CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Observatorul priveste singuratatea?
Mintea mea observa
singuratatea si o evita, fuge de ea. Doar daca eu nu fug de aceasta, exista o
separare, exista un observator care priveste singuratatea? Sau exista doar
starea de singuratate, mintea mea insasi fiind goala, singura? Nu este un
observator care stie ca exista singuratate. Cred ca acest lucru este important
de inteles prompt, nu verbalizand prea mult. Spunem acum: “sunt invidios si
vreau sa scap de invidie”, deci exista observatorul si ceea ce el observa. Dar
este observatorul diferit de ceea ce observa? Mintea ta este cea care a creeat
invidia si deci mintea nu poate face nimic in privinta invidiei. Deci, mintea
mea observa singuratatea; ganditorul este constient de faptul ca el este
singur, insa ramane in aceasta singuratate, fiind in contact deplin cu ea, ceea
ce presupune sa nu fugi de ea, sa nu o interpretezi, atunci exista o diferenta
intre observator si ceea ce observa? Sau exista doar o singura stare, care este
mintea insasi, singura, complet goala? Nu faptul ca mintea se observa ca fiind
goala ci mintea in sine este goala. Atunci, poate mintea sa fie constienta de
faptul ca ea insasi este goala, si ca indiferent de efort, orice miscare
dincolo de acest gol este doar o evadare, o dependenta, poate mintea renunta la
intreaga dependenta si sa fie ceea ce este, complet goala, total singura? Si
daca mintea este in aceasta stare, nu este aceasta libertatea fata de orice
dependenta, de toate atasamentele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu