15 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Dualitatea dintre
ganditor si gandire

   Cand te uiti la ceva – un copac, sotia ta, copiii tai, la aproapele tau, la stelele de pe cer, la luna oglindindu-se in apa, pasarea pe cer, orice – exista intotdeauna observatorul – cenzorul, ganditorul, experimentatorul, cautatorul – si lucrul observat; observator si observat; ganditorul si gandirea. Deci exista intotdeauna o divizare. Aceasta divizare este timpul. Aceasta divizare este esenta conflictului. Si atunci cand exista conflict, exista contradictie. Exista “observatorul si observatul” care este o contradictie, exista o separare, si prin urmare unde exista contradictie exista conflict. Si atunci cand exista un conflict, exista intotdeauna urgenta  pentru a trece dincolo de acesta, sa-l depasim, sa scapam de el, sa facem ceva cu privire la el, si toata aceasta activitate implica timpul... Cat exista aceasta diviziune vom trece prin timp, si timpul este suferinta.

    ... Si un om care doreste sa gaseasca sfarsitul suferintei trebuie sa o inteleaga, trebuie sa treaca dincolo de aceasta dualitate dintre ganditor si gandire, experimentator si experienta. Adica, atunci cand exista o separare intre observator si observat, exista timpul si prin urmare nu exista un final al suferintei. Atunci ce sa faci? Ai inteles intrebarea? Eu vad, in mine insumi, observatorul este intotdeauna privitorul, judecatorul, cel care accepta, respinge, controleaza, modeleaza. Acest observator, acest ganditor este rezultatul mintii, al gandirii, in mod evident. Gandul este primul, nu observatorul, nu ganditorul. Daca nu ar exista deloc gandirea, nu ar exista nici un observator, nici un ganditor; atunci ar fi doar atentia totala, completa.