CE ESTE MEDITAȚIA?

J. KRISHNAMURTI ÎN DIALOG CU CHOGYAM TRUNGPA

 

”MEDITAȚIA este unul dintre cele mai extraordinare lucruri și dacă nu o cunoști ești ca un orb într-o lume de culori strălucitoare, umbre și lumini mișcătoare. Nu este o aventură intelectuală, dar când inima pătrunde în minte, mintea are o calitate total diferită: aceasta este cu adevărat fără limite, nu doar în capacitatea sa de a gândi, de a acționa eficient, ci de asemenea sentimentul trăirii într-un spațiu vast în care eşti o parte a totului. MEDITAȚIA ESTE MIȘCAREA IUBIRII.”

J.Krishnamurti – Meditantions, 1969

Ce este meditaţia? De ce ar trebui să medităm? De ce există tulburare, dezordine? Dacă observăm holistic, complet, total, atunci ce este dezordinea?

*****

Meditaţia este o modalitate de evadare, din orice – evitând de fapt „ceea ce este”, realitatea – sau meditaţia este înţelegerea vieţii?

*****

În acest dialog Jiddu Krishnamurti discută împreună cu Chogyam Trungpa despre meditaţie, învăţători spirituali, guru, despre intelect şi despre rolul tuturor acestora în descoperirea adevărului. Krishnamurti se întreabă ce este meditaţia şi de ce ar trebui să medităm.

Jiddu Krishnamurti ( 12 martie 1895 – 17 februarie 1986 ) a vorbit şi a scris despre subiecte filosofice şi spirituale. A abordat subiecte precum revoluţia psihologică, natura minţii, meditaţia, investigarea relaţiilor umane şi cum s-ar putea realiza schimbări radicale în societate. El a subliniat în mod constant nevoia unei revoluţii în psihicul fiecărei fiinţe umane şi a arătat că o astfel de revoluţie nu poate fi adusă de nicio entitate exterioară, fie ea religioasă, politică sau socială.

Chogyam Trungpa ( 28 februarie 1939 – 4 aprilie 1987 ) a fost un maestru buddhist descendent al liniei Kagyu şi Nyingma, considerat a fi al unsprezecelea Trungpa tulku ( stareţ al mănăstirii din Surmang ). A fost un erudit, profesor, poet, artist şi iniţiatorul unei viziuni noi, radicale cu privire la Shambhala. Recunoscut atât de buddhiştii tibetani cât şi de alţi practicanţi spirituali şi erudiţi ca un proeminent profesor al buddhismului tibetan, a fost o  figură majoră, deşi controversată, în răspândirea budhismului tibetan în Occident, fondând universităţile Vajradhathu şi Naropa precum şi sistemul educaţional Shambhala.

                                                        

  În această înregistrare video J. Krishnamurti şi Chogyam Trungpa susţin o dezbatere, un dialog cu privire la tradiţionalism şi anti-tradiţionalism cu privire la ceea ce este meditaţia.

CE ESTE MEDITAȚIA ȘI CARE ESTE LEGĂTURA EI CU CREATIVITATEA?

     

MEDITAȚIA este ceva foarte complex. Acesta este un dialog între noi. Și am spus că este ceva foarte complex. Cuvântul meditație implică atât în sanskrită cât și în limba engleză, nu doar creierul care se concentrează pe un anumit subiect ci de asemenea implică o mare atenție dar în sanskrită meditația înseamnă în primul rând a măsura. Cred, că și în limba engleză, etimologic, înseamnă de asemenea a măsura. Întreaga chestiune a devenirii este implicată aici, tot ceea ce înseamnă a măsura: eu sunt ceva și voi deveni altceva. Eu sunt lacom dar voi deveni treptat lipsit de lăcomie, ceea ce este o formă de măsurare, o formă de devenire. Atât devenirea în treburile lumești cât și devenirea psihologică. Asta este întreaga problemă a măsurării. Grecii, grecii antici – știți despre asta, nu voi aprofunda – au fost inițiatorii măsurării. Fără măsurare nu ar exista tehnologie. Iar asiaticii, în special în India, au spus că măsurarea este iluzorie, că mijloacele de măsurare sunt limitate. Eu am tradus ceea ce ei au spus în alt mod. Deci, mijloacele de măsurare, de comparație, pentru a compara ”ceea ce este” cu ”ceea ce ar trebui să fie”, idealul, realitatea, realitatea devenind ideal. Toate acestea sunt implicate în meditație.

      De asemenea în meditație sunt implicați cel care meditează (meditatorul) și meditația. Dacă există vreo dificultate în a înțelege ceea ce spune vorbitorul, veniți cu întrebări, vă rog. Deoarece este o chestiune foarte complexă. Și în special, pentru că unii guru indieni au adus acest termen în America și au făcut mulți bani din asta. Aceștia sunt multi-milionari, i-am întâlnit. Sunt ființe deplorabile, toți aleargă după bani.

      Deci, dacă te întrebi despre meditație, ar trebui mai întâi să te întrebi nu doar despre măsurare ci de asemenea despre această constantă devenire psihologică. Ființele umare sunt violente și au idealul de a fi non-violente, ceea ce înseamnă a deveni.

      Întrebare: Aveți obiective pentru meditație?

      Krishnamurti: Eu spun ce presupune întreaga structură și natura meditației. Nu cum să meditezi ci ceea ce este meditația, mai degrabă decât cum. Sper că m-am făcut înțeles. Și de asemenea există o întrebare implicită în asta: cine meditează? Și în cele mai multe sisteme de meditație, indiferent că sunt japoneze, hinduse, tibetane sau altele, există întotdeauna cel care controlează și ceea ce acesta controlează. Adevărat? Suntem la unison, suntem împreună? Deci, există controlorul care controlează gândirea pentru a o liniști, pentru a o modela în conformitate cu o anumită finalitate. Așa că există controlorul și controlatul. Cine este controlorul? Vă rog, toate acestea sunt implicate în meditație, nu doar pentru ca cineva să-și controleze gândirea, ceea ce în general se înțelege prin meditație, indiferent că este meditație zen, sau cele mai complexe forme de meditație care există în India sau în altă parte, întotdeauna există controlorul, entitatea care controlează gândirea. Deci, gânditorul se separă de întreaga activitate a gândirii, și prin urmare, în meditație este implicat controlorul, care controlează gândirea pentru a o liniști. Aceasta este esența meditației, a aduce o stare în creier – nu voi folosi mintea pentru moment – de a face creierul liniștit. Vă voi explica puțin mai mult și vom aborda asta.

      Deci există o separare între controlor și controlat. Așa este? Foarte puțini oameni se întreabă cu privire la asta. Cu toții sunt încântați să mediteze sperând să obțină ceva – iluminarea, liniștea creierului, pacea minții și așa mai departe. Dar foarte, foarte puțini oameni se întreabă: cine este controlorul? Putem aprofunda asta? Controlorul este de asemenea gândirea. Controlorul este trecutul, este entitatea sau mișcarea timpului trecut și măsura. Deci, există trecutul, care este gânditorul, separat de gândire și gânditorul încearcă să controleze gândirea. Ființele umane l-au inventat pe Dumnezeu – îmi pare rău, sper să nu vă supărați. Nu vei fi șocat dacă vom aborda toate acestea?

      A: Nu, să continuăm.

      Krishnamurti: Ființele umane datorită fricii l-au inventat pe Dumnezeu. Și au încercat să ajungă la Dumnezeu, care este principiul suprem, în India este numit Brahman sau principiul suprem, ultim. Și meditația înseamnă să ajungi la suprem. Deci meditația este cu adevărat foarte, foarte complexă și nu doar a medita douăzeci de minute dimineața, douăzeci de minute după-amiaza și douăzeci de minute seara – ceea ce înseamnă siestă și nu este deloc meditație. Deci, dacă cineva dorește să descopere ce este meditația trebuie să se întrebe precum Krishnamurti: de ce vrea cineva să mediteze? Ne dăm seama că creierul trăncănește în mod constant, planifică, concepe, proiectează – ceea ce face, ceea ce a făcut, trecutul influențând prezentul, aceasta este veșnica pălăvrăgeală, chiar dacă este o pălăvrăgeală științifică – scuze – sau obișnuita pălăvrăgeală zilnică, precum o gospodină care pălăvrăgește la nesfârșit despre una sau alta. Deci, creierul este într-o permanentă mișcare. Acum, ideea meditației este de a face creierul liniștit, tăcut, complet atent și a găsi în această atenție ceea ce este – probabil că veți obiecta față de acest cuvânt ”eternitate” – sau ceva sacru. Aceasta este intenția celor care chiar au abordat această chestiune. Vorbitorul a trecut prin asta în ultimii șaizeci de ani sau mai mult. A discutat această chestiune cu experți în Zen, cu patriarhi Zen, cu hinduși și tibetani și tot restul găștii. Sper că nu te deranjează că vorbesc într-un limbaj cotidian, nu?

      Și vorbitorul respinge toate aceste forme de meditație, deoarece ideea lor de meditație este de a atinge un scop. Finalitatea fiind controlul total al creierului, astfel încât să nu existe nici o mișcare a gândirii. Deoarece atunci când creierul este liniștit, disciplinat în mod deliberat, urmărind asta, acesta nu este cu adevărat liniștit, tăcut. Este ca și cum am realiza ceva prin acțiunea dorinței. Nu știu dacă urmăriți toate acestea. Putem continua?

      Deci, cineva care este interesat de toate acestea, se întreabă oare, de asemenea, ce este dorința? Nu a suprima dorința precum călugării și sannyasis indieni, nu a suprima dorința sau a o identifica cu ceva mai înalt – principiul superior, o imagine superioară, sau Hristos dacă sunteți creștini și așa mai departe. Deci, trebuie să înțelegem că dacă cineva dorește să afle ce este meditația, trebuie să investigheze dorința. Nu-i așa, domnilor?

J.Krishnamurti – Los Alamos (USA) National Laboratory 2nd Colloquium,

21st. March 1984, ”Creativity in Science”.

*****

      MEDITAȚIA nu înseamnă deloc controlul corpului. Nu există nicio separare reală între organism și minte. Creierul, sistemul nervos și ceea ce numim minte sunt una, inseparabile. Actul natural al meditației este cel care aduce mișcarea armonioasă a întregului. A separa corpul de minte și a-l controla prin decizii intelectuale conduce la contradicție și din aceasta vor apărea diferite forme de luptă, conflicte și rezistență.

      Orice decizie de a controla va duce doar la rezistență chiar și atunci când urmărim să fim conștinenți. Meditația este înțelegerea separării aduse de decizie. Libertatea nu este actul de decizie, ci actul percepției. A observa înseamnă a face. Asta nu înseamnă a vedea și apoi a acționa. La urma urmei, aceasta este dorința cu toate contradicțiile sale. Când o dorință își asumă autoritatea asupra alteia, această dorință devine voință. În asta există o inevitabilă separare, divizare. Iar meditația este înțelegerea dorinței, nu depășirea unei dorințe printr-o alta. Dorința este mișcarea senzației care devine plăcere și frică. Aceasta este susținută de stăruința constantă a gândirii asupra ceva sau altceva.

      Meditația este cu adevărat golirea completă a minții. Atunci nu mai există decât funcționarea organismului, există doar funcționarea organismului și nimic altceva; atunci gândirea funcționează fără a se identifica ca ”eu” și ”non-eu”. Gândirea este mecanică precum organismul. Ceea ce creează conflictul este gândirea care se identifică cu una din părțile sale, care devine ”eu”, sinele și diferite părți, segmente, ale acestui sine. Acest sine nu este necesar în orice moment. Acest sine nu reprezintă nimic, dar libertatea corpului și a minții poate exista doar atunci când gândirea nu creează sinele. Nu există un sine pe care să-l înțelegi ci doar gândirea creează sinele. Atunci când există doar organism, fără sine, percepția atât vizuală cât și non-vizuală nu pate fi distorsionată. Există doar percepția a ”ceea ce este” și tocmai această percepție merge dincolo de ”ceea ce este”. Golirea minții nu este o activitate a gândirii sau un proces intelectual. Observarea continuă a ”ceea ce este” fără niciun fel de distorsiune, golește în mod natural mintea de toate gândurile dar totuși mintea poate folosi gândirea atunci când este necesar. Gândirea este mecanică, dar meditația nu este.

J.Krishnamurti – The Beginnings of Learning –

Krishnamurti Foundation Trust Ltd. London 1979