23 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Sfarsitul durerii

   Mergand pe drum veti vedea splendoarea naturii, frumusetea extraordinara a campiilor verzi si a cerului albastru, si veti auzi rasete de copii. Dar, in ciuda tuturor, exista un sentiment de tristete. Este angoasa unei femei care poarta un copil, este durerea unui deces, este intristarea care apare atunci cand astepti ceva si aceasta nu se produce, este durere atunci cand o natiune merge in jos, si aceasta este durerea coruptiei, nu doar colective, dar deasemenea si individuale. Este durere in propria-ti casa, daca privesti profund – tristetea de a nu avea posibilitatea implinirii, tristetea meschinariei si a incapacitatii tale, si diverse necazuri inconstiente.

    Exista deasemenea si rasul in viata. Rasul este un lucru minunat – a rade fara motiv, a avea bucurie in inima fara nici o cauza, a iubi fara a solicita ceva in schimb. Dar rareori intalnim un astfel de ras. Suntem impovarati de tristete, viata noastra este un proces de mizerie si conflicte, o dezintegrare continua si nu cunoastem ce inseamna sa iubim cu toata fiinta noastra...

    Vrem sa gasim o solutie, un mijloc, o metoda prin care sa rezolvam aceasta povara a vietii si astfel nu privim cu adevarat tristetea. Vom incerca sa scapam prin mituri, prin imagini, prin speculatii, sperand sa gasim o cale pentru a evita aceasta povara, si a ramane departe de valul tristetii si durerii.

    ... Durerea are un sfarsit, dar nu vine printr-un sistem sau o metoda. Nu exista durere atunci cand avem perceptia a ceea ce este.