3 OCTOMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Insasi natura gandirii

   Timpul este gandire, si gandirea este procesul memoriei care creeaza timp precum ieri, azi si  maine, precum ceva pe care il folosim ca un mijloc de a indeplini, de a realiza, ca un mod de viata. Timpul pentru noi este extraordinar de important, viata dupa viata, o viata care sa conduca la o alta viata, care se modifica, care continua. Desigur, timpul este chiar natura gandirii, gandirea este timpul. Si atat cat timpul exista ca un mijloc pentru ceva, mintea nu poate trece dincolo de ea insasi – capacitatea de a trece dincolo de ea insasi face parte din noua minte, care este libera de timp. Timpul este un factor de frica. Prin timp nu inteleg timpul cronologic, masurabil – secunde, minute, ore, zile, ani – ci timpul ca proces psihologic, interior. Acesta este cel care aduce frica. Timpul este frica; timpul este gandire, si aceasta da nastere fricii; el este timpul care creeaza frustrare, conflicte, deoarece perceptia imediata a realitatii, vederea acestei realitati este atemporala...

    Deci, pentru a intelege frica, trebuie sa fiti constienti de timp – timp ca distanta, ca spatiu; ceea ce gandirea creeaza ca ieri, astazi si maine, folosind memoria de ieri pentru a se adapta la prezent si astfel la conditia viitorului. Deci, pentru marea majoritate, frica este o extraordinara realitate si  mintea care este stapanita de frica, de complexitatea fricii, nu poate fi libera; ea nu poate intelege frica in totalitate fara a intelege complexitatea timpului. Acestea merg impreuna.

2 OCTOMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

O stare atemporala

   Atunci cand vorbim despre timp, nu ne referim la timpul cronologic, la timpul indicat de ceas. Acest timp exista, trebuie sa existe. Daca doriti sa prindeti un autobuz, daca doriti sa ajungeti la un tren sau sa participati la o intalnire maine, trebuie sa aveti acest timp cronologic. Dar exista un maine psihologic, care este timpul din minte? Exista, de fapt, un maine psihologic? Sau acest maine este creat de gandire, deoarece gandirea vede imposibilitatea schimbarii, in mod direct, imediat si inventeaza acest proces gradual? Eu ma vad pe mine insumi ca o fiinta umana, ceea ce este foarte important pentru a realiza o revolutie radicala in modul meu de viata, de gandire, simtire si in actiunile mele si imi spun: “voi avea nevoie de timp pentru asta; voi fi diferit maine sau peste o luna”. Acesta este timpul despre care vorbim: structura psihologica a timpului, de maine sau in viitor, si in acest timp traim. Timpul este trecutul, prezentul si viitorul si nu cronologie. Era ieri; ieri functioneaza prin intermediul lui azi si creeaza viitorul. Acesta este un lucru relativ simplu. Am avut o experienta cu un an in urma care a lasat o amprenta in mintea mea, si in prezent eu traduc in functie de aceasta experienta, de cunoastere, traditie, conditionari si creez un maine. Sunt prins in acest cerc. Aceasta este ceea ce noi numim viata; acesta este ceea ce numim timp.

    Gandirea, care sunteti voi, cu toate amintirile sale, conditionarile, ideile, sperantele, disperarea, singuratatea totala a existentei – toate acestea sunt acest timp... Si pentru a intelege starea atemporala atunci cand a sosit momentul opririi, trebuie sa te intrebi daca mintea poate fi complet libera de intreaga experienta, care este timpul.

1 OCTOMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Timpul nu ofera nici o solutie

   Toate religiile sustin ca timpul este necesar, timpul psihologic despre care vorbim. Raiul este foarte departe si se poate ajunge in el doar prin procesul de evolutie treptata, prin suprimare, prin crestere sau prin identificarea cu un obiect, cu ceva superior. Intrebarea noastra este daca este posibil sa fii liber de frica imediat. In caz contrar, frica naste tulburari; timpul psihologic invariabil da nastere la tulburari, la dezordine.

    Eu analizez intreaga idee de evolutie, nu doar a fiintei fizice ci si a gandirii care se identifica cu o anumita forma de existenta in timp. Creierul (mintea) a evoluat in mod evident pentru a ajunge in aceasta etapa de dezvoltare din prezent, si poate evolua mai mult, se poate extinde si mai mult. Dar ca fiinta umana am trait 40 sau 50 de ani intr-o lume alcatuita din tot felul de teorii, conflicte si concepte, intr-o societate in care lacomia, invidia si concurenta au dat nastere la razboaie. Sunt o parte din toate acestea. Pentru un om aflat in suferinta, nu are nici o importanta cautarea unei solutii in timp, a unei evolutii lente pentru urmatoarele doua milioane de ani ca fiinta umana.

    Asa cum suntem, este posibil sa fim liberi de frica si de timpul psihologic? Timpul fizic trebuie sa existe, nu puteti scapa de asta. Intrebarea este daca timpul psihologic poate aduce, nu doar ordinea individuala dar si ordinea sociala. Suntem parte a societatii, nu suntem separati. Atunci cand exista ordine intr-o fiinta umana, acolo va fi inevitabil ordine sociala in exterior. 

OCTOMBRIE - cuprins

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

OCTOMBRIE

TIMP

PERCEPTIE

MINTE

TRANSFORMARE

30 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Mintea religioasa cuprinde mintea stiintifica

   O minte religioasa este libera de orice autoritate. Si este extrem de dificil de a fi libera de autoritate, nu doar autoritatea impusa de altii, dar deasemenea si de autoritatea experientei pe care a adunat-o, care reprezinta trecutul, care este traditia. Si mintea nu are convingeri religioase, nu are dogme; se misca de la o realitate la alta, si prin urmare, mintea religioasa este mintea stiintifica. Dar mintea stiintifica nu este mintea religioasa. Mintea religioasa cuprinde mintea stiintifica, dar mintea care este instruita in cunoasterea stiintei nu este o minte religioasa.

    Mintea religioasa este interesata de totalitate – nu de o anumita functie, ci de funtionarea totala a existentei umane. Creierul este interesat de o anumita functie, este specializat. Acesta functioneaza intr-o specializare, ca om de stiinta, ca medic, inginer, muzician, artist, scriitor. Aceasta specializare restrange tehnicile creand diviziune, nu doar in interior ci si in exterior. Omul de stiinta este, probabil, considerat ca cel mai important om necesar de catre societatea de acum, cum este medicul, de exemplu. Deci functia devine foarte importanta; si aceasta aduce statutul, statutul fiind prestigiul. Deci, atunci cand exista o specializare, exista contradictii si o restrangere, si aceasta este functia cerebrala. 

29 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

O minte cu probleme nu este o minte serioasa

   Una din principalele probleme pe care le avem cu privire la sine este aceasta: cat de departe sau cat de adanc poate patrunde mintea in sine insusi? Aceasta este calitatea seriozitatii, deoarece implica gradul de constientizare a intregii structuri a propriei noastre fiinte psihologice cu impulsurile, cu constrangerile sale, cu dorinta sa de implinire si frustrarile sale, mizeriile si nelinistile sale, luptele, durerile sale si nenumaratele probleme pe care le are. Mintea care are mereu probleme nu este deloc o minte serioasa, dar daca mintea intelege fiecare problema imediat ce aceasta apare, si o dizolva imediat, astfel incat sa nu fie amanata pentru ziua urmatoare – o astfel de minte este serioasa...

    De ce anume suntem interesati cei mai multi dintre noi? Daca avem bani ne indreptam spre asa-numitele lucruri spirituale, intelectuale sau de divertisment, sau vom discuta despre arta sau vom incepe sa pictam pentru a ne exprima. Daca nu avem bani ne petrecem timpul zi de zi cu castigarea lor si suntem prinsi in aceasta nefericire, in rutina si plictiseala. Cei mai multi dintre noi sunt instruiti sa functioneze mecanic la anumite locuri de munca, an de an. Avem responsabilitati, sotie si copii carora trebuie sa le asiguram cele necesare, si prinsi in aceasta lume nebuna vom incerca sa fim seriosi, vom incerca sa devenim religiosi; vom merge la biserica, vom intra intr-o organizatie religioasa – despre care poate am auzit ca organizeaza intalniri si cand suntem in vacanta mergem acolo. Dar nici una dintre acestea nu va va conduce catre aceasta transformare a mintii. 

28 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Dincolo de timp

   Mintea conditionata cu siguranta este incapabila de a afla ce se afla dincolo de timp. Asta este, domnilor, mintea, asa cum o stim, este conditionata de trecut. Trecutul, trecand prin prezent spre viitor, conditioneaza mintea; si aceasta minte conditionata, fiind in conflict, fiind fricoasa, nesigura, cauta ceva dincolo de frontierele timpului. Asta este ceea ce cu totii facem in diverse moduri, nu-i asa? Dar cum poate mintea, care este rezultatul timpului, afla vreodata ceea ce este atemporal? Adapostul cuvintelor tale, a proprietatilor, a atasamentelor si modalitatilor de gandire, de consolare, este in permanenta distrus. Dar mintea cauta securitate, astfel incat exista un conflict intre ceea ce doresti si ceea ce procesul vietii cere de la tine. Aceasta este ceea ce se intampla cu fiecare dintre noi.

    Nu stiu daca aceasta problema va intereseaza in totalitate. Existenta de zi cu zi, cu toate necazurile sale, pare a fi suficienta pentru majoritatea dintre noi. Preocuparea noastra este doar de a gasi un raspuns imediat la diferitele noastre probleme. Dar, mai devreme sau mai tarziu, raspunsurile imediate se dovedesc a fi nesatisfacatoare deoarece nici o problema nu are un raspuns inafara problemei in sine. Dar daca eu pot intelege problema, cu toate complicatiile sale, atunci problema nu mai exista.

27 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Doar constiinta exista

   In realitate exista doar o singura stare, si nu doua precum starea de constienta si starea de inconstienta; exista doar starea de a fi, care este constiinta - cum am putea-o imparti in constient si inconstient? Insa constiinta este intotdeauna din trecut, niciodata in prezent; esti constient doar de lucrurile care sunt inafara momentului prezent. Sunteti constienti atunci cand incerc sa transmit ceva si in secunda urmatoare nu mai sunteti? Intelegeti un moment mai tarziu. Niciodata nu sunteti constienti de prezent. Observati-va mintea si inima si veti vedea cum constiinta functioneaza intre trecut si viitor si ca prezentul este doar o trecere din trecut spre viitor. Constiinta este prin urmare o miscare a trecutului spre viitor.

    Daca observi cum lucreaza mintea ta, vei vedea ca miscarea de la trecut spre viitor este un proces in care prezentul nu exista. Fie trecutul este un mijloc de evadare din prezent care poate fi neplacut, sau viitorul este o speranta indepartata de prezent. Deci, mintea este ocupata cu trecutul sau cu viitorul si elimina prezentul... Ori condamna si respinge realitatea, sau accepta si se identifica cu ea. O astfel de minte este evident ca nu poate vedea nici o realitate ca fiind ceva real. Aceasta este starea noastra de constiinta, care este conditionata de trecut si gandirea noastra este conditionata de raspunsul la provocarea unui fapt, a unei realitati; mai mult, in functie de raspunsul conditionat de convingerile trecutului, aceste convingeri consolideaza si mai mult trecutul. Deci o consolidare a trecutului este, evident, o continuitate in sine a acestuia pe care il numim viitor, deci aceasta este starea mintii noastre, a constiintei noastre – o pendulare inainte si inapoi intre trecut si viitor.

26 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Revolutia interioara

   Ceea ce este adevarat poate fi gasit doar de la moment la moment, nu exista nici o continuitate, doar mintea care vrea sa-l descopere, fiind ea insasi un produs al timpului, poate functiona doar in domeniul timpului; prin urmare este deci incapabila sa gaseasca ceea ce este adevarat.

    Pentru a sti, mintea trebuie sa se autocunoasca, pentru ca nu exista nici un “eu” inafara de minte. Nu exista calitati separate de minte, la fel ca si calitatile unui diamant care nu sunt separate de diamantul in sine. Pentru a intelege mintea, nu o poti face in functie de ideile altuia, ci trebuie sa observi cum lucreaza mintea ta in totalitalea ei. Cand cunosti intregul ei proces – care sunt motivele, ambitiile, dorintele, preocuparile, invidia, lacomia si teama sa, atunci mintea poate merge dincolo de sine si atunci va descoperi ceva cu totul nou. Aceasta calitate a noutatii da o pasiune extraordinara, un entuziasm extraordinar care atrage dupa sine o revolutie interioara profunda; si aceasta revolutie interioara este singura care poate transforma lumea, nu sistemele politice sau economice.

25 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

A trai este cea mai mare revolutie

   Mintea este tinuta intr-un model; insasi existenta sa este cadrul in care aceasta functioneaza si se misca. Modelul este de trecut sau viitor, de disperare sau speranta, confuzie si utopie, ceea ce a fost si ce ar trebui sa fie. Suntem cu totii familiarizati cu asta. Doriti sa rupeti un model vechi si sa il inlocuiti cu unul “nou”, noul fiind vechiul modificat... doriti sa produceti o noua lume. Este imposibil. Te poti insela pe tine si pe altii, insa cu exceptia cazului cand vechiul model este complet distrus nu poate exista o transformare radicala. Va puteti juca cu asta, dar nu exista speranta pentru o noua lume. Ruperea modelului, atat a celui vechi cat si a celui asa-numit nou, este de o foarte mare importanta in cazul in care se urmareste iesirea din acest haos. De aceea, este esential sa intelegem caile mintii...

    Este cu putinta ca mintea sa nu aiba nici un model, sa fie libera de aceasta pendulare continua a dorintei inainte si inapoi? Aceasta este cu siguranta posibil. O astfel de actiune este viabila. Traind fara speranta, fara grija zilei de maine; aceasta nu este deznadejde sau indiferenta. Dar noi nu traim, suntem intotdeauna urmariti de moarte, de trecut sau de viitor. A trai este cea mai mare revolutie. Viata nu are nici un model, insa moartea are: trecutul sau viitorul, ceea ce a fost sau utopiile. Traind pentru utopii chemati moartea si nu viata.

24 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Mintea este rezultatul timpului

   Mintea este mereu influentata sa gandeasca intr-o anumita directie. Toate religiile organizate au vrut sa-ti foloseasca mintea, insa acum guvernele au preluat in mare parte aceasta munca. Acestea doresc sa-ti modeleze si sa-ti controleze mintea. La suprafata mintea poate rezista acestui control... superficial, ai un cuvant de spus in aceasta chestiune, dar mai profund, in inconstient, exista intreaga greutate a timpului, a traditiei, orientandu-va intr-o anumita directie. Mintea constienta poate intr-o anumita masura sa aiba autocontrol si sa se autoghideze; dar in inconstient, ambitiile tale, problemele tale nerezolvate, constrangerile tale, superstitiile si temerile tale asteapta sa zvacneasca, ademenindu-te.

    Intregul domeniul al mintii este rezultatul timpului; este rezultatul conflictelor si modificarilor, a unei intregi serii de acceptari fara o deplina intelegere. Prin urmare noi traim intr-o stare de contradictie, viata noastra este un proces de lupta fara sfarsit. Suntem nefericiti si ne dorim sa fim fericiti. Suntem violenti si practicam idealul non-violentei. Deci exista un conflict in desfasurare – iar mintea este un camp de lupta. Dorim sa fim siguri, stiind launtric, profund, ca nu exista nimic precum securitatea totala. Adevarul este ca nu dorim sa ne confruntam cu realitatea, ca nu exista securitate totala; prin urmare cautam mereu securitatea, cu teama de a nu avea siguranta.

23 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Mintea ancorata

   Ne continuam zi de zi istovitoarea noastra rutina. Cu cata nerabdare mintea accepta un model de existenta si cu cata tenacitate se agata de el! Ca un surub mintea se desfasoara impreuna cu ideea, si in jurul ideii ea traieste si are existenta ei. Mintea nu este niciodata libera, maleabila, deoarece este intotdeauna ancorata; se misca in interiorul unui cerc mai stramt sau mai larg fata de propriul centru. Ea nu indrazneste sa rataceasca, iar atunci cand o face este cuprinsa de frica. Nu frica de necunoscut ci frica de a pierde ceea ce este cunoscut. Nu teama de necunoscut starneste frica ci dependenta de cunoscut. Frica merge impreuna cu dorinta, dorinta de mai mult sau de mai putin. Mintea, cu neincetata tesatura de modele, este creatoarea timpului; si odata cu timpul apare frica, speranta si moartea.

22 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Creierul produce mintea

   ...Ce este mintea? Cand pun aceasta intrebare va rog sa nu asteptati un raspuns de la mine. Priveste-ti propria minte, observa modul de gandire propriu, ce am descris este doar orientativ; aceasta nu este realitatea. Realitatea trebuie sa o experimentati singuri. Cuvantul, descrierea, simbolul, nu este ceva real. Cuvantul usa nu este in mod evident usa. Cuvantul iubire nu este sentimentul, calitatea extraordinara pe care o indica acest cuvant. Asa ca, sa nu confundam cuvantul, numele, simbolul, cu realitatea. Daca te limitezi doar la nivel verbal la a discuta despre ceea ce este mintea, esti pierdut, deoarece nu vei simti calitatea acestui lucru uimitor numit minte.

    Deci, ce este mintea? Evident mintea este intreaga noastra constientizare sau constiinta; este totalitatea existentei noastre, intregul proces al gandirii noastre. Mintea este rezultatul creierului. Creierul produce mintea. Fara creier nu exista minte, dar mintea este separata de creier. Este produsul creierului. Atunci cand creierul este limitat, afectat, mintea este deasemenea afectata. Creierul, care inregistreaza fiecare senzatie, fiecare segment de placere sau durere, creierul, cu toate tesuturile, cu toate raspunsurile, creeaza ceea ce noi numim minte, desi mintea este independenta de creier.

    Nu trebuie sa acceptati acest lucru. Puteti experimenta aceasta si veti vedea singuri. 

21 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Cunoasterea presupune autoritate

   Nu exista miscarea de invatare atunci cand avem acumulare de cunostinte, cele doua sunt incompatibile, acestea sunt contradictorii. Miscarea, libertatea invatarii, implica o stare in care mintea nu are nici o experienta anterioara stocata sub forma de cunostinte. Cunoasterea se dobandeste, in timp ce invatarea este o miscare continua care nu este un proces aditiv sau cumulativ, prin urmare miscarea invatarii implica o stare in care mintea nu are nici o autoritate. Intreaga cunoastere presupune autoritate, si mintea care este inradacinata in autoritatea cunoasterii nu are posibilitatea de a invata. Mintea poate invata doar atunci cand procesul aditiv a incetat complet.

    Este destul de dificil pentru cei mai multi dintre noi sa faca diferenta intre invatare si dobandirea cunostintelor. Prin experienta, prin lectura, prin ascultare, mintea acumuleaza cunostinte; acesta este un proces de adaugare la ceea ce este deja cunoscut, si cu acest fundal de cunostinte va functiona. Acum, ceea ce numim noi in general invatare este acelasi proces de a dobandi cateva noi informatii pentru a le adauga bagajului de cunostinte pe care le avem deja... Dar eu vorbesc despre ceva cu totul diferit. Invatarea nu inseamna adaugarea la ceea ce stii deja. Puteti invata doar atunci cand nu exista nici un atasament fata de trecut si de cunostinte, ceea ce inseamna ca atunci cand vezi ceva nou sa nu-l traduci in termeni si sabloane cunoscute. Mintea care invata este o minte inocenta, in timp ce mintea care dobandeste cunostinte este imbatranita, statica, corupta de trecut. O minte inocenta percepe instantaneu, invata tot timpul fara a acumula, si o astfel de minte este cu adevarat matura. 

20 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Mintea care invata

   Ce putem spune despre invatare? Exista invatare atunci cand doar se cumuleaza cunostinte, cand se strang informatii? Este acesta un mod de a invata? Ca student in inginerie veti studia matematica, si altele; ca sa inveti te informezi despre subiect. Veti acumula cunostinte cu scopul de a le utiliza in mod practic. Procesul de invatare este cumulativ. Atunci cand mintea doar adauga, acumuleaza, este aceasta invatare? Sau invatarea este ceva cu totul diferit? Eu spun ca procesul de acumulare pe care noi il numim acum invatare nu este adevarata invatare. Este doar o cultivare a memoriei, care devine mecanica; iar o minte care functioneaza mecanic, ca o masina, nu este capabila de a invata. O masina nu este niciodata capabila de a invata, cu exceptia sensului cumulativ al invatarii. Invatarea este ceva destul de diferit, asa cum voi incerca sa va arat.

    Mintea care invata nu spune niciodata “eu stiu” deoarece cunoasterea este intotdeauna partiala, intrucat invatarea nu se termina niciodata. Invatarea nu inseamna a incepe cu un anumit bagaj de cunostinte, si a adauga apoi noi cunostinte. Aceasta nu este adevarata invatare, invatarea totala, integrala; este un proces pur mecanic. Pentru mine a invata este ceva cu totul diferit. Eu invat despre mine, clipa de clipa, iar eu sunt extraordinar de important; eu sunt viata, miscarea, care nu are nici inceput si nici sfarsit. Cand spun “eu stiu” invatarea se incheie cu cunostintele acumulate. Invatarea nu este cumulativa; ea este miscarea cunoasterii, care nu are nici inceput si nici sfarsit.

19 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Fii spectator

   Nu stiu daca ati observat ce rol enorm joaca intelectul in viata noastra. Ziarele, revistele, tot ceea ce ne priveste, conduc in aceasta directie. Eu nu sunt impotriva ratiunii. Dimpotriva, trebuie sa avem capacitatea de a rationa foarte clar si ferm. Dar daca veti observa, veti descoperi ca intelectul analizeaza ce ne apartine sau nu ne apartine, ce anume este strain in gasirea realitatii, si asa mai departe. Am invatat procesul de a ne auto-analiza. Asa ca intelectul este cel care are capacitatea de a se intreba, de a analiza, de a rationa si a ajunge la concluzii; iar sentimentul, sentimentul pur, este intotdeauna intrerupt, colorat de intelect. Iar cand intelectul interfereaza cu sentimentul pur, din aceasta interferenta se naste o minte mediocra. Pe de o parte avem intelectul, cu capacitatea sa de a motiva, bazata pe placut si neplacut, in functie de conditionarea sa, de experienta si cunostintele sale; si pe de alta parte, avem sentimentul care este corupt de societate, de frica. Si vor dezvalui acestea doua Adevarul? Sau exista doar perceptia si nimic altceva?

18 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Functia intelectului

   Nu stiu daca am avut in vedere natura intelectului. Intelectul si activitatile sale sunt in regula la un anumit nivel, oare nu este asa? Dar cand intelectul interfereaza cu simtul, cu senzatia pura, atunci da nastere mediocritatii. A cunoaste functia intelectului si a fi constienti de senzatia pura, fara a permite ca cele doua sa se amestece si sa se distruga reciproc, necesita o foarte clara si ascutita constientizare.

    ... Deci functia intelectului este sa intrebe mereu, sa analizeze, sa caute; si pentru ca vrem sa avem siguranta interioara, psihologica, pentru ca ne este frica, suntem ingrijorati cu privire la viata, tragem unele concluzii carora ne dedicam. De la o concluzie sau angajament trecem la un altul, si eu spun ca o astfel de minte, un astfel de intelect care este sclavul unei concluzii, inceteaza sa mai gandeasca, sa se intrebe, sa se intereseze. 

17 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Cunoasterea nu este intelepciune

   In cautarea noastra pentru cunoastere, in dorinta noastra de profit, ne pierdem iubirea, ne tocim sentimentul frumusetii, sensibilitatea fata de cruzime; suntem din ce in ce mai mult specializati si tot mai putin integrati. Intelepciunea nu poate fi inlocuita prin cunoastere si nici un fel de explicatii, nici o acumulare de fapte nu vor elibera omul de suferinta. Cunoasterea este necesara, stiinta are locul ei, dar in cazul in care mintea si inima sunt sufocate de cunostinte si atunci cand cauza suferintei este cautata in afara, viata devine zadarnica si lipsita de sens...

    Informatiile, cunostintele din diverse domenii, desi in continua crestere, sunt prin natura lor foarte limitate. Intelepciunea este infinita, ea cuprinde cunoasterea si modul de actiune; insa prindem o ramura si credem ca este intregul copac. Prin cunoasterea partii nu putem dobandi bucuria intregului. Intelectul niciodata nu ne poate conduce la intreg, deoarece este doar un segment, o parte.

    Am separat intelectul de senzatie si am dezvoltat intelectul in detrimentul simtului. Suntem ca un obiect cu trei picioare, cu unul din picioare mult mai lung decat celelalte, si nu avem echilibru. Suntem pregatiti, antrenati pentru a fi intelectuali; educatia noastra cultiva intelectul spre a deveni ascutit, viclean, receptiv si astfel joaca rolul cel mai important in viata noastra. Inteligenta este cu mult mai mare decat intelectul deoarece integreaza ratiunea si iubirea; insa nu poate exista inteligenta decat atunci cand exista auto-cunoasterea, intelegerea profunda a intregului proces al sinelui.

16 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Intelegerea procesului de gandire

   Sa presupunem ca nu ati citit niciodata o carte religioasa sau psihologica si trebuie sa gasiti sensul, semnificatia vietii. Ce veti spune despre asta? Sa presupunem ca nu au existat niciodata maestri, nici organizatii religioase, nici Buddha, nici Hristos si trebuie sa incepem de la capat. Ce veti spune despre asta? In primul rand ar trebui sa intelegeti procesul gandirii, veti spune, nu? – si nu veti proiecta un viitor prin gandire pentru a creea un Dumnezeu care sa te multumeasca, deoarece ar fi prea copilaresc. Aceasta este singura modalitate de a descoperi ceva nou, nu-i asa?

    Cand spunem ca invatarea sau cunostintele sunt un impediment, un obstacol, nu includem cunostintele tehnice – cum ar fi a conduce o masina, a folosi utilaje – sau eficienta care duce la aceste cunostinte. Avem in vedere un lucru destul de diferit: acel sentiment de fericire creatoare pe care oricat de mult studiu sau cunostinte  nu-l va aduce. Pentru a fi creativ in adevaratul sens al cuvantului, trebuie sa fii liber de trecut, de la un moment la altul, deoarece trecutul este o umbrire continua a prezentului. Nu va agatati doar de informatii, de experientele altora, de ceea ce a spus cineva, oricat de mare ar fi, ci incercati sa va apropiati de actiune pentru ca totul este cunoastere, nu-i asa? Dar pentru a descoperi ceva nou, trebuie sa incepem de la inceput, pe cont propriu; trebuie sa pornim pe un drum complet dezgolit, in special de cunostinte, deoarece este foarte usor prin cunoastere sa ai experiente, dar aceste experiente sunt doar produse ale auto-proiectiei si prin urmare, cu totul ireale, false.

15 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Intelegerea clipa de clipa

    Intelegerea de sine fundamentala nu vine prin cunoastere sau prin acumulare de experienta, care este doar cultivarea memoriei. Intelegerea de sine este clipa de clipa; daca vom acumula pur si simplu cunoasterea de sine, aceasta cunoastere impiedica apoi ca experienta si cunostintele acumulate sa devina centrul gandirii in jurul caruia se concentreaza fiinta ta.

14 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Perceptia imediata

   Pentru mine exista doar perceptia care face sa vezi ceva ca fiind fals sau adevarat imediat. Aceasta perceptie imediata a ceea ce este fals si a ceea ce este adevarat este factorul esential – nu intelectul cu rationamentul sau bazat pe viclenie, pe cunostintele si angajamentele sale. Cu siguranta ca uneori ati vazut adevarul din ceva imediat, fara o analiza, fara rationament, fara toate lucrurile pe care intelectul le creeaza in scopul de a amana perceptia. Aceasta este complet diferita de intuitie, care este un cuvant utilizat cu usurinta si volubilitate...

    Pentru  mine nu exista decat aceasta perceptie directa – nu rationamentul, nu calculul, nu analiza. Trebuie sa aveti capacitatea de a analiza; trebuie sa aveti o minte buna, ascutita pentru a rationa; dar o minte care este limitata la ratiune si analiza este incapabila sa perceapa adevarul. Daca vei fi in comuniune cu tine insuti, vei sti motivul pentru care esti obligat sa actionezi; si daca mergi mai profund vei observa sclavia, reducerea libertatii, lipsa demnitatii umane care atrag obligativitatea. Cand percepi toate acestea instantaneu, esti liber, nu trebuie sa faci un efort pentru a fi liber, de aceea perceptia este esentiala. 

13 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Gandirea fara ganditor

   Maimuta in copac simte foamea, iar apoi apare nevoia de a lua un fruct sau o nuca. Actiunea vine prima iar apoi ideea de a depozita hrana. Cu alte cuvinte actiunea este prima sau actorul? Ati inteles? Asta este ceea ce ne intrebam mereu: cine este cel care vede? Cine este privitorul? Exista ganditorul inafara gandurilor sale, observatorul exista inafara a ceea ce observa,  exista experimentatorul inafara experientei sale, actorul exista inafara actiunii?... Dar daca examinam procesul cu adevarat, foarte atent, indeaproape si inteligent, vom vedea ca intotdeauna prima este actiunea, si ca actiunea care are o finalitate creeaza actorul, faptuitorul. Ma urmariti? In cazul in care actiunea are in vedere o finalitate, atingerea acestui scop duce catre un faptuitor, catre un actor. Daca ganditi foarte clar, fara a cauza prejudicii, fara conformitate, fara a incerca sa convingeti pe cineva, fara a avea in vedere un anumit scop, in aceasta gandire intensa nu exista nici un ganditor – exista doar gandirea. Ganditorul apare doar atunci cand urmariti un scop in gandirea voastra care devine important, mai important decat gandirea. Poate unii dintre voi au observat acest lucru. Acesta este cu adevarat un lucru important de aflat, pentru a sti cum sa actionam. Daca ganditorul este pe primul loc, atunci el este mai important decat gandirea, si toate filosofiile, obiceiurile si activitatile civilizatiei actuale se bazeaza pe aceasta persupunere; dar daca gandirea este pe primul loc, atunci gandirea este mai importanta decat ganditorul. 

12 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Nu exista libertate a gandirii

   Nu stiu daca este clar pentru fiecare dintre noi ca traim intr-o stare de contradictie. Vorbim despre pace si ne pregatim de razboi. Vorbim despre non-violenta si suntem fundamental violenti. Vorbim despre a fi buni si nu suntem. Vorbim despre iubire si suntem plini de ambitie, competitivitate si eficienta nemiloasa. Deci exista contradictia. Actiunea care izvoraste doar din contradictie aduce frustrare si contradictie in continuare...

    Vedeti, domnule, intreaga gandire este partinitoare, ea nu poate fi niciodata totala. Gandirea este raspunsul memoriei, si memoria este intotdeauna partiala, deoarece memoria este rezultatul experientei, deci gandirea este reactia unei minti care este conditionata de experienta. Intreaga gandire, intreaga experienta, intreaga cunoastere este inevitabil partiala; prin urmare, gandirea nu poate rezolva multe probleme pe care le avem. Puteti incerca sa ganditi logic, sanatos cu privire la aceste multe probleme, dar daca va veti observa mintea, veti vedea ca gandirea este conditionata de circumstante, de cultura in care te-ai nascut, de alimentele pe care le mananci, de climatul in care locuiesti, de presa pe care o citesti, de presiunile si influentele din viata ta de zi cu zi...

    Deci noi trebuie sa intelegem foarte clar ca gandirea noastra este raspunsul memoriei, iar memoria este mecanicista. Cunoasterea este mereu incompleta, si intreaga gandire nascuta din cunoastere este limitata, partiala, niciodata libera. Deci nu exista nici o libertate de gandire, dar putem incepe sa descoperim o libertate care nu este un proces al gandirii, in care mintea este pur si simplu constienta de toate conflictele si de toate influentele cu care interactioneaza.

11 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Ganditorul este gandirea

   Nu este necesar sa intelegem ganditorul, faptuitorul, actorul, deoarece gandirea lui, fapta sa, actiunea sa nu poate fi separata de el. Ganditorul este gandirea, faptuitorul este fapta, actorul este actiunea. Ganditorul se reveleaza in gandirea lui. Ganditorul prin actiunile sale creeaza propria mizerie, lupta si ignoranta. Pictorul picteaza aceasta imagine din pasiune, din fericire, din tristete sau confuzie. Ce face ca aceasta imagine sa produca durere? Cu siguranta, aceasta este problema care trebuie studiata, inteleasa si dizolvata. Ce crede ganditorul ca face cu gandurile sale, din care rezulta toate actiunile sale? Este peretele de stanca din fata, de care v-ati lovit cu capul, nu-i asa? Daca ganditorul se poate auto-transcende, atunci orice conflict va inceta; si pentru a se transcende el trebuie sa se cunoasca. Ceea ce este cunoscut si inteles, ceea ce este implinit si complet, nu se repeta. Repetitia este cea care da continuitate ganditorului.

10 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

De ce suntem necugetati

   Ganditorul simte cum gandurile sale, prin obisnuinta, prin repetare, prin copiere conduc la ignoranta si durere. Oare obiceiul nu este o nechibzuinta? Constientizarea creeaza ordine, dar niciodata obisnuinta. Tendintele statornice aduc doar nechibzuinta. De ce este cineva necugetat? Deoarece a gandi este dureros, creeaza tulburari, aduce opozitie, poate determina unele actiuni care merg contrar modelului stabilit. A avea “ganduri–sentiment” extinse pentru a deveni mai constienti, conduce la adancimi necunoscute si la o razvratire a mintii impotriva necunoscutului, astfel incat se muta de la ceva cunoscut la un alt cunoscut, de la un obicei la un alt obicei, de la un model la altul. O astfel de minte nu isi abandoneaza niciodata cunoscutul pentru a descoperi necunoscutul. Realizand durerea gandirii, ganditorul devine necugetat prin copiere, prin obisnuinta; teama de a gandi creeaza modele de nechibzuinta. Cum ganditorului ii este frica, actiunile sale se nasc din frica, apoi el isi observa actiunile si incearca sa le schimbe. Ganditorului ii este frica de propriile creatii; dar fapta este faptuitorul, deci ganditorului ii este frica de el insusi. Ganditorul este el insusi frica; ganditorul este cauza ignorantei, a durerii. Ganditorul se poate auto-imparti in mai multe categorii de gandire dar gandurile sunt inca ganditorul. Ganditorul si eforturile sale de devenire sunt adevarata cauza de conflict si confuzie. 

9 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Constiinta este din trecut

   Daca urmaresti foarte atent vei vedea ca gandirea nu este constanta ci exista un interval intre doua ganduri, desi acesta poate fi doar o fractiune infinitezimala dintr-o secunda, un interval care are o semnificatie precum intervalul din spatele si din fata unui pendul care oscileaza. Vedem ca gandirea noastra este conditionata de trecut, care este proiectata in viitor; atunci cand admitem trecutul, trebuie sa admitem deasemenea viitorul, deoarece nu exista doua stari precum trecutul si viitorul, ci o singura stare care include atat constientul cat si inconstientul, atat trecutul colectiv cat si trecutul individual. Trecutul colectiv si individual au un raspuns, o reactie in prezent, dezvaluie anumite aspecte care creeaza constiinta individuala; prin urmare constiinta este din trecut cum este de fapt intregul fond al existentei noastre. In momentul in care exista trecutul exista inevitabil si viitorul, deoarece viitorul este doar continuitatea modificata a trecutului, dar este inca trecutul; deci problema noastra este cum sa aducem o transformare in acest proces al trecutului fara a crea o alta conditionare, un alt trecut.

8 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Memoria nu are viata in sine

   Ce intelegem prin gand? Ce credeti? Evident, gandul este rezultatul unui raspuns, neurologic sau psihologic, nu-i asa? El este raspunsul imediat al simturilor la o senzatie sau este psihologie, un raspuns din inregistrarea memoriei. Exista raspunsul imediat al nevoilor la o senzatie si raspunsul psihologic datorat inregistrarilor din memorie, influenta rasei, a grupului, a gurului, a familiei, a traditiei si asa mai departe – pe toate acestea le numim gandire. Deci, procesul de gandire este raspunsul memoriei, nu-i asa? Tu nu ai avea ganduri daca nu ai avea memorie si raspunsul memoriei aduce o anumita experienta procesului de gandire in actiune.

    Atunci, ce este memoria? Daca ti-ai observa memoria si cum memorezi, vei observa ca aceasta este de fapt tehnica, avand de-a face cu informatii, cu inginerie, matematica, fizica si tot restul – sau aceasta este reziduul unei experiente neterminate, incomplete, nu-i asa? Observati-va memoria si veti vedea. Cand ati incheiat o experienta complet, nu exista nici o memorie a acelei experiente care se acumuleaza in sensul unui reziduu psihologic. Exista un reziduu numai atunci cand exista o experienta care nu este pe deplin inteleasa si nu exista o intelegere a experientei deoarece privim fiecare experienta prin amintirile trecutului, si prin urmare niciodata nu ne intalnim proaspeti, ca noi, ci intotdeauna prin intermediul vechiului ecran. Prin urmare, este clar ca raspunsul nostru la experienta este conditionat, intotdeauna limitat.

7 SEPTEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Nepazitul intelect

   Va puteti cunoaste pe voi insiva doar atunci cand sunteti constienti, atunci cand nu sunteti calculati, cand nu va protejati, atunci cand in mod constant uitati a ghida, a transforma, a supune, a controla; atunci cand te surprinzi in mod neasteptat, ca atunci cand mintea nu are idei preconcepute cu privire la sine, atunci cand mintea este deschisa pentru a raspunde necunoscutului.

    Daca mintea ta este pregatita, cu siguranta nu vei putea cunoaste necunoscutul, pentru tine va ramane necunoscut. Daca spui “Eu sunt Dumnezeu” sau “Eu nu sunt nimic, ci doar o masa de influente sociale sau un pachet de calitati” – daca aveti orice prejudecata despre voi insiva, nu puteti intelege necunoscutul care este spontan. Deci, spontaneitatea poate veni numai atunci cand intelectul este nepazit, atunci cand el insusi nu este protejat, atunci cand nu mai are frica; si acest lucru se poate intampla numai din interior. Asta este, mintea trebuie sa fie noua, necunoscuta, incalculabila, creativa, trebuie sa fie exprimata, iubita, in care procesul intelectual de control, de directionare, nu-si are locul. Observati-va propriile stari emotionale si veti vedea ca momentele de mare bucurie, de mare extaz sunt nepremeditate; ele au loc misterios, pe nepregatite, in necunostinta de cauza.