CARTEA VIETII – Meditatii zilnice
cu Krishnamurti
Insasi natura gandirii
Timpul este gandire,
si gandirea este procesul memoriei care creeaza timp precum ieri, azi si maine, precum ceva pe care il folosim ca un
mijloc de a indeplini, de a realiza, ca un mod de viata. Timpul pentru noi este
extraordinar de important, viata dupa viata, o viata care sa conduca la o alta
viata, care se modifica, care continua. Desigur, timpul este chiar natura
gandirii, gandirea este timpul. Si atat cat timpul exista ca un mijloc pentru
ceva, mintea nu poate trece dincolo de ea insasi – capacitatea de a trece
dincolo de ea insasi face parte din noua minte, care este libera de timp. Timpul
este un factor de frica. Prin timp nu inteleg timpul cronologic, masurabil –
secunde, minute, ore, zile, ani – ci timpul ca proces psihologic, interior.
Acesta este cel care aduce frica. Timpul este frica; timpul este gandire, si
aceasta da nastere fricii; el este timpul care creeaza frustrare, conflicte,
deoarece perceptia imediata a realitatii, vederea acestei realitati este
atemporala...
Deci, pentru a
intelege frica, trebuie sa fiti constienti de timp – timp ca distanta, ca
spatiu; ceea ce gandirea creeaza ca ieri, astazi si maine, folosind memoria de
ieri pentru a se adapta la prezent si astfel la conditia viitorului. Deci,
pentru marea majoritate, frica este o extraordinara realitate si mintea care este stapanita de frica, de
complexitatea fricii, nu poate fi libera; ea nu poate intelege frica in
totalitate fara a intelege complexitatea timpului. Acestea merg impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu