vineri, 20 iulie 2012

20 IULIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Iertarea nu este 
adevarata compasiune
   Ce inseamna a avea compasiune? Te rog cerceteaza pentru tine, s-o simti inafara, daca mintea care este ranita, care poate fi ranita, poate ea ierta vreodata. Mintea, care are capacitatea de a fi ranita, poate ierta vreodata? Si poate o astfel de minte, capabila de a fi ranita, care cultiva virtutea, care este constienta de generozitate, poate o asftel de minte sa fie plina de compasiune? Compasiunea, ca iubirea, este ceva care nu apartine mintii. Mintea nu este constienta de sine, ca avand compasiune, ca si iubire. Dar in momentul in care iarta constient mintea isi consolideaza propriul centru al suferintei. Deci, mintea care iarta constient, niciodata nu poate ierta in totalitate; ea nu cunoaste iertarea, a ierta pentru a nu fi in continuare ranita.
    Deci, este foarte important sa aflam de ce mintea isi aminteste de fapt tot ceea ce a stocat. Deoarece mintea mereu auto-exagereaza, tinde sa devina tot mai mare, sa fie ceva. Atunci cand mintea este dispusa sa nu mai fie ceva, sa fie nimic, in totalitate, complet nimic, atunci, in aceasta stare, exista compasiune. In aceasta stare nu exista nici iertare, nici starea de suferinta; dar pentru a intelege aceasta trebuie sa intelegem propria dezvoltare a “eu”-lui...
    Deci, cat timp exista cultivarea constienta a oricarei influente particulare, a oricarei virtuti speciale, nu poate exista iubire, nu poate exista compasiune, deoarece iubirea si compasiunea nu sunt rezultatul unui efort constient.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu