa, anxioasa, brutala. In mod similar, suferinta este suferinta; nu este a mea sau a ta. Eu nu spun ca este doar impersonala, abstracta. Cand cineva sufera, sufera. Cand un om nu are mancare, nici haine, nici un adapost, el sufera, indiferent ca traieste in Asia sau in Occident. Oamenii care acum sunt ucisi sau raniti – vietnamezi si americani – sufera. Pentru a intelege aceasta suferinta - care nu este nici a voastra, nici a mea – care nu este impersonala sau abstracta, dar reala, cu totii avem nevoie de o mare putere de patrundere, de intelegere. Si finalul acestei suferinte va aduce in mod firesc pacea, nu doar cea interioara, ci si in afara.

sâmbătă, 7 iulie 2012

7 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Intelegerea suferintei
   De ce ne intrebam “ce este fericirea?” Este o abordare corecta? Este aceasta o cercetare corecta? Noi nu suntem fericiti. Daca am fi fericiti, intreaga lume ar fi cu totul diferita; Civilizatia noastra, cultura noastra ar fi in intregime radical diferite. Suntem fiinte umane nefericite, meschine, mizerabile, zbuciumate, increzute, ingradite de lucruri fara valoare, inutile, multumiti cu ambitii marunte, cu bani si pozitie sociala. Noi suntem fiinte nefericite, desi putem avea cunostinte, desi putem avea bani, case bogate, o multime de copii, masini, experienta. Suntem nefericiti, suferinzi, si pentru ca suferim, dorim fericire, si asa ne lasam condusi de cei care ne promit aceasta fericire sociala, economica sau spirituala...
    Este bine a ma intreba daca exista fericire atunci cand sufar? Pot intelege suferinta? Aceasta este problema mea, nu cum sa fiu fericit. Sunt fericit atunci cand nu sufar, dar momentul in care sunt constient de ea nu este fericirea... deci, trebuie sa inteleg ce este suferinta. Pot sa inteleg ce este suferinta atunci cand o parte a mintii mele fuge in cautarea fericirii, cautand o cale de iesire din aceasta mizerie? Deci, daca inteleg suferinta, nu trebuie sa fiu complet una cu ea, nu sa o resping, sa o justific, sa o condamn, sa o compar, ci sa fiu complet cu ea si sa o inteleg?
    Adevarul despre ceea ce este fericirea va veni daca stiu cum sa fiu atent. Trebuie sa stiu sa ascult suferinta; daca pot asculta suferinta, pot asculta fericirea, pentru ca aceasta este ceea ce eu sunt. 

vineri, 6 iulie 2012

6 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Fericirea nu apartine mintii
   Putem face progrese de la un rafinament la altul, de la o subtilitate la alta, de la o placere la alta; dar in centul tuturor este “eu” – “eu” care se bucura, care vrea mai multa fericire; “eu” care cauta, investigheaza, doreste mai multa fericire, “eu” care se zbate, “eu” care devine din ce in ce mai rafinat, dar niciodata nu are o finalitate. Doar atunci cand “eu” in toate formele, chiar si cele mai subtile inceteaza, exista doar starea de fericire care nu poate fi cautata, extazul, bucuria reala fara durere, fara coruptie...
    ... Cand mintea trece dincolo de ideea de “eu”, cel care experimenteaza, observatorul, ganditorul, atunci exista posibilitatea unei fericiri incoruptibile. Aceasta fericire nu poate fi permanenta, in sensul in care folosim acest cuvant. Dar, mintea noastra cauta fericirea permanenta, ceva care va dura, care va continua. Aceasta dorinta intensa de continuitate este coruptia...
    ... Daca putem intelege procesul vietii fara condamnare, fara a spune daca este bine sau rau, atunci, cred, exista o fericire creativa care nu este “a ta” sau “a mea”. Aceasta fericire creativa este ca lumina soarelui. Daca doresti sa pastrezi lumina soarelui, ea nu mai este libera si datatoare de viata, nu mai este cea oferita de soare. In mod similar, daca doriti fericirea pentru ca suferiti sau pentru ca ati pierdut pe cineva, sau pentru ca nu ati avut succes, atunci, aceasta e doar o reactie. Dar cand mintea poate merge dincolo, atunci exista fericirea care nu apartine mintii.

joi, 5 iulie 2012

5 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Fericirea poate fi gasita prin ceva?
   Noi cautam fericirea prin lucruri, prin relatii, prin ganduri, idei. Deci, lucrurile, relatiile si ideile devin foarte importante, si nu fericirea. Cand cautam fericirea prin ceva, atunci acel ceva capata o valoare mai mare decat fericirea in sine. Cand afirmam in acest mod problema pare simpla, si este simpla. Cautam fericirea in proprietati, in familie, in renume; apoi averea, familia, ideea, devin foarte importante, pentru ca atunci fericirea este cautata printr-un mijloc, iar apoi mijloacele se naruie in final. Poate fi gasita fericirea prin orice mijloace, prin orice este facut de mana omului sau prin minte? Lucrurile, relatiile si ideile sunt atat de trecatoare, in mod evident, acestea ne aduc intotdeauna nefericirea... Lucrurile sunt trecatoare, ele se uzeaza si se pierd; relatiile sunt un conflict constant si moartea pandeste; ideile si credintele nu au stabilitate, nu sunt permanente. Cautam fericirea in ele si nu realizam inca impermanenta lor. Deci durerea devine insotitorul nostru constant si depasirea ei – problema noastra.
    Pentru a afla adevaratul sens al fericirii, trebuie sa ne exploram prin auto-cunoastere. Cunoasterea de sine nu este un scop in sine. Exista o sursa a unui rau? Fiecare picatura de apa de la izvor si pana la sfarsit formeaza raul. Sa ne imaginam ca vom gasi fericirea la sursa este o greseala. Fericirea poate fi gasita doar atunci cand va aflati pe raul auto-cunoasterii.

miercuri, 4 iulie 2012

4 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Fericirea nu este senzatie
   Mintea nu poate gasi niciodata fericirea. Fericirea nu este un lucru care trebuie urmarit si gasit, ca senzatia. Senzatia poate fi gasita din nou si din nou, pentru ca ea mereu se pierde; dar fericirea nu poate fi gasita. Amintirea fericirii este doar o senzatie, o reactie pentru sau impotriva prezentului. Ce s-a incheiat nu este fericire. Experienta fericirii care a trecut este senzatie, pentru aducere aminte, este trecut si trecutul este senzatie. Fericirea nu este senzatie.
   ... Ceea ce cunosti este trecut, nu prezent; iar trecutul este senzatie, reactie, memorie. Iti amintesti ca ai fost fericit; si trecutul poate spune ce este fericirea? Poate sa o reaminteasca, nu poate fi. Recunoasterea nu este fericire; sa cunosti ce inseamna sa fii fericit nu este fericire. Recunoasterea este raspunsul memoriei si poate mintea, un complex de amintiri, experiente, sa fie vreodata fericita? Recunoasterea profunda previne experienta.
    Atunci cand esti constient de faptul ca esti fericit, este aceasta fericire? Atunci cand esti fericit, esti constient de ea? Constienta vine doar cu conflictul, conflictul de a-ti aminti cat mai mult. Fericirea nu este mai multa aducere aminte. Unde exista conflict nu este fericire. Conflictul este acolo unde este mintea. Gandirea la toate nivelurile este raspunsul memoriei si astfel se naste conflictul. Gandul este senzatie, iar senzatia nu este fericire. Senzatiile nu ofera niciodata satisfactie. Senzatia are un final dar fericirea nu are un sfarsit; nu poate fi cautata.

marți, 3 iulie 2012

3 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Fericirea nu poate fi urmarita
   Ce intelegeti prin fericire? Unii vor spune ca fericirea consta in a obtine ceea ce vrei. Vreau o masina, o obtin si suntfericit. Vreau un sari sau haine; vreau sa merg in Europa, si daca pot, sunt fericit. Vreau sa fiu cel mai mare politician, si daca am reusit sunt fericit; daca nu reusesc sunt nefericit. Deci, ceea ce numim fericire inseamna a obtine ceea ce vrem, realizarea sau succesul, devenind nobil, obtinand tot ce vrem. Atata timp cat vrem ceva si putem obtine, ne simtim perfect fericiti, nu frustrati, dar daca nu putem obtine ceva ce ne dorim, atunci incepe suferinta. Toti suntem interesati de acest lucru, nu doar cei bogati sau cei saraci. Bogatii si saracii, toti doresc sa obtina ceva pentru ei insisi, pentru familia lor, pentru societate; si daca acestia sunt impiedicati, opriti, vor fi nefericiti. Noi nu discutam, nu spunem ca saracii nu ar trebui sa aiba ceea ce isi doresc. Nu asta e problema. Incercam sa aflam ce este fericirea si daca fericirea este ceva de care esti constient. In momentul in care esti constient ca esti fericit, ca ai totul, este aceasta fericire? In momentul in care esti constient ca esti fericit, aceasta nu este fericirea, nu-i asa? Deci nu poti urmari fericirea. In momentul in care esti constient ca esti umil, nu esti umil. Deci, fericirea nu este un lucru care poate fi urmarit; vine. Dar daca o cauti, se va retrage. 

luni, 2 iulie 2012

2 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Trebuie sa aprofundam, pentru a cunoaste bucuria
   Foarte putini dintre noi se bucura de ceva. Foarte putini ne bucuram cand vedem apusul soarelui, sau luna plina, sau o persoana frumoasa, sau un copac minunat, sau o pasare in zbor, sau un dans. Nu ne bucuram cu adevarat de ceva. Ne uitam la acel ceva, suntem superficial amuzati sau incantati de acesta, avem o senzatie pe care o numim bucurie. Dar bucuria este ceva mult mai profund, care trebuie inteleasa si aprofundata.
    Pe masura ce inaintam in viata dorim sa ne bucuram de diferite lucruri, cele mai bune trecand neobservate; dorim sa ne bucuram de alte tipuri de senzatii – pasiuni, pofte, putere, pozitie sociala. Toate acestea sunt lucruri normale in viata, desi sunt superficiale; nu trebuie condamnate, nu trebuie sa fie justificate, dar trebuie sa fie intelese si sa li se dea importanta cuvenita. Daca le condamni ca fiind fara valoare, ca fiind extraordinar de proaste sau nespirituale, distrugi intregul proces al vietii...
    Pentru a cunoaste bucuria trebuie sa aprofundezi. Bucuria nu este o simpla senzatie. Este nevoie de o minte extraordinar de rafinata, dar nu rafinamentul insusi care acumuleaza tot mai mult pentru sine. Un astfel de sine, un astfel de om, nu poate niciodata sa inteleaga aceasta stare de bucurie fara implicarea celui care se bucura. Trebuie inteles acest lucru extraordinar; in caz contrar, viata devine foarte limitata, marunta, superficiala – din momentul nasterii, invatand cateva lucruri, suferind, avand copii, responsabilitati, castigand bani, avand cateva distractii intelectuale si apoi moartea.

duminică, 1 iulie 2012

1 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Fericire versus satisfactie
   Ce cautam majoritatea dintre noi? Ce vrem cu totii? Mai ales in aceasta lume agitata, unde toti incearca sa gaseasca o anume pace, o anume fericire, un refugiu, cu siguranta este important sa le gasim, nu-i asa? Ce este ceea ce cautam, ce incercam sa descoperim? Probabil majoritatea cautam o anume fericire, un fel de pace; intr-o lume framantata de crize, razboaie, dispute, certuri, ne dorim un refugiu unde este putina liniste. Cred ca este ceea ce majoritatea dintre noi ne dorim. Prin urmare, trecem mereu de la un lider la altul, de la o organizatie religioasa la alta, de la un invatator la altul.
    Deci, ceea ce cautam este fericirea sau de fapt cautam satisfactie de un anumit fel din care speram ca vom obtine fericirea? Exista o diferenta intre fericire si satisfactie. Puteti cauta fericirea? Poate puteti gasi satisfactie, dar cu siguranta nu puteti gasi fericirea. Fericirea este derivativa, rezulta din altceva. Deci, inainte sa ne oferim mintile si inimile catre ceva, care necesita o mare seriozitate, atentie, gandire, grija, trebuie sa ne clarificam - trebuie sa o facem, nu-i asa? - ce anume cautam, fericire sau satisfactie?