marți, 30 aprilie 2013

30 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Pasiunea fără motiv
   În această stare de pasiune fără nici un motiv, există intensitatea eliberată de orice atașament, dar când pasiunea are o cauză, există atașament, iar atașamentul este începutul durerii. Cei mai mulți dintre noi se atașează, se agață de o persoană, de o țară, de o credință, de o idee și atunci când obiectul atașamentului este îndepărtat sau își pierde semnificația în alt mod, ne trezim goi, insuficienți. Vom încerca să umplem acest gol, agățându-ne de altceva, care devine din nou obiectul pasiunii noastre. Examinați-vă inimile și mințile. Sunt pur și simplu o oglindă în care să te privești. Dacă nu dorești să te privești, totul este în regulă, dar dacă te uiți, observă-te în mod clar, fără milă, cu intensitate – nu cu speranța de a-ți dizolva nefericirea, neliniștile, sentimentele de vinovăție, ci pentru a înțelege această extraordinară pasiune, care duce mereu la durere.
        Când pasiunea are o cauză, devine poftă. Când există pasiune pentru ceva – pentru o persoană, pentru o idee, pentru o anumită împlinire – atunci din această pasiune apare contradicția, conflictul, efortul. Vă străduiți pentru a obține sau a menține o anumită stare, sau să recuceriți ceva ce ați avut și ați pierdut. Dar pasiunea de care vorbesc eu nu dă naștere la contradicții, la conflicte. Nu are nici un motiv, și prin urmare nu este un efect.


luni, 29 aprilie 2013

29 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Pasiunea pierdută
   Cuvântul nu este lucrul. Cuvântul pasiune nu este pasiunea. A o simți și a fi prins în ea fără voință, fără directivă sau scop, a asculta acel ceva numit dorință, a asculta propriile voastre dorințe, multe dintre acestea mai slabe sau puternice – când faci asta, vei vedea enormele pagube pe care le faci când suprimi dorința, când o denaturezi, când cauți s-o împlinești, când cauți să faci ceva cu privire la ea, când ai o opinie cu privire la asta.
        Cei mai mulți oameni și-au pierdut această pasiune; probabil cineva a avut-o cândva în tinerețe – pentru a deveni bogat, pentru a avea faimă, pentru a trăi ca un burghez sau o viață respectabilă. Și societatea – ceea ce tu ești – suprimă acest lucru. Și astfel cineva care are această pasiune, se adaptează singur față de ceilalți, care sunt morți, care sunt respectabili, care nu au nici o scânteie de pasiune; iar atunci devine ca și ceilalți, și astfel își pierde această pasiune. 

duminică, 28 aprilie 2013

28 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Mintea meschină
   O minte pasionată caută, rupe barierele gândirii, nu acceptă nici o tradiție, ea nu este categorică, nu se impune, ea este o minte tânără, pasionată oricând.
        Acum, cum putem avea o astfel de minte? Aceasta pur și simplu trebuie să aibă loc. Evident, o minte măruntă, meschină nu poate funcționa astfel. O minte meschină care încearcă să devină pasionată, doar va reduce totul la propria meschinărie. Aceasta trebuie să se producă, și poate avea loc doar atunci când mintea vede propria sa meschinărie și totuși nu caută să facă ceva cu privire la asta. Mă fac înțeles? Probabil că nu. Dar așa cum am spus mai devreme, orice minte limitată, chiar dacă este nerăbdătoare va rămâne în continuare meschină, și asta este foarte evident. O minte meschină, deși poate merge pe lună, deși poate dobândi tehnică, deși se poate apăra inteligent și argumenta, rămâne în continuare o minte meschină. Așa că atunci când mintea meschină spune: ”Trebuie să am pasiune pentru a face ceva util” în mod evident pasiunea sa va fi foarte meschină, și nu-i va plăcea să se revolte cu privire la nedreptățile meschine sau să se gândească la faptul că întreaga lume este afectată din cauza unor reforme meschine, superficiale, făcute de un nebun cu o minte redusă, meschină. Dacă mintea superficială, meschină vede toate acestea, atunci chiar această percepție este suficientă; și apoi întreaga sa activitate suferă o schimbare. 

sâmbătă, 27 aprilie 2013

27 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Mintea pasionată este permanent interesată
   Evident, trebuie să existe pasiune, iar întrebarea este cum să reînviem această pasiune. Să nu ne înțelegem greșit. Vreau să spun pasiune în toate sensurile, nu doar pasiunea sexuală, care este un lucru foarte mic. Și cei mai mulți sunt mulțumiți de faptul că orice pasiune a fost distrusă – la birou, în fabrici, la orice loc de muncă ai avea, rutina, învățarea unor tehnici – deci, nu a mai rămas nici o pasiune, nu există nici un sentiment creator de urgență a eliberării. Prin urmare sexul devine important pentru noi și atunci ne pierdem în pasiuni mărunte, care devin o problemă enormă pentru o minte îngustă, virtuoasă, fie devine curând un obicei și moare. Folosesc cuvântul pasiune ca ceva total. Un om foarte pasionat nu se mulțumește doar cu un mic loc de muncă – fie că este vorba de un prim-ministru, de un bucătar sau orice alt ceva. O minte pasionată se întreabă, caută, observă, cercetează și nu doar încearcă să găsească pentru propria nemulțumire ceva prin care se poate împlini ea însăși și apoi să adoarmă. O minte pasionată caută, rupe barierele gândirii, nu acceptă nici o tradiție, ea nu este categorică, nu se impune, ea este o minte tânără, pasionată oricând.

vineri, 26 aprilie 2013

26 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Iubirea, cu siguranță este pasiune
   Nu poți fi sensibil dacă nu ai pasiune. Să nu-ți fie frică de acest cuvânt, pasiune. Cele mai multe cărți religioase, cei mai mulți guru, swami, lideri și tot restul spun ”Nu trebuie să ai pasiune.” dar fără pasiune cum poți fi sensibil la urât, la frumos, la freamătul frunzelor, la apusul de soare, la un zâmbet, față de cineva care plânge? Cum ai putea fi sensibil fără sentimentul pasiunii în care există abandonul? Domnilor, vă rog să ascultați și să nu întrebați cum să dobândiți pasiunea. Știu că toți sunteți pasionați atunci când căutați un loc de muncă bun, și când urâți sărăcia, când sunteți gelos pe cineva, dar eu vorbesc de ceva cu totul diferit – pasiunea care iubește. Iubirea este starea în care nu există ”eu”; iubirea este starea în care nu există nici o condamnare, în care nu spui că sexul este corect sau greșit, că ceva este bun și altceva este rău. Iubirea nu este nici unul din aceste lucruri contradictorii. Contradicția nu există în iubire. Și cum poate cineva iubi dacă nu are pasiune? Fără pasiune, cum poate fi sensibil? A fi sensibil înseamnă să simți aproapele tău; înseamnă să vezi urâțenia unui oraș, mizeria, sărăcia sa, și a vedea frumusețea râului, a mării, a cerului. Dacă nu ai pasiune, cum poți fi sensibil la toate acestea? Cum poți simți un zâmbet, o lacrimă? Iubirea, cu siguranță este pasiune.

joi, 25 aprilie 2013

25 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Pasiune pentru tot
   Cei mai mulți folosesc pasiunea doar cu privire la un singur lucru, la sex; sau suferiți cu pasiune și încercați să rezolvați această suferință. Dar eu folosesc cuvântul pasiune în sensul unei stări de spirit, a unei stări de a fi, a unei stări interioare active, când există așa ceva o veți simți foarte puternic, veți fi foarte sensibil – deopotrivă sensibil la mizerie, la sărăcie și la enormele bogății și la corupție, la frumusețea unui copac, a unei păsări, a unei căderi de apă, la apusul de soare reflectat în apa unui lac. Este necesar să simți toate acestea pregnant, intens, deoarece fără pasiune viața devine goală, superficială și fără prea mult sens. Dacă nu poți vedea frumusețea unui copac și să iubești acel copac, dacă nu-ți pasă de el, tu nu trăiești.

miercuri, 24 aprilie 2013

24 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Frumusețea dincolo de senzație
   Cum poate exista frumusețe fără pasiune? Nu mă refer la frumusețea imaginilor, a clădirilor, a picturilor cu femei și tot restul. Acestea au forma lor de frumusețe. Un lucru realizat de mâna omului, cum ar fi o catedrală, un templu, o imagine, un poem sau o statuie, poate sau nu să fie frumos. Dar există o frumusețe care este dincolo de sentiment și gândire și care nu poate fi realizată, înțeleasă sau cunoscută dacă nu există pasiune. Deci să nu înțelegeți greșit cuvântul pasiune. Acesta nu este un cuvânt urât; nu este ceva ce poate fi cumpărat din piață sau un cuvânt romantic. Nu are nimic de-a face cu emoția, cu senzația. Nu este ceva respectabil, este o flacără care distruge tot ce este fals. Iar nouă ne este întotdeauna atât de frică să permitem acestei flăcări sădevoreze lucrurile dragi pe care le avem, lucruri pe care le considerăm importante.

marți, 23 aprilie 2013

23 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Flacăra pură a pasiunii
   Cei mai mulți dintre noi au foarte puțină pasiune. Poate suntem desfrânați, poate ne este dor de ceva, poate dorim să scăpăm de ceva și toate acestea ne dau o anumită intensitate. Dar dacă nu ne trezim și nu simțim calea noastră prin această flacără a pasiunii fără nici o cauză, nu vom fi capabili să înțelegem ceea ce noi numim tristețe. Pentru a înțelege ceva trebuie să ai pasiune, o totală intensitate a atenției. Atunci când există pasiune pentru ceva ce produce contradicție, conflict, această flacără pură a pasiunii nu poate exista; și flacăra pură a pasiunii trebuie să existe pentru a pune capăt durerii, suferinței, pentru a o risipi complet.

luni, 22 aprilie 2013

22 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Abandonul total
   Poate nu ați experimentat acea stare de spirit în care există abandonarea totală, a lăsa totul. Și nu poți abandona totul fără o profundă pasiune, nu-i așa? Nu poți abandona tot ceea ce este intelectual sau emoțional. Cu siguranță abandonarea totală există doar atunci când există o intensă pasiune. Nu te îngrijora de acest cuvânt deoarece omul care nu este pasionat, care nu este acerb, intens, nu poate înțelege sau simți calitatea și frumusețea acesteia. Mintea care are rezerve, mintea care are un interes legitim, mintea care se agață de poziție, putere, prestigiu, mintea care este respectabilă, care este îngrozită – o astfel de minte nu se poate abandona.

duminică, 21 aprilie 2013

21 APILIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Scopul și mijloacele sunt una
   Nimic nu este necesar pentru atingerea eliberării. N-o poți obține prin negociere, prin sacrificiu, prin eliminare. Nu este ceva pe care-l puteți cumpăra. Dacă faci asta, vei obține un lucru de pe piață, prin urmare nu e real. Adevărul nu poate fi cumpărat, acela în nici un caz nu este adevărul; dacă există o modalitate, finalitatea nu este adevărul, deoarece scopul și mijloacele, sunt una, ele nu sunt separate. Castitatea ca mijloc de eliberare, ca mijloc de a ajunge la adevăr, este o negare a adevărului. Castitatea nu este o monedă cu care-l puteți cumpăra...
        De ce credem că este esențială castitatea? ... Ce înțelegem prin sex? Nu doar actul, ci și ceea ce gândesc și simt cu privire la acesta, anticipându-l, evadarea din el – aceasta este problema noastră. Problema noastră este senzația, pe care o doresc mai mult și mai mult. Privește-te pe tine, nu te uita la vecinul tău. De ce sunt atât de ocupate gândurile cu sexul? Castitatea există doar atunci când există iubire, și fără iubire nu există deloc castitate. Fără iubire castitatea este doar o poftă într-o formă diferită. A deveni cast înseamnă a deveni ceva; este ca și cum un om ar deveni puternic, având succes ca un renumit avocat, politician sau orice altceva – schimbarea este la același nivel. Aceasta nu este castitate, ci doar rezultatul final al unui vis, rezultatul unei rezistențe continue față de o anumită dorință... Deci, castitatea încetează să mai fie  o problemă atunci când există iubire. Atunci viața nu este o problemă, ea este trăită în întregime în deplinătatea iubirii, și această revoluție va duce la o lume nouă.

sâmbătă, 20 aprilie 2013

20 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Înțelegerea pasiunii
   A te osândi înseamnă o viață religioasă? Mortificarea, umilirea corpului sau a minții este un semn de înțelegere? Auto-tortura este o cale spre adevăr? Negarea este castitate? Crezi că poți ajunge departe prin renunțare? Chiar crezi că poate fi pace prin conflict? Contează mult mai mult mijloacele decât finalitatea? Poate exista o finalitate, dar ce înseamnă asta. Realitatea, ceea ce este, trebuie să fie înțeleasă și nu sufocată de concluzii, idealuri și raționalizări inteligente. Suferința nu este calea fericirii, ceea ce numim pasiune, trebuie să fie înțeleasă și nu suprimată sau sublimată și nu este de folos găsirea unui înlocuitor pentru aceasta. Orice ai putea face, orice ai inventa, doar va consolida ceea ce nu ai înțeles și nu-ți place. Pentru a iubi ceea ce numim pasiune, trebuie s-o înțelegem. A iubi înseamnă a fi în comuniune directă, și nu poți iubi ceea ce-ți displace, dacă ai idei, concluzii despre ea. Cum poți înțelege și iubi pasiunea, dacă ai depus un jurământ împotriva ei? Un jurământ este o formă de rezistență, și ceea ce rezistă în cele din urmă te cucerește. Adevărul nu poate fi cucerit, nu-l puteți lua cu asalt; el vă va aluneca printre degete, dacă încercați să-l prindeți. Adevărul vine în tăcere, fără știrea ta, ceea ce cunoști nu este adevărul, acesta este doar o idee, un simbol. Umbra nu este realitatea.

vineri, 19 aprilie 2013

19 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Idealistul nu poate cunoaște iubirea
   Aceia care încearcă să fie celibatari în scopul realizării lui Dumnezeu sunt imorali, desfrânați, deoarece ei sunt în căutarea unui rezultat sau a unui câștig, substituind astfel rezultatul final, pentru sex – care este frica. Inimile lor sunt fără iubire, și nu poate exista puritate și o inimă curată, aceasta fiind singura care poate descoperi realitatea. O inimă disciplinată, o inimă oprimată, nu poate cunoaște iubirea. Ea nu poate cunoaște iubirea deoarece este prinsă în obiceiuri, în senzație – religioase sau fizice, psihologice sau senzoriale. Idealistul este un imitator și prin urmare el nu poate cunoaște iubirea, el nu poate fi generos, el nu se poate elibera în totalitate de ideea de sine. Doar atunci când mintea și inima nu sunt împovărate de frică, de rutina obiceiurilor senzoriale, atunci există generozitate și compasiune, există iubire. O astfel de iubire este castă. 

joi, 18 aprilie 2013

18 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Gândirea este o constantă risipă de energie
   Cei mai mulți dintre noi ne petrecem viața în efort, în luptă; și efortul, lupta, strădania este o disipare a energiei. Omul, de-a lungul perioadei sale istorice, a afirmat că pentru a descoperi realitatea sau pe Dumnezeu – indiferent de numele care i se dă – trebuie să fie celibatar; ceea ce înseamnă să depui un jurământ de castitate și să suprimi, să te controlezi, să lupți cu tine, la nesfârșit, toată viața, pentru a păstra acest jurământ. Iată risipa de energie! De asemenea este o risipă de energie a te complace. Și aceasta are o semnificație mai mare decât atunci când o suprimi. Efortul depus în suprimare, în control, în negarea dorinței, distorsionează  mintea și prin această distorsionare veți avea un sentiment de austeritate, care devine dur, aspru. Ascultați, vă rog. Observă asta în tine însuți și observă oamenii din jurul tău. Și observă această risipă de energie, lupta. Nu implicațiile sexului, nu actul efectiv ci idealurile, imaginile, plăcerea –  gândirea constantă cu privire la acesta este o risipă de energie și cei mai mulți oameni își pired energia, fie prin negare, sau printr-un jurământ de castitate sau gândindu-se la el, la nesfârșit. 

miercuri, 17 aprilie 2013

17 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

A iubi înseamnă a fi cast
   Problema sexului nu este simplă și ea nu poate fi rezolvată la nivel personal. A încerca s-o rezolvi pur biologic este absurd; și o abordare religioasă sau o rezolvare ca și cum ar fi o simplă adaptare fizică a activității glandelor, sau a o învălui cu tabu-uri și a o condamna este total imatur, copilăresc și stupid. Este necesară o inteligență de cel mai înalt nivel. Pentru a ne înțelege, în relația noastră cu cineva, este necesară o mult mai rapidă și subtilă înțelegere decât pentru a înțelege natura. Dar noi căutăm să înțelegem, fără inteligență; dorim o acțiune imediată, o soluție imediată, iar problema devine tot mai importantă... Iubirea nu este gândul; gândurile sunt doar acțiunea eternă a creierului. Iubirea este mai profundă, mult mai profundă, și profunzimea vieții poate fi descoperită doar în iubire. Fără iubire, viața nu are sens, și asta este partea tristă a existenței noastre. Noi îmbătrânim fără a ne maturiza; corpurile noastre devin bătrâne, grase și urâte și noi rămânem nepăsători. Cu toate că citim și vorbim despre asta, niciodată nu am cunoscut parfumul vieții. Simpla lectură și verbalizare indică o totală lipsă de căldură a inimii care îmbogățește viața; și fără această calitate a iubirii poți face ce vrei, te poți alătura unei societăți, propune orice lege, dar nu vei rezolva această problemă. A iubi înseamnă a fi cast. Doar simpla inteligență nu este castitatea. Omul care încearcă să fie cast în gândire este imoral, deoarece el nu iubește. Numai omul care iubește este cast, pur, incoruptibil. 

marți, 16 aprilie 2013

16 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Iubirea nu se poate adapta
   Iubirea nu este un lucru al minții, nu-i așa? Iubirea nu este doar actul sexual, nu? Iubirea este ceva ce mintea nu poate concepe. Iubirea este ceva care nu poate fi formulat. Și fără iubire vei deveni legat; în lipsa iubirii te căsătorești, apoi, în această căsătorie, voi singuri vă auto-reglați reciproc. Minunată expresie! Vă adaptați singuri față de celălalt, ceea ce din nou este un proces intelectual,  nu-i așa... Această adaptare este evident un proces mental. Orice adaptare este. Dar, cu siguranță iubirea nu se poate adapta. Știți asta, domnilor, nu-i așa că atunci când iubești pe cineva, nu există adaptare. Există doar fuziunea completă. Doar atunci când nu există iubire, vom începe să ne adaptăm, iar această adaptare este numită căsătorie. Prin urmare, căsătoria nu reunește, deoarece este chiar o sursă de conflict, o luptă între doi oameni. Este o problemă extrem de complexă, la fel ca toate problemele, chiar mai mare, deoarece apetitul, impulsul, este atât de puternic. Deci, mintea care doar se auto-adaptează nu poate fi niciodată castă. Mintea care caută fericirea prin sex, nu poate fi niciodată castă. Deși momentan putem avea în acest act dăruire de sine, uitare de sine, chiar căutarea fericirii care este din minte, face mintea imorală. Castitatea vine în ființă doar atunci când există iubire.  

luni, 15 aprilie 2013

15 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Cu privire la căsătorie
   Să încercăm să înțelegem problema căsătoriei, care implică relații sexuale, iubire, compasiune, comuniune. Evident, dacă nu există iubire, atunci căsătoria devine o rușine, nu-i așa? Iubirea poate lua ființă, poate exista numai atunci când sinele este absent. Fără iubire, relația devine o durere; chiar dacă plăcută, totuși superficială care duce la plictiseală, la rutină, la obișnuință, cu toate implicațiile sale. Atunci problemele sexuale devin foarte importante. Cu privire la căsătorie, dacă este sau nu importantă, trebuie mai întâi să înțelegem iubirea. Cu siguranță iubirea este castă, fără iubire nu poate exista castitate; puteți fi celibatar, indiferent că sunteți bărbat sau femeie, dar asta nu înseamnă a fi cast, nu înseamnă că sunteți puri, dacă nu există iubire. Dacă aveți un ideal de castitate, adică dacă doriți să deveniți puri, nu există deloc iubire în asta, deoarece este pur și simplu dorința de a adeveni ceva care crezi că este nobil, care crezi că te va ajuta să găsești realitatea, adevărul. Nu există deloc iubire în asta. Imoralitatea nu este castă, ea duce doar la degradare, la mizerie. Deci, nu urmări un ideal. Ambele exclud iubirea, ambele implică a deveni ceva, complacerea în ceva și prin urmare ”tu” vei deveni important, și când ”tu” ești important, nu există iubire. 

duminică, 14 aprilie 2013

14 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Un lucru al minții
   Ceea ce noi numim iubire este un lucru al minții. Priviți-vă, domnilor și doamnelor, și veți vedea că ceea ce spun este evident adevărat; altfel viețile voastre, căsătoria, relațiile voastre ar fi cu totul diferite, am avea o nouă societate. Noi înșine ne legăm de ceilalți nu prin fuziune ci prin contract care este numit căsătorie. Iubirea nu este o fuziune adaptabilă – nu este nici personală, nici impersonală, este starea de a fi. Omul dorește să fuzioneze cu ceva mai mare, să se unească cu un altul, pentru a evita mizeria, confuzia; dar mintea este încă separată, dezintegratoare. Iubirea nu cunoaște nici fuziunea nici difuzia, ea nu este nici personală, nici impersonală, ea este starea de a fi pe care mintea nu o poate găsi; ea o poate descrie, îi poate da o expresie, un nume, dar cuvântul, descrierea nu este iubirea. Ea este prezentă doar atunci când mintea este liniștită, și starea de liniște nu este ceva care poate fi cultivat. 

sâmbătă, 13 aprilie 2013

13 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Iubirea nu este o obligație
   ...Atunci când există iubire, nu există nici o datorie. Atunci când îți iubești soția, împărtășești totul cu ea – proprietățile tale, problemele tale, anxietatea, bucuria ta. Nu ești dominant. Tu nu ești bărbat și ea femeie pe care să o folosești și apoi să o dai deoparte, un fel de mașină de reproducere trecută pe numele tău. Atunci când exisă iubire, obligația, datoria dispare. Omul care nu are iubire în inima lui vorbește despre drepturi și obligații, la fel cum și în această țară drepturile și obligațiile au luat locul iubirii. Regulamentele au devenit mai importante decât căldura afecțiunii, a iubirii. Atunci când există iubire, problema este simplă, atunci când nu există iubire, problema devine complexă. Când un bărbat își iubește soția și copiii, el nu va gândi sub forma obligațiilor și drepturilor. Domnilor, examinați-vă mințile și inimile voastre. Știu că ați râs – acesta este unul din trucurile neatenției, să râzi de ceva și să-l dați deoparte. Soția ta nu împărtășește responsabilitatea ta, ea nu împărtășește proprietatea ta, ea nu are jumătate din tot ceea ce aveți deoarece tu consideri femeia mai prejos decât tine, ceva care trebuie să fie păstrată și folosită sexual, cum îți convine atunci când ți-e poftă de ea. Deci, ați inventat cuvintele drepturi și obligații; și când femeia se revoltă îi arunci aceste cuvinte. Societatea care vorbește despre obigații și drepturi este o societate statică, o societate decadentă. Dacă veți examina cu adevărat mințile și inimile voastre, veți descoperi că nu aveți deloc iubire.



vineri, 12 aprilie 2013

12 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Cât timp suntem posesivi nu iubim
   Cunoaștem iubirea ca senzație, nu-i așa? Când spunem că iubim, cunoaștem gelozia, frica, anxietatea. Când spui că iubești pe cineva aceasta implică: invidia, dorința de a poseda, dorința de a avea, de a domina, frica de a pierde și așa mai departe. Toate acestea le numim iubire, iar noi nu cunoaștem iubirea fără frică, fără invidie, fără posesivitate, verbalizăm doar acea stare de iubire fără frică, o numim impersonală, ură, divină sau Dumnezeu știe ce altceva; dar realitatea este că noi suntem geloși, dominanți, posesivi. Noi vom cunoaște starea de iubire numai atunci când gelozia, invidia, posesivitatea, dominarea au încetat, au ajuns la final; și atâta timp cât le avem, niciodată nu vom iubi... Când te gândești la persoana pe care o iubești? Te gândești la ea atunci când este plecată, atunci când ea este departe, atunci când ea te-a părăsit... Deci, îți este dor de persoana pe care o iubești doar atunci când ești tulburat, atunci când ești în suferință; și atâta timp cât posezi acea persoană, nu trebuie să te gândești la ea, deoarece în posesie nu există nici o perturbare...
        Gândirea vine atunci când sunt tulburat și este obligatoriu să fiu tulburat atâta timp cât gândirea este cea pe care tu o numești iubire. Cu siguranță iubirea nu aparține minții. Și pentru că lucrurile minții au umplut inimile noastre, nu avem iubire. Lucrurile minții sunt gelozia, invidia, ambiția, dorința de a fi cineva, de a atinge succesul. Aceste lucruri ale minții umplu inimile voastre și apoi spuneți că iubiți, dar cum puteți iubi atunci când aveți toate aceste elemente confuze în voi? Atunci când există fum, cum poate exista o flacără pură?

joi, 11 aprilie 2013

11 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Ce înțelegi prin iubire?
   Iubirea nu poate fi cunoscută. Ea este realizată doar atunci când cunoscutul este înțeles și transcens. Doar atunci când mintea s-a eliberat de cunoscut, doar atunci va exista iubirea. Deci, iubirea trebuie să fie abordată prin negație, nu prin afirmație.
        Ce este iubirea pentru majoritatea dintre noi? Atunci când iubim, nu există posesivitate, dominare, servilism. Din posesivitate se naște gelozia și frica pierderii, și astfel am legalizat acest instinct al posesivității. Din posesivitate se naște gelozia și nenumăratele conflicte cu care fiecare este familiarizat. Atunci, posesivitatea nu este iubire. Și nici iubire sentimentală. A fi sentimental, a fi emoțional, exclude iubirea. Sensibilitatea și emoțiile sunt doar senzații.
        ... Doar iubirea poate transforma nebunia, confuzia și conflictul. Nici un sistem, nici o teorie, de stânga sau de dreapta nu poate aduce pacea și fericirea omului atunci când există iubire, nu există posesivitate nici invidie; atunci când există mila și compasiunea, nu în teorie ci în realitate – pentru soția și copiii tăi, pentru aproapele tău, pentru subordonații tăi... Iubirea este singura care poate aduce compasiunea și frumusețea, ordinea și pacea. Iubirea cu fericirea sa există atunci când ”Eu-l” încetează a mai fi. 

miercuri, 10 aprilie 2013

10 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Am făcut din sex o problemă
   Ce anume face ca tot ceea ce atingem să transformăm  într-o problemă?... De ce a devenit sexul o problemă? De ce acceptăm să trăim cu probleme, de ce nu le punem capăt? De ce nu murim față de problemele noastre în loc de a le purta zi de zi, an după an? Cu siguranță, sexul este o chestiune relevantă, la care voi răspunde în prezent, dar rămâne principala întrebare: de ce ne transformăm viața într-o problemă? Munca, sexul, câștigarea banilor, gândirea, sentimentele, experiențele, cunoașterea, toate activitățile vieții – de ce sunt o problemă? Nu este oare esențial faptul că ne gândim dintr-un anumit punct de vedere, dintr-un punct de vedere fix? Întotdeauna gândim de la un centru spre periferie, dar periferia este centrul pentru majoritatea dintre noi, și astfel orice ne atinge este superficial. Dar viața nu este superficială; ea cere să trăim complet, și pentru că trăim doar superficial, cunoaștem reacțiile superficiale. Tot ceea ce realizăm periferic creează inevitabil o problemă, și aceasta este viața noastră, în care trăim superficial și suntem mulțumiți să trăim așa cu toate problemele acestei superficialități. Deci, există probleme atâta timp cât trăim superficial, periferic – periferia fiind ”Eu-l” și senzațiile sale, care pot fi externalizate sau subiectivate, care se pot identifica cu universul, cu țara sau cu orice alt lucru creat de minte. Deci, atâta timp cât trăim în domeniul minții, trebuie să existe complicații, trebuie să existe probleme, și asta este tot ce cunoaștem.

marți, 9 aprilie 2013

09 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Suprema evadare
   Cum înțelegem problema sexului? Este oare actul, sau este gândul cu privire la acest act? Cu siguranță nu este actul. Actul sexual nu este o problemă pentru tine, mai mult decât este mâncatul, dar dacă te gândești la mâncare sau la orice altceva pe tot parcursul zilei, deoarece nu ai nimic altceva la care să te gândești, aceasta devine o problemă pentru tine... De ce faci, ceea ce în mod evident faci? Cinematografele, revistele, povestirile, modul în care se îmbracă femeile, toate acestea îți conduc gândirea către sex. Și de ce mintea construiește asta, de ce mintea se gândește întotdeauna la sex? De ce, domnilor și doamnelor? Este problema voastră, de ce? De ce acesta a devenit o problemă centrală în viața ta? Atunci când există atât de multe care vă așteaptă, care vă cheamă, acordați o totală atenție gândurilor legate de sex. Ce se întâmplă, de ce este mintea atât de ocupată cu el? Deoarece este o ultimă cale de evadare, nu-i așa? Acesta este o modalitate de totală uitare de sine. Pentru moment, cel puțin pentru moment puteți uita de sine, și nu există nici o altă cale de uitare de sine. Orice altceva faci în viață accentuează ”Eu-l”, sinele. Afacerile tale, religia ta, zeii tăi, liderii tăi, acțiunile tale politice și economice, evadările tale, activitățile sociale, aderarea la un partid și respingerea altuia – toate acestea accentuează, evidențiază și întăresc ”Eu-l”... Atunci când există doar un singur lucru în viața ta, care este o ultimă cale de scăpare, de evadare pentru uitarea totală de sine, chiar dacă numai pentru câteva secunde, vă agățați de ea, deoarece este singurul moment în care sunteți fericiți...
        Deci, sexul devine o problemă extraordinar de dificilă și complexă, atâta timp cât nu înțelegi mintea care se gândește la această problemă. 

luni, 8 aprilie 2013

08 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Sex
   Sexul este o problemă, deoarece s-ar părea că în acest act există o absență totală a sinelui. În acel moment ești fericit deoarece există încetarea conștiinței de sine, a ”Eu-lui”; și dorind mai mult – mai multă dăruire de sine în care există fericirea totală, completă, fără trecut sau viitor, cerând această fericire completă prin această integrare a fuziunii totale – natural, acesta devine extrem de important.  Nu-i așa? Deoarece este ceva care îmi oferă o bucurie veritabilă, uitarea completă de sine, vreau mai mult și mai mult. Acum, de ce vreau mai mult? Deoarece, oriunde în altă parte sunt în conflict, peste tot, la toate nivelurile existenței, există întărirea, consolidarea sinelui. Economic, social, religios există o constantă consolidare a conștiinței de sine, care duce la conflict. Conștiința de sine este în adevărata sa natură rezultatul conflictului...
        Deci problema nu este sexul, cu siguranță, ci cum să te eliberezi de sine. Ați gustat starea de a fi, în care sinele nu există, chiar dacă numai câteva secunde, chiar dacă numai pentru o zi sau cât doriți; și cea în care sinele există, există conflict, există mizerie, există competiție, dispută. Deci, există o dorință constană pentru mai mult din această stare liberă de sine.

duminică, 7 aprilie 2013

07 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Murind pentru lucrurile mărunte
   Ați încercat vreodată să muriți pentru o plăcere în mod voluntar, nu forțat? De obicei atunci când mori, tu nu vrei asta; moartea vine și te duce departe, nu este un act voluntar, cu excepția sinuciderii. Dar ați încercat vreodată să muriți voluntar, cu ușurință, ați simțit sentimentul de abandon al plăcerii? Evident că nu! În prezent idealurile voastre, plăcerile voastre, ambițiile sunt lucruri care îți dau așa-numita semnificație. Viața este existență, abundență, plenitudine, abandon, nu sentimentul de ”Eu” – având o semnificație. Asta este simpla rațiune. Dacă experimentați moartea față de lucrurile mărunte – este suficient de bine. Dar a muri pentru plăcerile mărunte – cu ușurință, împăcat, zâmbind – este suficient, deoarece atunci vei vedea că mintea este capabilă a muri pentru multe lucruri, pentru toate amintirile. Mașinile sunt create pentru funcția de memorare – calculatoarele – dar mintea umană este ceva mai mult decât pur și simplu un obicei  mecanic de asociere și memorie. Însă nu poate fi așa, dacă nu moare față de tot ceea ce cunoaște.
            Acum, pentru a vedea adevărul din toate acestea, o minte tânără este esențială, o minte care nu funcționează în domeniul timpului. Mintea tânără moare pentru tot. Poți vedea acest adevăr imediat, simți acest adevăr instantaneu? S-ar putea să nu vedeți toată această extraordinară semnificație, imensa subtilitate, frumusețea acestei morți, bogăția sa, dar chiar și ascultând, semeni sămânța, și importanța acestor cuvinte va prinde rădăcină – nu doar la nivel superficial, conștient, ci chiar și la nivel subconștient

sâmbătă, 6 aprilie 2013

06 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

O reacție normală, sănătoasă
   ...Trebuie să aflu de ce dorința are atâta putere în viața mea. Poate fi corect sau poate să nu fie corect. Trebuie să aflu. Înțeleg asta. Dorința apare ca o reacție, ceea ce este o reacție normală, sănătoasă, în caz contrar, aș fi mort. Văd ceva frumos și spun: ”Pentru Dumnezeu, vreau asta.” Dacă nu o am aș muri. Dar în căutarea constantă a acesteia este durerea. Asta este problema – există durere, precum există și plăcere. Văd o femeie frumoasă și ea chiar este frumoasă, ar fi ceva absurd să spun ”Nu, nu este.” Aceasta este realitatea. Dar ce dă continuitate plăcerii? Evident, aceasta este gândirea, mă gândesc la asta...
        Eu gândesc cu privire la asta. Nu mai este relația directă cu obiectul, care este dorința, dar gândirea acum amplifică dorința, prin gândire cu privire la dorință având imagini, idei...
        ... Gândirea vine și spune: ”Te rog, trebuie să ai asta; acesta este progres, dezvoltare; asta este ceva important; nu este important; asta este vital pentru viața ta; nu este vital pentru viața ta.” Dar eu pot privi și avea o dorință, și să existe un sfârșit al ei, fără interferența gândirii. 

vineri, 5 aprilie 2013

05 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

De ce trebuie să avem plăcere?
   Vedeți un apus de soare frumos, un copac minunat, un râu care are o curgere amplă, curbată, sau un chip frumos, și a-l privi îți oferă o mare plăcere și bucurie. Ce este în neregulă cu asta? Confuzia și mizeria începe atunci când acel chip, râul, muntele devine o amintire, și astfel memoria cere continuitatea plăcerii; dorim ca acele lucruri să se repete. Cunoaștem toate acestea. Am avut o anumită plăcere, sau o oarecare încântare și dorim să se repete. Fie că este sexuală, artistică, intelectuală sau ceva de aceeași natură, și dorim să o repetăm – și cred că acesta este momentul când plăcerea începe să întunece mintea și sunt create valori false, fără nici o legătură cu realitatea.
        Este important să înțelegem plăcerea, nu să încercăm să scăpăm de ea - aceasta ar fi o prostie. Nimeni nu poate scăpa de plăcere. Ci a înțelege natura și structura plăcerii este esențial; deoarece dacă viața este doar plăcere, iar dacă asta este ceea ce se dorește, atunci această plăcere te va duce în mizerie, confuzie, iluzii false, valori pe care le-am creat, și prin urmare nu există claritate.

joi, 4 aprilie 2013

04 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Calitatea dorinței
   ...Ce se întâmplă dacă nu condamnăm dorința nejudecând-o ca fiind bună sau rea, ci pur și simplu să fim conștienți de ea? Mă întreb dacă știți ce înseamnă a fi conștient de ceva? Cei mai mulți dintre noi nu suntem conștienți deoarece ne-am obișnuit să condamnăm, să judecăm, să evaluăm, să legitimăm, să alegem. Alegerea împiedică în mod evident conștientizarea, deoarece întotdeauna alegerea se face în urma conflictului. A fi conștient atunci când intri într-o cameră, a vedea întregul mobilier, covorul sau absența acestora și așa mai departe, doar a vedea, a fi conștient de tot, fără nici un sentiment de judecată – este foarte dificil. Ați încercat vreodată să priviți o persoană, o floare, o idee, un sentiment sau emoție fără nici o alegere, fără nici o judecată?
        Și dacă cineva face la fel cu dorința, dacă trăiește cu ea, fără a o nega sau a spune ”Ce să fac cu această dorință? Este atât de urâtă, atât de agresivă, violentă”, fără a-i da un nume, un simbol, fără a o acoperi cu un cuvânt – atunci aceasta mai este o cauză de tulburare, de criză? Atunci, dorința este ceva care trebuie înlăturat, distrus? Vrei să o distrugi deoarece distrugerea unei dorințe în favoarea alteia creează conflict, mizerie și contradicție; și se vede cum cineva încearcă să scape din acest veșnic conflict. Deci, putem fi conștienți în totalitate de dorință? Ceea ce vreau să spun prin totalitate nu este doar o dorință sau mai multe, ci toate calitățile dorinței.

miercuri, 3 aprilie 2013

03 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Dorința trebuie să fie înțeleasă
   Haideți să examinăm dorința. Știm că avem dorințe contradictorii, care ne torturează, care ne trag în diferite direcții, durerea, crizele, anxietatea dorinței și disciplina, controlul. Și în veșnica luptă cu aceasta o răsucim pe toate fețele și o identificăm; este aici, pândind constant, așteptând, tentând. Fă ce vrei, sublimeaz-o, scapă de ea, neag-o sau accept-o, dă-i frâu liber – este mereu aici, prezentă. Noi știm că învățătorii religioși și alții spun că ar trebui să fim lipsiți de dorințe, să cultivăm detașarea pentru a ne elibera de dorință – ceea ce este cu adevărat absurd, deoarece dorința trebuie să fie înțeleasă, nu distrusă. Dacă veți distruge dorința veți distruge însăși viața. Dacă veți perverti dorința, modelând-o, controlând-o, dominând-o, suprimând-o, veți distruge ceva extraordinar de frumos.

marți, 2 aprilie 2013

02 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Înțelegerea dorinței
   Trebuie să înțelegem dorința, și este foarte greu să înțelegi ceva care este atât de vital, atât de exigent, atât de urgent, deoarece chiar împlinirea dorinței dă naștere pasiunii, cu plăcerea și durerea ei. Și dacă cineva înțelege dorința, evident, nu trebuie să existe alegere. Nu puteți judeca dorința ca fiind bună sau rea, nobilă sau josnică sau să spuneți ”Voi menține această dorință și o voi nega pe alta” Toate acestea trebuie îndepărtate dacă dorim să aflăm adevărul despre dorință – frumusețea acesteia; urâțenia sau orice ar fi.

luni, 1 aprilie 2013

01 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Nu există decât dorința
   Nu există nici o entitate separată de dorință, nu există decât dorința, nu există cineva care râvnește. Dorința, pofta capătă diferite măști, în diferite momente, în funcție de propriile interese. Memoria acestor variate interese întâlnește noul, aduce conflictul și astfel se naște cel care alege, impunându-se ca o entitate separată și distinctă de dorință. Dar entitatea nu este diferită de calitățile sale. Entitatea care încearcă să umple goliciunea sau să se îndepărteze de aceasta, de ceea ce este incomplet, de singurătate, nu este diferită de ceea ce vrea să evite; ea asta este. Nimeni nu poate fugi de el însuși, tot ceea ce poate face este să se înțeleagă. El este singurătatea lui, golul lui, și atâta timp cât el o consideră ca pe ceva separat de el însuși, va fi în iluzie și conflict fără sfârșit. Atunci când trăiește direct faptul că el este propria sa singurătate, doar atunci poate exista eliberarea de frică. Frica există numai în relație cu o idee, iar ideea este răspunsul memoriei ca și gândire. Gândul este rezultatul experienței; și deși se poate medita asupra vacuității sau se pot avea senzații cu privire la aceasta, nu se poate cunoaște în mod direct vacuitatea. Cuvântul singurătate, cu amintirile sale de durere și teamă împiedică experimentarea acesteia din nou. Cuvântul este memoria, iar atunci când cuvântul nu mai este important relația dintre experimentator și experiență este cu totul diferită, atunci această relație este directă și nu prin intermediul unui cuvânt prin memorie, atunci experimentatorul este experiența, care singură aduce eliberarea de frică.

APRILIE - cuprins


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

  APRILIE


  DORINȚĂ
  SEX
  CĂSĂTORIE
  PASIUNE