2 OCTOMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

O stare atemporala

   Atunci cand vorbim despre timp, nu ne referim la timpul cronologic, la timpul indicat de ceas. Acest timp exista, trebuie sa existe. Daca doriti sa prindeti un autobuz, daca doriti sa ajungeti la un tren sau sa participati la o intalnire maine, trebuie sa aveti acest timp cronologic. Dar exista un maine psihologic, care este timpul din minte? Exista, de fapt, un maine psihologic? Sau acest maine este creat de gandire, deoarece gandirea vede imposibilitatea schimbarii, in mod direct, imediat si inventeaza acest proces gradual? Eu ma vad pe mine insumi ca o fiinta umana, ceea ce este foarte important pentru a realiza o revolutie radicala in modul meu de viata, de gandire, simtire si in actiunile mele si imi spun: “voi avea nevoie de timp pentru asta; voi fi diferit maine sau peste o luna”. Acesta este timpul despre care vorbim: structura psihologica a timpului, de maine sau in viitor, si in acest timp traim. Timpul este trecutul, prezentul si viitorul si nu cronologie. Era ieri; ieri functioneaza prin intermediul lui azi si creeaza viitorul. Acesta este un lucru relativ simplu. Am avut o experienta cu un an in urma care a lasat o amprenta in mintea mea, si in prezent eu traduc in functie de aceasta experienta, de cunoastere, traditie, conditionari si creez un maine. Sunt prins in acest cerc. Aceasta este ceea ce noi numim viata; acesta este ceea ce numim timp.

    Gandirea, care sunteti voi, cu toate amintirile sale, conditionarile, ideile, sperantele, disperarea, singuratatea totala a existentei – toate acestea sunt acest timp... Si pentru a intelege starea atemporala atunci cand a sosit momentul opririi, trebuie sa te intrebi daca mintea poate fi complet libera de intreaga experienta, care este timpul.