Se afișează postările cu eticheta CARTEA VIETII - Meditatii zilnice cu Krishnamurti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CARTEA VIETII - Meditatii zilnice cu Krishnamurti. Afișați toate postările

marți, 30 aprilie 2013

30 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Pasiunea fără motiv
   În această stare de pasiune fără nici un motiv, există intensitatea eliberată de orice atașament, dar când pasiunea are o cauză, există atașament, iar atașamentul este începutul durerii. Cei mai mulți dintre noi se atașează, se agață de o persoană, de o țară, de o credință, de o idee și atunci când obiectul atașamentului este îndepărtat sau își pierde semnificația în alt mod, ne trezim goi, insuficienți. Vom încerca să umplem acest gol, agățându-ne de altceva, care devine din nou obiectul pasiunii noastre. Examinați-vă inimile și mințile. Sunt pur și simplu o oglindă în care să te privești. Dacă nu dorești să te privești, totul este în regulă, dar dacă te uiți, observă-te în mod clar, fără milă, cu intensitate – nu cu speranța de a-ți dizolva nefericirea, neliniștile, sentimentele de vinovăție, ci pentru a înțelege această extraordinară pasiune, care duce mereu la durere.
        Când pasiunea are o cauză, devine poftă. Când există pasiune pentru ceva – pentru o persoană, pentru o idee, pentru o anumită împlinire – atunci din această pasiune apare contradicția, conflictul, efortul. Vă străduiți pentru a obține sau a menține o anumită stare, sau să recuceriți ceva ce ați avut și ați pierdut. Dar pasiunea de care vorbesc eu nu dă naștere la contradicții, la conflicte. Nu are nici un motiv, și prin urmare nu este un efect.


luni, 29 aprilie 2013

29 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Pasiunea pierdută
   Cuvântul nu este lucrul. Cuvântul pasiune nu este pasiunea. A o simți și a fi prins în ea fără voință, fără directivă sau scop, a asculta acel ceva numit dorință, a asculta propriile voastre dorințe, multe dintre acestea mai slabe sau puternice – când faci asta, vei vedea enormele pagube pe care le faci când suprimi dorința, când o denaturezi, când cauți s-o împlinești, când cauți să faci ceva cu privire la ea, când ai o opinie cu privire la asta.
        Cei mai mulți oameni și-au pierdut această pasiune; probabil cineva a avut-o cândva în tinerețe – pentru a deveni bogat, pentru a avea faimă, pentru a trăi ca un burghez sau o viață respectabilă. Și societatea – ceea ce tu ești – suprimă acest lucru. Și astfel cineva care are această pasiune, se adaptează singur față de ceilalți, care sunt morți, care sunt respectabili, care nu au nici o scânteie de pasiune; iar atunci devine ca și ceilalți, și astfel își pierde această pasiune. 

duminică, 28 aprilie 2013

28 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Mintea meschină
   O minte pasionată caută, rupe barierele gândirii, nu acceptă nici o tradiție, ea nu este categorică, nu se impune, ea este o minte tânără, pasionată oricând.
        Acum, cum putem avea o astfel de minte? Aceasta pur și simplu trebuie să aibă loc. Evident, o minte măruntă, meschină nu poate funcționa astfel. O minte meschină care încearcă să devină pasionată, doar va reduce totul la propria meschinărie. Aceasta trebuie să se producă, și poate avea loc doar atunci când mintea vede propria sa meschinărie și totuși nu caută să facă ceva cu privire la asta. Mă fac înțeles? Probabil că nu. Dar așa cum am spus mai devreme, orice minte limitată, chiar dacă este nerăbdătoare va rămâne în continuare meschină, și asta este foarte evident. O minte meschină, deși poate merge pe lună, deși poate dobândi tehnică, deși se poate apăra inteligent și argumenta, rămâne în continuare o minte meschină. Așa că atunci când mintea meschină spune: ”Trebuie să am pasiune pentru a face ceva util” în mod evident pasiunea sa va fi foarte meschină, și nu-i va plăcea să se revolte cu privire la nedreptățile meschine sau să se gândească la faptul că întreaga lume este afectată din cauza unor reforme meschine, superficiale, făcute de un nebun cu o minte redusă, meschină. Dacă mintea superficială, meschină vede toate acestea, atunci chiar această percepție este suficientă; și apoi întreaga sa activitate suferă o schimbare. 

sâmbătă, 27 aprilie 2013

27 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Mintea pasionată este permanent interesată
   Evident, trebuie să existe pasiune, iar întrebarea este cum să reînviem această pasiune. Să nu ne înțelegem greșit. Vreau să spun pasiune în toate sensurile, nu doar pasiunea sexuală, care este un lucru foarte mic. Și cei mai mulți sunt mulțumiți de faptul că orice pasiune a fost distrusă – la birou, în fabrici, la orice loc de muncă ai avea, rutina, învățarea unor tehnici – deci, nu a mai rămas nici o pasiune, nu există nici un sentiment creator de urgență a eliberării. Prin urmare sexul devine important pentru noi și atunci ne pierdem în pasiuni mărunte, care devin o problemă enormă pentru o minte îngustă, virtuoasă, fie devine curând un obicei și moare. Folosesc cuvântul pasiune ca ceva total. Un om foarte pasionat nu se mulțumește doar cu un mic loc de muncă – fie că este vorba de un prim-ministru, de un bucătar sau orice alt ceva. O minte pasionată se întreabă, caută, observă, cercetează și nu doar încearcă să găsească pentru propria nemulțumire ceva prin care se poate împlini ea însăși și apoi să adoarmă. O minte pasionată caută, rupe barierele gândirii, nu acceptă nici o tradiție, ea nu este categorică, nu se impune, ea este o minte tânără, pasionată oricând.

vineri, 26 aprilie 2013

26 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Iubirea, cu siguranță este pasiune
   Nu poți fi sensibil dacă nu ai pasiune. Să nu-ți fie frică de acest cuvânt, pasiune. Cele mai multe cărți religioase, cei mai mulți guru, swami, lideri și tot restul spun ”Nu trebuie să ai pasiune.” dar fără pasiune cum poți fi sensibil la urât, la frumos, la freamătul frunzelor, la apusul de soare, la un zâmbet, față de cineva care plânge? Cum ai putea fi sensibil fără sentimentul pasiunii în care există abandonul? Domnilor, vă rog să ascultați și să nu întrebați cum să dobândiți pasiunea. Știu că toți sunteți pasionați atunci când căutați un loc de muncă bun, și când urâți sărăcia, când sunteți gelos pe cineva, dar eu vorbesc de ceva cu totul diferit – pasiunea care iubește. Iubirea este starea în care nu există ”eu”; iubirea este starea în care nu există nici o condamnare, în care nu spui că sexul este corect sau greșit, că ceva este bun și altceva este rău. Iubirea nu este nici unul din aceste lucruri contradictorii. Contradicția nu există în iubire. Și cum poate cineva iubi dacă nu are pasiune? Fără pasiune, cum poate fi sensibil? A fi sensibil înseamnă să simți aproapele tău; înseamnă să vezi urâțenia unui oraș, mizeria, sărăcia sa, și a vedea frumusețea râului, a mării, a cerului. Dacă nu ai pasiune, cum poți fi sensibil la toate acestea? Cum poți simți un zâmbet, o lacrimă? Iubirea, cu siguranță este pasiune.

joi, 25 aprilie 2013

25 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Pasiune pentru tot
   Cei mai mulți folosesc pasiunea doar cu privire la un singur lucru, la sex; sau suferiți cu pasiune și încercați să rezolvați această suferință. Dar eu folosesc cuvântul pasiune în sensul unei stări de spirit, a unei stări de a fi, a unei stări interioare active, când există așa ceva o veți simți foarte puternic, veți fi foarte sensibil – deopotrivă sensibil la mizerie, la sărăcie și la enormele bogății și la corupție, la frumusețea unui copac, a unei păsări, a unei căderi de apă, la apusul de soare reflectat în apa unui lac. Este necesar să simți toate acestea pregnant, intens, deoarece fără pasiune viața devine goală, superficială și fără prea mult sens. Dacă nu poți vedea frumusețea unui copac și să iubești acel copac, dacă nu-ți pasă de el, tu nu trăiești.

miercuri, 24 aprilie 2013

24 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Frumusețea dincolo de senzație
   Cum poate exista frumusețe fără pasiune? Nu mă refer la frumusețea imaginilor, a clădirilor, a picturilor cu femei și tot restul. Acestea au forma lor de frumusețe. Un lucru realizat de mâna omului, cum ar fi o catedrală, un templu, o imagine, un poem sau o statuie, poate sau nu să fie frumos. Dar există o frumusețe care este dincolo de sentiment și gândire și care nu poate fi realizată, înțeleasă sau cunoscută dacă nu există pasiune. Deci să nu înțelegeți greșit cuvântul pasiune. Acesta nu este un cuvânt urât; nu este ceva ce poate fi cumpărat din piață sau un cuvânt romantic. Nu are nimic de-a face cu emoția, cu senzația. Nu este ceva respectabil, este o flacără care distruge tot ce este fals. Iar nouă ne este întotdeauna atât de frică să permitem acestei flăcări sădevoreze lucrurile dragi pe care le avem, lucruri pe care le considerăm importante.

marți, 23 aprilie 2013

23 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Flacăra pură a pasiunii
   Cei mai mulți dintre noi au foarte puțină pasiune. Poate suntem desfrânați, poate ne este dor de ceva, poate dorim să scăpăm de ceva și toate acestea ne dau o anumită intensitate. Dar dacă nu ne trezim și nu simțim calea noastră prin această flacără a pasiunii fără nici o cauză, nu vom fi capabili să înțelegem ceea ce noi numim tristețe. Pentru a înțelege ceva trebuie să ai pasiune, o totală intensitate a atenției. Atunci când există pasiune pentru ceva ce produce contradicție, conflict, această flacără pură a pasiunii nu poate exista; și flacăra pură a pasiunii trebuie să existe pentru a pune capăt durerii, suferinței, pentru a o risipi complet.

luni, 22 aprilie 2013

22 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Abandonul total
   Poate nu ați experimentat acea stare de spirit în care există abandonarea totală, a lăsa totul. Și nu poți abandona totul fără o profundă pasiune, nu-i așa? Nu poți abandona tot ceea ce este intelectual sau emoțional. Cu siguranță abandonarea totală există doar atunci când există o intensă pasiune. Nu te îngrijora de acest cuvânt deoarece omul care nu este pasionat, care nu este acerb, intens, nu poate înțelege sau simți calitatea și frumusețea acesteia. Mintea care are rezerve, mintea care are un interes legitim, mintea care se agață de poziție, putere, prestigiu, mintea care este respectabilă, care este îngrozită – o astfel de minte nu se poate abandona.

duminică, 21 aprilie 2013

21 APILIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Scopul și mijloacele sunt una
   Nimic nu este necesar pentru atingerea eliberării. N-o poți obține prin negociere, prin sacrificiu, prin eliminare. Nu este ceva pe care-l puteți cumpăra. Dacă faci asta, vei obține un lucru de pe piață, prin urmare nu e real. Adevărul nu poate fi cumpărat, acela în nici un caz nu este adevărul; dacă există o modalitate, finalitatea nu este adevărul, deoarece scopul și mijloacele, sunt una, ele nu sunt separate. Castitatea ca mijloc de eliberare, ca mijloc de a ajunge la adevăr, este o negare a adevărului. Castitatea nu este o monedă cu care-l puteți cumpăra...
        De ce credem că este esențială castitatea? ... Ce înțelegem prin sex? Nu doar actul, ci și ceea ce gândesc și simt cu privire la acesta, anticipându-l, evadarea din el – aceasta este problema noastră. Problema noastră este senzația, pe care o doresc mai mult și mai mult. Privește-te pe tine, nu te uita la vecinul tău. De ce sunt atât de ocupate gândurile cu sexul? Castitatea există doar atunci când există iubire, și fără iubire nu există deloc castitate. Fără iubire castitatea este doar o poftă într-o formă diferită. A deveni cast înseamnă a deveni ceva; este ca și cum un om ar deveni puternic, având succes ca un renumit avocat, politician sau orice altceva – schimbarea este la același nivel. Aceasta nu este castitate, ci doar rezultatul final al unui vis, rezultatul unei rezistențe continue față de o anumită dorință... Deci, castitatea încetează să mai fie  o problemă atunci când există iubire. Atunci viața nu este o problemă, ea este trăită în întregime în deplinătatea iubirii, și această revoluție va duce la o lume nouă.

sâmbătă, 20 aprilie 2013

20 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Înțelegerea pasiunii
   A te osândi înseamnă o viață religioasă? Mortificarea, umilirea corpului sau a minții este un semn de înțelegere? Auto-tortura este o cale spre adevăr? Negarea este castitate? Crezi că poți ajunge departe prin renunțare? Chiar crezi că poate fi pace prin conflict? Contează mult mai mult mijloacele decât finalitatea? Poate exista o finalitate, dar ce înseamnă asta. Realitatea, ceea ce este, trebuie să fie înțeleasă și nu sufocată de concluzii, idealuri și raționalizări inteligente. Suferința nu este calea fericirii, ceea ce numim pasiune, trebuie să fie înțeleasă și nu suprimată sau sublimată și nu este de folos găsirea unui înlocuitor pentru aceasta. Orice ai putea face, orice ai inventa, doar va consolida ceea ce nu ai înțeles și nu-ți place. Pentru a iubi ceea ce numim pasiune, trebuie s-o înțelegem. A iubi înseamnă a fi în comuniune directă, și nu poți iubi ceea ce-ți displace, dacă ai idei, concluzii despre ea. Cum poți înțelege și iubi pasiunea, dacă ai depus un jurământ împotriva ei? Un jurământ este o formă de rezistență, și ceea ce rezistă în cele din urmă te cucerește. Adevărul nu poate fi cucerit, nu-l puteți lua cu asalt; el vă va aluneca printre degete, dacă încercați să-l prindeți. Adevărul vine în tăcere, fără știrea ta, ceea ce cunoști nu este adevărul, acesta este doar o idee, un simbol. Umbra nu este realitatea.

vineri, 19 aprilie 2013

19 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Idealistul nu poate cunoaște iubirea
   Aceia care încearcă să fie celibatari în scopul realizării lui Dumnezeu sunt imorali, desfrânați, deoarece ei sunt în căutarea unui rezultat sau a unui câștig, substituind astfel rezultatul final, pentru sex – care este frica. Inimile lor sunt fără iubire, și nu poate exista puritate și o inimă curată, aceasta fiind singura care poate descoperi realitatea. O inimă disciplinată, o inimă oprimată, nu poate cunoaște iubirea. Ea nu poate cunoaște iubirea deoarece este prinsă în obiceiuri, în senzație – religioase sau fizice, psihologice sau senzoriale. Idealistul este un imitator și prin urmare el nu poate cunoaște iubirea, el nu poate fi generos, el nu se poate elibera în totalitate de ideea de sine. Doar atunci când mintea și inima nu sunt împovărate de frică, de rutina obiceiurilor senzoriale, atunci există generozitate și compasiune, există iubire. O astfel de iubire este castă. 

joi, 18 aprilie 2013

18 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Gândirea este o constantă risipă de energie
   Cei mai mulți dintre noi ne petrecem viața în efort, în luptă; și efortul, lupta, strădania este o disipare a energiei. Omul, de-a lungul perioadei sale istorice, a afirmat că pentru a descoperi realitatea sau pe Dumnezeu – indiferent de numele care i se dă – trebuie să fie celibatar; ceea ce înseamnă să depui un jurământ de castitate și să suprimi, să te controlezi, să lupți cu tine, la nesfârșit, toată viața, pentru a păstra acest jurământ. Iată risipa de energie! De asemenea este o risipă de energie a te complace. Și aceasta are o semnificație mai mare decât atunci când o suprimi. Efortul depus în suprimare, în control, în negarea dorinței, distorsionează  mintea și prin această distorsionare veți avea un sentiment de austeritate, care devine dur, aspru. Ascultați, vă rog. Observă asta în tine însuți și observă oamenii din jurul tău. Și observă această risipă de energie, lupta. Nu implicațiile sexului, nu actul efectiv ci idealurile, imaginile, plăcerea –  gândirea constantă cu privire la acesta este o risipă de energie și cei mai mulți oameni își pired energia, fie prin negare, sau printr-un jurământ de castitate sau gândindu-se la el, la nesfârșit. 

miercuri, 17 aprilie 2013

17 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

A iubi înseamnă a fi cast
   Problema sexului nu este simplă și ea nu poate fi rezolvată la nivel personal. A încerca s-o rezolvi pur biologic este absurd; și o abordare religioasă sau o rezolvare ca și cum ar fi o simplă adaptare fizică a activității glandelor, sau a o învălui cu tabu-uri și a o condamna este total imatur, copilăresc și stupid. Este necesară o inteligență de cel mai înalt nivel. Pentru a ne înțelege, în relația noastră cu cineva, este necesară o mult mai rapidă și subtilă înțelegere decât pentru a înțelege natura. Dar noi căutăm să înțelegem, fără inteligență; dorim o acțiune imediată, o soluție imediată, iar problema devine tot mai importantă... Iubirea nu este gândul; gândurile sunt doar acțiunea eternă a creierului. Iubirea este mai profundă, mult mai profundă, și profunzimea vieții poate fi descoperită doar în iubire. Fără iubire, viața nu are sens, și asta este partea tristă a existenței noastre. Noi îmbătrânim fără a ne maturiza; corpurile noastre devin bătrâne, grase și urâte și noi rămânem nepăsători. Cu toate că citim și vorbim despre asta, niciodată nu am cunoscut parfumul vieții. Simpla lectură și verbalizare indică o totală lipsă de căldură a inimii care îmbogățește viața; și fără această calitate a iubirii poți face ce vrei, te poți alătura unei societăți, propune orice lege, dar nu vei rezolva această problemă. A iubi înseamnă a fi cast. Doar simpla inteligență nu este castitatea. Omul care încearcă să fie cast în gândire este imoral, deoarece el nu iubește. Numai omul care iubește este cast, pur, incoruptibil. 

marți, 16 aprilie 2013

16 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Iubirea nu se poate adapta
   Iubirea nu este un lucru al minții, nu-i așa? Iubirea nu este doar actul sexual, nu? Iubirea este ceva ce mintea nu poate concepe. Iubirea este ceva care nu poate fi formulat. Și fără iubire vei deveni legat; în lipsa iubirii te căsătorești, apoi, în această căsătorie, voi singuri vă auto-reglați reciproc. Minunată expresie! Vă adaptați singuri față de celălalt, ceea ce din nou este un proces intelectual,  nu-i așa... Această adaptare este evident un proces mental. Orice adaptare este. Dar, cu siguranță iubirea nu se poate adapta. Știți asta, domnilor, nu-i așa că atunci când iubești pe cineva, nu există adaptare. Există doar fuziunea completă. Doar atunci când nu există iubire, vom începe să ne adaptăm, iar această adaptare este numită căsătorie. Prin urmare, căsătoria nu reunește, deoarece este chiar o sursă de conflict, o luptă între doi oameni. Este o problemă extrem de complexă, la fel ca toate problemele, chiar mai mare, deoarece apetitul, impulsul, este atât de puternic. Deci, mintea care doar se auto-adaptează nu poate fi niciodată castă. Mintea care caută fericirea prin sex, nu poate fi niciodată castă. Deși momentan putem avea în acest act dăruire de sine, uitare de sine, chiar căutarea fericirii care este din minte, face mintea imorală. Castitatea vine în ființă doar atunci când există iubire.  

luni, 15 aprilie 2013

15 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Cu privire la căsătorie
   Să încercăm să înțelegem problema căsătoriei, care implică relații sexuale, iubire, compasiune, comuniune. Evident, dacă nu există iubire, atunci căsătoria devine o rușine, nu-i așa? Iubirea poate lua ființă, poate exista numai atunci când sinele este absent. Fără iubire, relația devine o durere; chiar dacă plăcută, totuși superficială care duce la plictiseală, la rutină, la obișnuință, cu toate implicațiile sale. Atunci problemele sexuale devin foarte importante. Cu privire la căsătorie, dacă este sau nu importantă, trebuie mai întâi să înțelegem iubirea. Cu siguranță iubirea este castă, fără iubire nu poate exista castitate; puteți fi celibatar, indiferent că sunteți bărbat sau femeie, dar asta nu înseamnă a fi cast, nu înseamnă că sunteți puri, dacă nu există iubire. Dacă aveți un ideal de castitate, adică dacă doriți să deveniți puri, nu există deloc iubire în asta, deoarece este pur și simplu dorința de a adeveni ceva care crezi că este nobil, care crezi că te va ajuta să găsești realitatea, adevărul. Nu există deloc iubire în asta. Imoralitatea nu este castă, ea duce doar la degradare, la mizerie. Deci, nu urmări un ideal. Ambele exclud iubirea, ambele implică a deveni ceva, complacerea în ceva și prin urmare ”tu” vei deveni important, și când ”tu” ești important, nu există iubire. 

duminică, 14 aprilie 2013

14 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Un lucru al minții
   Ceea ce noi numim iubire este un lucru al minții. Priviți-vă, domnilor și doamnelor, și veți vedea că ceea ce spun este evident adevărat; altfel viețile voastre, căsătoria, relațiile voastre ar fi cu totul diferite, am avea o nouă societate. Noi înșine ne legăm de ceilalți nu prin fuziune ci prin contract care este numit căsătorie. Iubirea nu este o fuziune adaptabilă – nu este nici personală, nici impersonală, este starea de a fi. Omul dorește să fuzioneze cu ceva mai mare, să se unească cu un altul, pentru a evita mizeria, confuzia; dar mintea este încă separată, dezintegratoare. Iubirea nu cunoaște nici fuziunea nici difuzia, ea nu este nici personală, nici impersonală, ea este starea de a fi pe care mintea nu o poate găsi; ea o poate descrie, îi poate da o expresie, un nume, dar cuvântul, descrierea nu este iubirea. Ea este prezentă doar atunci când mintea este liniștită, și starea de liniște nu este ceva care poate fi cultivat. 

sâmbătă, 13 aprilie 2013

13 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Iubirea nu este o obligație
   ...Atunci când există iubire, nu există nici o datorie. Atunci când îți iubești soția, împărtășești totul cu ea – proprietățile tale, problemele tale, anxietatea, bucuria ta. Nu ești dominant. Tu nu ești bărbat și ea femeie pe care să o folosești și apoi să o dai deoparte, un fel de mașină de reproducere trecută pe numele tău. Atunci când exisă iubire, obligația, datoria dispare. Omul care nu are iubire în inima lui vorbește despre drepturi și obligații, la fel cum și în această țară drepturile și obligațiile au luat locul iubirii. Regulamentele au devenit mai importante decât căldura afecțiunii, a iubirii. Atunci când există iubire, problema este simplă, atunci când nu există iubire, problema devine complexă. Când un bărbat își iubește soția și copiii, el nu va gândi sub forma obligațiilor și drepturilor. Domnilor, examinați-vă mințile și inimile voastre. Știu că ați râs – acesta este unul din trucurile neatenției, să râzi de ceva și să-l dați deoparte. Soția ta nu împărtășește responsabilitatea ta, ea nu împărtășește proprietatea ta, ea nu are jumătate din tot ceea ce aveți deoarece tu consideri femeia mai prejos decât tine, ceva care trebuie să fie păstrată și folosită sexual, cum îți convine atunci când ți-e poftă de ea. Deci, ați inventat cuvintele drepturi și obligații; și când femeia se revoltă îi arunci aceste cuvinte. Societatea care vorbește despre obigații și drepturi este o societate statică, o societate decadentă. Dacă veți examina cu adevărat mințile și inimile voastre, veți descoperi că nu aveți deloc iubire.



vineri, 12 aprilie 2013

12 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Cât timp suntem posesivi nu iubim
   Cunoaștem iubirea ca senzație, nu-i așa? Când spunem că iubim, cunoaștem gelozia, frica, anxietatea. Când spui că iubești pe cineva aceasta implică: invidia, dorința de a poseda, dorința de a avea, de a domina, frica de a pierde și așa mai departe. Toate acestea le numim iubire, iar noi nu cunoaștem iubirea fără frică, fără invidie, fără posesivitate, verbalizăm doar acea stare de iubire fără frică, o numim impersonală, ură, divină sau Dumnezeu știe ce altceva; dar realitatea este că noi suntem geloși, dominanți, posesivi. Noi vom cunoaște starea de iubire numai atunci când gelozia, invidia, posesivitatea, dominarea au încetat, au ajuns la final; și atâta timp cât le avem, niciodată nu vom iubi... Când te gândești la persoana pe care o iubești? Te gândești la ea atunci când este plecată, atunci când ea este departe, atunci când ea te-a părăsit... Deci, îți este dor de persoana pe care o iubești doar atunci când ești tulburat, atunci când ești în suferință; și atâta timp cât posezi acea persoană, nu trebuie să te gândești la ea, deoarece în posesie nu există nici o perturbare...
        Gândirea vine atunci când sunt tulburat și este obligatoriu să fiu tulburat atâta timp cât gândirea este cea pe care tu o numești iubire. Cu siguranță iubirea nu aparține minții. Și pentru că lucrurile minții au umplut inimile noastre, nu avem iubire. Lucrurile minții sunt gelozia, invidia, ambiția, dorința de a fi cineva, de a atinge succesul. Aceste lucruri ale minții umplu inimile voastre și apoi spuneți că iubiți, dar cum puteți iubi atunci când aveți toate aceste elemente confuze în voi? Atunci când există fum, cum poate exista o flacără pură?

joi, 11 aprilie 2013

11 APRILIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Ce înțelegi prin iubire?
   Iubirea nu poate fi cunoscută. Ea este realizată doar atunci când cunoscutul este înțeles și transcens. Doar atunci când mintea s-a eliberat de cunoscut, doar atunci va exista iubirea. Deci, iubirea trebuie să fie abordată prin negație, nu prin afirmație.
        Ce este iubirea pentru majoritatea dintre noi? Atunci când iubim, nu există posesivitate, dominare, servilism. Din posesivitate se naște gelozia și frica pierderii, și astfel am legalizat acest instinct al posesivității. Din posesivitate se naște gelozia și nenumăratele conflicte cu care fiecare este familiarizat. Atunci, posesivitatea nu este iubire. Și nici iubire sentimentală. A fi sentimental, a fi emoțional, exclude iubirea. Sensibilitatea și emoțiile sunt doar senzații.
        ... Doar iubirea poate transforma nebunia, confuzia și conflictul. Nici un sistem, nici o teorie, de stânga sau de dreapta nu poate aduce pacea și fericirea omului atunci când există iubire, nu există posesivitate nici invidie; atunci când există mila și compasiunea, nu în teorie ci în realitate – pentru soția și copiii tăi, pentru aproapele tău, pentru subordonații tăi... Iubirea este singura care poate aduce compasiunea și frumusețea, ordinea și pacea. Iubirea cu fericirea sa există atunci când ”Eu-l” încetează a mai fi.