10 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Exista o singura realitate: impermanenta

   Noi incercam sa aflam daca exista sau nu o stare de permanenta – nu ce ne-am dori, ci realitatea, adevarul material. Tot ce ne priveste, atat interior cat si in afara – relatiile noastre, gandurile noastre, sentimentele noastre – sunt nepermanente, intr-o stare constanta de flux, de miscare continua. Fiind constienta de acest lucru, mintea tanjeste dupa permanenta, o stare perfecta de pace, de iubire, de bunatate, o garantie ca nici timpul si nici evenimentele n-o pot distruge; prin urmare creeaza sufletul, Atman si viziuni ale unui paradis permanent. Dar aceasta permanenta este nascuta din nepermanenta si deci are in ea semintele nepermanentei. Exista doar o singura realitate: impermanenta, vremelnicia, efemeritatea.

9 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Traducerea realitatii impiedica vederea

   O minte care are o opinie cu privire la realitate este o minte ingusta, limitata, distructiva... Puteti traduce realitatea intr-un fel si eu o pot traduce intr-un alt fel. Traducerea realitatii este un blestem care ne impiedica sa vedem realitatea si sa facem ceva cu privire la aceasta. Atunci cand discutam opiniile noastre despre realitate, nu intreprindem nimic cu privire la realitate; putem eventual adauga ceva realitatii, putem vedea mai multe nuante, implicatii cu privire la semnificatia realitatii, iar eu pot vedea mai putine nuante sau semnificatii ale realitatii. Insa realitatea nu poate fi interpretata, nu putem avea o opinie cu privire la realitate. Este asa cum este, si este foarte dificil pentru minte sa accepte acest fapt. Intotdeauna traducerea realitatii, ne ofera sensuri diferite ale acesteia, in functie de prejudecatile noastre, conditionarile, sperantele si temerile noastre, si tot restul. Daca tu si eu am putea vedea realitatea fara a avea o opinie, fara interpretare, fara a da o anumita semnificatie, atunci ea devine mult mai vie – nu mai vie – realitatea este aici, singura, nimic altceva nu mai conteaza; si are propria ei energie care va conduce in directia cea buna.

8 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Intelegerea reala

   Realitatea nu este complicata, chiar daca ai crezut ca ar putea fi dificil de inteles. Vezi tu, noi nu incepem cu realitatea, cu faptul, cu ceea ce gandim, facem, dorim; incepem cu ipoteze, cu idealuri, care nu sunt actualitati, si astfel ajungem pe cai gresite. Pentru a incepe cu faptele, cu realitatea si nu cu presupuneri, avem nevoie de o atentie deosebita; si orice forma a gandirii care nu vine din realitate este o distragere a atentiei. De aceea este atat de important sa intelegem ceea ce este, ceea ce se desfasoara efectiv atat in interiorul nostru, cat si in exteriorul nostru.

    ... Daca esti crestin, viziunile tale urmeaza un anumit model, daca esti hindus, buddhist sau musulman, vei urma un model diferit. Il puteti vedea pe Hristos sau Krishna, in functie de conditionarea voastra, de educatia, cultura in care ati crescut, si toate acestea determina viziunile voastre.

    Care este realitatea: viziunea, sau mintea care a fost modelata intr-o anumita forma? Viziunea este proiectia unei anumite traditii care formeaza fundalul mintii. Aceasta conditionare si nu viziunea pe care o proiecteaza, este de fapt realitatea. Trebuie sa intelegi ca realitatea este simpla; dar este dificil de realizat ce ne place si ce nu ne place si judecam realitatea prin opiniile si aprecierile noastre cu privire la aceasta. Pentru a fi liber de toate aceste forme diferite de evaluare este necesar sa intelegem realitatea, ceea ce este.

7 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Discerneti adevarul de fals

   Acceptati superficial cand auziti ca nationalismul cu toata emotivitatea si interesul deosebit duce la exploatare si creeaza dependenta unora fata de altii; dar a va elibera cu adevarat mintea de meschinaria nationalismului este o alta problema. Pentru a fi liber, nu doar de nationalism, ci deasemenea de toate concluziile religiilor organizate si a sistemelor politice, este esential atunci cand doresti ca mintea sa fie inocenta, proaspata, intr-o stare de revolutie; si doar astfel mintea poate creea o lume noua – nu de politicieni, care sunt “morti”, nici de preoti care sunt prinsi in propriile sisteme religioase.

    Deci, din fericire sau din pacate pentru tine, auzi ceva ce este adevarat; si daca doar il auzi si nu esti perturbat in mod activ astfel incat mintea ta sa inceapa sa se elibereze de tot ceea ce o face ingusta si stramba, atunci adevarul pe care l-ai auzit va deveni o otrava pentru tine. Cu siguranta, adevarul devine o otrava atunci cand doar este auzit si nu actioneaza in minte, precum o rana purulenta. Dar pentru a descoperi pentru sine ceea ce este adevarat si ceea ce este fals si pentru a discerne adevarul de fals, este necesar a lasa ca adevarul sa opereze si sa aduca propria actiune. 

6 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Un adevarat revolutionar

   Adevarul nu este pentru cei respectabili, nici pentru cei care-si doresc expansiunea de sine, implinirea de sine. Adevarul nu este pentru cei ce cauta securitatea, permanenta; pentru a avea permanenta ei cauta doar opusul impermanentei. Fiind prinsi in plasa timpului, ei cauta ceea ce este permanent, dar permanenta pe care o cauta nu este reala, deoarece ceea ce ei cauta este produsul gandirii lor. Prin urmare pentru a descoperi realitatea, un om trebuie sa inceteze cautarea – ceea ce nu inseamna ca el trebuie sa fie multumit cu ceea ce este. Dimpotriva, un om care are intentia de a descoperi adevarul trebuie sa fie in interior un revolutionar total. El nu poate apartine nici unei clase, natiuni, nici unui grup sau ideologii, nici unei religii organizate; adevarul nu se afla in templu sau biserica, adevarul nu poate fi gasit in lucrurile facute de mana sau de minte. Adevarul patrunde in fiinta doar atunci cand tot ceea ce a facut mintea si mainile sunt lasate deoparte si aceasta renuntare la lucrurile materiale si la proiectiile mintii nu este o chestiune de timp. Adevarul vine la cel care este liber de timp, care nu se foloseste de timp ca mijloc de expansiune de sine. Timpul inseamna memoria a ceea ce a fost ieri, memoria familiei tale, a rationalitatii, memoria caracterului tau particular de acumulare a experientei care il cristalizeaza pe “eu” si “al meu”.

5 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

   Adevarul este
 descoperit clipa de clipa

   Adevarul nu poate fi cumulativ. Ceea ce este acumulat va fi intotdeauna distrus, disparand treptat. Adevarul nu poate disparea niciodata, deoarece el poate fi descoperit doar dintr-un moment in altul, in fiecare gand, in fiecare relatie, in fiecare cuvant, in fiecare gest, intr-un zambet, in lacrimi. Iar daca tu si eu il putem descoperi si putem trai in acord cu el – a trai intens inseamna a-l descoperi – atunci noi nu vom deveni propagandisti, vom fi fiinte umane creative – nu fiinte umane perfecte, ci fiinte umane creative, ceea ce este foarte diferit.

4 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Nu exista nici un ghid catre adevar

   Poate fi gasit Dumnezeu, daca il cauti? Poti cauta ceva necunoscut? Pentru a gasi trebuie sa stii ceea ce cauti. Daca veti cauta pentru a gasi ceva, ceea ce veti gasi va fi o auto-proiectie, va fi ceea ce doriti, si concretizarea acestei dorinte nu este adevarul. Sa cauti adevarul inseamna sa negi ceea ce el nu este. Adevarul nu are un loc fix, nu exista nici o cale si nici un ghid catre el, cuvantul nu este adevarul. Poate fi gasit adevarul intr-un anumit context, intr-un climat special, printre anumite persoane? Este el aici si nu acolo? Exista un ghid spre adevar si nu altul? Exista un ghid in toate? Cand este cautat adevarul, ceea ce se gaseste poate veni doar din ignoranta, deoarece cautarea de sine este nascuta din ignoranta. Nu puteti cauta realitatea; trebuie sa abandonati cautarea pentru realitatea de a fi.

3 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Adevarul nu are continuitate

   Adevarul este realitatea, iar realitatea poate fi inteleasa doar atunci cand diverse lucruri care se interpun intre minte si realitate sunt eliminate. Realitatea este relatia ta cu proprietatea, cu sotia, cu celelalte fiinte umane, cu natura, cu ideile; si atata timp cat nu intelegi realitatea relatiilor tale, cautarea lui Dumnezeu sporeste doar confuzia, deoarece este o inlocuire, o evadare, si prin urmare nu are sens. Cat timp iti domini sotia sau ea te domina pe tine, atata timp cat posezi sau esti posedat, nu poti cunoaste iubirea; atata timp cat suprimati, substituiti, atata timp cat sunteti ambitiosi, nu puteti cunoaste adevarul.

    Singur trebuie sa cunosti adevarul, fara a-l cauta, fara a lupta, fara a incerca sa obtii un rezultat... Adevarul nu este continuu, nu se reveleaza permanent, acesta poate fi vazut doar din moment in moment. Adevarul este intotdeauna nou, prin urmare atemporal. Ce a fost ieri adevar nu mai este adevar astazi si adevarul de astazi nu este adevarul de maine. Adevarul nu are continuitate. Mintea este cea care doreste sa dea continuitate experientei – pe care o numeste adevar, si o asemenea minte nu cunoaste adevarul. Adevarul este intotdeauna nou; sa vezi acelasi zambet si sa vezi ca acel zambet este nou, sa vezi aceeasi persoana si sa observi ca persoana este mereu alta, sa vezi palmele fluturand din nou, pentru a intalni din nou viata.

2 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Adevarul este starea de a fi

   Deci, nu exista nici o cale spre adevar, si nu sunt doua adevaruri. Adevarul nu este in trecut sau in prezent, el este atemporal; iar omul care citeaza adevarul lui Buddha, Shankara sau Hristos, sau care doar repeta ce au spus ei, nu va gasi adevarul, pentru ca repetitia nu este adevarul. Repetitia este o minciuna. Adevarul este o stare de a fi, care apare atunci cand mintea - care cauta sa imparta, sa fie exclusiva, care poate gandi doar in termeni de rezultate, de realizare – a ajuns la capat. Doar atunci va exista adevarul. Atunci cand mintea face un efort, auto-disciplinandu-se, pentru a atinge un scop, nu poate recunoaste adevarul pentru ca sfarseste in propria proiectie, si urmarirea acestor proiectii, chiar si nobile, este o forma de auto-venerare. O astfel de fiinta se auto-venereaza si prin urmare ea nu poate cunoaste adevarul. Adevarul poate fi cunoscut doar atunci cand vom cunoaste intregul proces al mintii, deci atunci cand nu exista nici un conflict.

1 AUGUST

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Inima plina, mintea goala

   Nu exista nici o cale spre adevar, acesta trebuie sa vina la tine. Adevarul poate ajunge la tine doar atunci cand mintea si inima sunt simple, clare si in inima ta exista iubire; nu atunci cand inima ta este plina cu lucruri ale mintii. Atunci cand nu exista iubire in inima ta, nu vorbi despre organizatii de fraternitate, nu vorbi despre credinta, despre divizare sau puterile care creeaza divizarea, nu trebuie sa cauti reconciliere. Esti pur si simplu o fiinta umana, fara o eticheta, fara o tara. Asta inseamna ca trebuie sa te dezbraci de toate acestea si sa permiti adevarului sa vina in fiinta ta; si el poate veni doar atunci cand mintea este goala, atunci cand mintea inceteaza a creea. Atunci adevarul va veni fara sa-l chemati. Atunci va veni repede ca vantul si intotdeauna in mod constient. El vine neinteligibil, atunci cand nu te astepti si nu-ti doresti. Apare la fel de brusc ca lumina soarelui, la fel de pur ca noaptea; dar sa-l primeasca, inima trebuie sa fie plina si mintea goala. Acum ai mintea plina si inima complet goala. 

AUGUST-cuprins

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

AUGUST

ADEVAR

REALITATE

OBSERVATORUL ESTE OBSERVAT

CEEA CE ESTE

31 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Traiti cu suferinta

   Aveti intreaga suferinta. Nu aveti suferinta intr-o forma sau alta? Si vreti sa o cunoasteti? Facand asta, aveti posibilitatea sa o analizati si sa explicati de ce suferiti. Puteti citi carti pe aceasta tema, puteti merge la biserica si veti sti imediat ceva despre suferinta. Dar eu nu vorbesc despre asta, eu vorbesc despre incetarea, despre sfarsitul suferintei. Cunoasterea nu duce la sfarsitul suferintei.  Sfarsitul suferintei incepe atunci cand te confrunti cu realitatea violentei psihologice in tine insuti si esti complet constient de toate implicatiile acestor fapte de la un moment la altul. Asta inseamna ca niciodata sa nu evadezi din realitatea suferintei, niciodata sa nu o rationalizezi, niciodata sa nu ai o opinie despre ea, doar traieste cu aceasta realitate, in totalitate.

    Stii, sa traiesti cu frumusetea acestor munti, si sa nu te obisnuiesti cu ea, este foarte greu... Ai vazut muntii acestia, ai ascultat fluxul si ai vazut cum umbrele se strecoare in vale zi de zi; si ai remarcat cu cata usurinta te obisnuiesti cu toate acestea. Vei spune, “Da, este foarte frumos”, si vei merge mai departe. Sa traiesti cu frumusetea, sau sa traiesti cu ceva urat si sa nu te obisnuiesti cu acesta necesita o energie enorma – constientizeaza mereu si nu permite dezvoltarea plictiselii in mintea ta. In acelasi mod, suferinta intuneca mintea, dar te obisnuiesti cu ea – si cei mai multi dintre noi se obisnuiesc cu ea. Dar nu trebuie sa te obisnuiesti cu suferinta.

    Puteti trai cu suferinta, o puteti intelege, patrundeti in ea – dar nu cu scopul de a o cunoaste. Stiti ca exista suferinta, este o realitate, si nu exista nimic altceva de stiut. Trebuie sa traiesti.

30 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

O imensitate dincolo de orice masura

   Ce se intampla atunci cand pierzi pe cineva datorita mortii? Reactia imediata este unsentiment de paralizie, si atunci cand iesi din aceasta stare de soc, este ceea ce noi numim suferinta. Acum, ce presupune acest cuvant, suferinta? A fi impreuna, cuvintele vesele, plimbarile si multe alte lucruri placute pe care le-ati facut sau sperati sa le faceti impreuna – toate acestea ti-au fost luate si in al doilea rand sunteti lasat fara sprijin, singur. La asta se opune, asta face ca mintea sa se revolte, sa se impotriveasca: faptul ca deodata te simti parasit, cu totul singur, gol, fara nici un sprijin. Acum, ceea ce conteaza este sa traiesti in acel gol, doar a trai cu acesta, fara nici o reactie, fara a rationaliza, fara a evada din acesta cu ajutorul mediumilor, cu teoria reincarnarii si toate absurditatile fara nici un sens – traiti in acesta cu intreaga voastra fiinta. Si daca mergi pas cu pas vei descoperi ca exista un sfarsit al suferintei – un final real, nu doar unul verbal, nu un sfarsit superficial care vine prin evadare, prin identificare cu un concept sau aderand la o idee. Atunci vom descoperi ca nu exista nimic pentru a ne proteja, deoarece mintea este complet goala, libera si nu mai reactioneaza in scopul de a incerca sa umple acel gol; si cand intreaga suferinta, astfel a ajuns la final, vei porni pe un alt drum, un drum care nu are nici inceput si nici sfarsit. Exista o imensitate incomensurabila, dar nu este posibil a intra in aceasta lume fara incetarea totala a durerii.

29 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

O imensitate dincolo de orice masura

   Ce se intampla atunci cand pierzi pe cineva datorita mortii? Reactia imediata este un sentiment de paralizie, si atunci cand iesi din aceasta stare de soc, este ceea ce noi numim suferinta. Acum, ce presupune acest cuvant, suferinta? A fi impreuna, cuvintele vesele, plimbarile si multe alte lucruri placute pe care le-ati facut sau sperati sa le faceti impreuna – toate acestea ti-au fost luate si in al doilea rand sunteti lasat fara sprijin, singur. La asta se opune, asta face ca mintea sa se revolte, sa se impotriveasca: faptul ca deodata te simti parasit, cu totul singur, gol, fara nici un sprijin. Acum, ceea ce conteaza este sa traiesti in acel gol, doar a trai cu acesta, fara nici o reactie, fara a rationaliza, fara a evada din acesta cu ajutorul mediumilor, cu teoria reincarnarii si toate absurditatile fara nici un sens – traiti in acesta cu intreaga voastra fiinta. Si daca mergi pas cu pas vei descoperi ca exista un sfarsit al suferintei – un final real, nu doar unul verbal, nu un sfarsit superficial care vine prin evadare, prin identificare cu un concept sau aderand la o idee. Atunci vom descoperi ca nu exista nimic pentru a ne proteja, deoarece mintea este complet goala, libera si nu mai reactioneaza in scopul de a incerca sa umple acel gol; si cand intreaga suferinta, astfel a ajuns la final, vei porni pe un alt drum, un drum care nu are nici inceput si nici sfarsit. Exista o imensitate incomensurabila, dar nu este posibil a intra in aceasta lume fara incetarea totala a durerii.

28 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Centrul suferintei

   Cand privesti un lucru minunat, un munte frumos, un apus de soare foarte frumos, un zambet fermecator, un chip incantator, acest fapt te uimeste si devii tacut; nu ti s-a intamplat vreodata asta? Atunci cuprinzi lumea in bratele tale. Dar asta este ceva din exterior care vine in mintea ta, eu vorbesc despre mintea care nu este uimita dar care priveste pentru a observa. Acum, puteti observa fara nici o conditionare? Unei persoane aflate in suferinta eu ii explic in cuvinte; suferinta este inevitabila, suferinta este urmarea neimplinirii. Cand toate explicatiile s-au oprit complet, doar atunci puteti primi – ceea ce inseamna ca nu privesti din centru catre exterior. Cand privesti din centru, facultatile tale de observare sunt limitate. Daca detin un post si doresc sa-l mentin, este o tensiune, o incordare, deci exista suferinta. Cand privesc suferinta din centru, aceasta exista. Aceasta este incapacitatea de a observa, care creeaza suferinta. Eu nu pot observa cand gandirea functioneaza, nu pot vedea dintr-un centru – ca atunci cand spun: “Nu trebuie sa mai sufar, trebuie sa aflu de ce am suferit, trebuie sa scap”. Cand observ dintr-un centru, daca acesta este o concluzie, o idee, o speranta, disperare sau orice altceva, aceasta observatie este foarte limitata, extrem de ingusta, foarte mica si care da nastere suferintei.

27 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Intelegerea spontana

   Niciodata nu spunem: “Vreau sa vad ce este suferinta”. Nu o pot vedea prin practica, prin disciplina, trebuie s-o prvim cu interes, cu o intelegere spontana. Atunci vom observa ca ceea ce numim suferinta, durere, pe care o evitam, o disciplinam, toate acestea au disparut. Atata timp cat nu am nici o relatie cu lucrurile din afara mea nu este nici o problema; in momentul in care am stabilit o relatie cu cu acestea in afara mea, apare problema. Atata timp cat traim suferinta ca pe ceva din afara – suferim deoarece mi-am pierdut fratele, pentru ca nu am bani, din aceasta sau cealalta cauza – stabilim o relatie cu aceasta si aceasta relatie este fictiva. Dar in cazul in care eu sunt acel lucru, daca as vedea realitatea, atunci totul se va transforma, va avea o semnificatie total diferita. Atunci va exista o atentie deplina, integrata, iar ceea ce este observat in totalitate este in totalitate inteles si dizolvat, si astfel nu mai exista frica, si prin urmare cuvantul durere nu exista.

26 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Urmariti miscarea suferintei

   Ce este suferinta?... Ce inseamna aceasta? Ce inseamna a suferi? De ce aici nu exista suferinta, nu exista cauza suferintei, dar ce se intampla de fapt? Nu stiu daca vedeti diferenta. Apoi, eu sunt pur si simplu constient de suferinta, nu in exteriorul meu, nu ca un observator care priveste suferinta – aceasta este parte din mine, eu in intregime sunt suferinta. Asadar, sunt eu in masura sa urmez miscarea ei, sa observ unde se duce? Cu siguranta daca am face asta, am avea o deschidere superioara, nu-i asa? Am vedea ca am pus accentul pe “eu” (pe mine) – nu pe persoana pe care o iubesc. El doar a actionat pentru a acoperi nefericirea, singuratatea si nenorocirea din mine. Deoarece eu nu sunt “ceva”, speram ca el ar fi. Dar acesta a plecat; sunt parasit, sunt pierdut, sunt singur. Fara el, sunt nimic. Asa ca plang. Nu pentru ca el a plecat, ci pentru ca eu sunt parasit, sunt singur.

    ... Exista nenumarati oameni dornici sa ma ajute sa scap – miile de asa-zisi oameni religiosi, cu convingerile si dogmele lor, cu sperantele si fanteziile lor – “Este karma, aceasta este vointa lui Dumnezeu” – stii, toti oferindu-mi o cale de a ma elibera de aceasta suferinta. Dar daca eu pot ramane cu aceasta si nu o indepartez de la mine, neincercand sa o limitez, sa o neg, atunci ce se intampla? Care este starea mintii mele atunci cand urmareste miscarea suferintei? 

25 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Evadarea din durere

   Cei mai multi dintre noi sufera sub diferite forme – in relatie, la moartea cuiva, datorita disperarii ca nu au realizat nimic, sau datorita incercarii de a realiza ceva, de a deveni ceva si esuand complet. Si aceasta nu este intreaga problema a durerii, mai exista partea fizica a durerii – boala, orbire, incapacitate, paralizie, si asa mai departe. Pretutindeni exista lucrul acesta extraordinar numit durere – deoarece moartea asteapta dupa colt. Si nu stim cum sa intalnim durerea, fie ca o adoram sau rationalizam sau incercam sa fugim de ea. Mergi la orice biserica crestina si vei vedea ca durerea este adorata; este transformata in ceva extraordinar, sfant si se spune ca doar prin durere, prin Hristos rastignit il puteti gasi pe Dumnezeu. Orientalii au propriile forme de evaziune, alte moduri de a evita durerea, si mi se pare un lucru extraordinar ca extrem de putini oameni, indiferent daca sunt din Orient sau Occident, sunt cu adevarat liberi de durere. Ar fi ceva minunat daca in procesul de ascultare, in ceea ce se spune – non-emotional, non-sentimental – ... ati putea intelege cu adevarat durerea si sa deveniti total liberi de ea, deoarece atunci nu te auto-amagesti, nu ai nici o iluzie, nici o anxietate, teama si mintea ar putea functiona in mod clar, patrunzator si logic. Si atunci, probabil, am sti ce este iubirea. 

24 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Intalnind durerea

   Cum te intalnesti cu suferinta? Ma tem ca cei mai multi dintre noi o intalnesc foarte superficial. Educatia noastra, instruirea noastra, influentele sociale la care suntem expusi, toate ne fac superficiali. O minte superficiala este cea care evadeaza in biserica, intr-o concluzie, concept, in unele credinte sau idei. Toate acestea sunt un refugiu pentru mintea superficiala care este indurerata. Si daca nu puteti gasi un refugiu, veti construi un zid in jurul vostru si veti deveni cinici, duri, indiferenti, sau veti scapa prin diferite reactii nevrotice. Orice mijloace de aparare impotriva suferintei impiedica in continuare cercetarea.

    ... Va rog sa va urmariti propria minte; observati modul in care ea explica suferinta ta indepartata, pierderea locului de munca, de exemplu, in idei, sau se agata de credinta in Dumnezeu, sau intr-o viata viitoare. Iar daca nici o explicatie, nici o credinta nu este satisfacatoare, atunci vei evada prin bautura, sex sau devenind cinic, dur, inversunat... Generatie dupa generatie acestea au fost transmise de parinti copiilor lor si mintea superficiala “bandajeaza” aceasta rana si acestia nu sunt cu adevarat familiarizati cu tristetea. Aceasta este o limitare, o idee despre tristete. Aceasta este o imagine, un simbol al intristarii, dar niciodata nu atinge cu adevarat tristetea – este doar cuvantul tristete. 

23 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Sfarsitul durerii

   Mergand pe drum veti vedea splendoarea naturii, frumusetea extraordinara a campiilor verzi si a cerului albastru, si veti auzi rasete de copii. Dar, in ciuda tuturor, exista un sentiment de tristete. Este angoasa unei femei care poarta un copil, este durerea unui deces, este intristarea care apare atunci cand astepti ceva si aceasta nu se produce, este durere atunci cand o natiune merge in jos, si aceasta este durerea coruptiei, nu doar colective, dar deasemenea si individuale. Este durere in propria-ti casa, daca privesti profund – tristetea de a nu avea posibilitatea implinirii, tristetea meschinariei si a incapacitatii tale, si diverse necazuri inconstiente.

    Exista deasemenea si rasul in viata. Rasul este un lucru minunat – a rade fara motiv, a avea bucurie in inima fara nici o cauza, a iubi fara a solicita ceva in schimb. Dar rareori intalnim un astfel de ras. Suntem impovarati de tristete, viata noastra este un proces de mizerie si conflicte, o dezintegrare continua si nu cunoastem ce inseamna sa iubim cu toata fiinta noastra...

    Vrem sa gasim o solutie, un mijloc, o metoda prin care sa rezolvam aceasta povara a vietii si astfel nu privim cu adevarat tristetea. Vom incerca sa scapam prin mituri, prin imagini, prin speculatii, sperand sa gasim o cale pentru a evita aceasta povara, si a ramane departe de valul tristetii si durerii.

    ... Durerea are un sfarsit, dar nu vine printr-un sistem sau o metoda. Nu exista durere atunci cand avem perceptia a ceea ce este. 

22 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Natura capcanei

   Durerea este urmarea unui soc, este o agitatie temporara a mintii care s-a stabilizat, care a acceptat rutina vietii. Ceva se produce – un deces, pierderea unui loc de munca, indoiala cuiva drag - si mintea este perturbata. Dar ce anume face ca mintea sa fie perturbata? Ea gaseste o modalitate de a nu mai fi perturbata din nou; se refugiaza intr-o alta credinta, intr-un loc de munca mai sigur, intr-o noua relatie. Din nou valul vietii vine si spulbera garantiile si siguranta sa, dar mintea gaseste imediat si mai multa aparare si siguranta; si asa merge ea mai departe. Aceasta nu este calea inteligentei, nu-i asa?

    Nici o forma interioara sau exterioara de constrangere nu va va ajuta. Orice constragere, chiar si subtila, este rezultatul ignorantei. Ea se naste din dorinta pentru recompensa sau frica de pedeapsa. Pentru a intelege integral natura acestei capcane trebuie sa devii liber de ea; nici o persoana, nici un sistem, nici o credinta nu te poate elibera. Adevarul este singurul factor eliberator – va trebui sa-l gasesti singur, si nu sa te limitezi doar la convingeri. Va trebui sa calatoresti pe o mare neexplorata. 

21 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Atunci cand este posibila durerea, nu exista iubire

   Cel care intreaba doreste sa stie cum se poate actiona in mod liber si fara auto-reprimari, atunci cand el stie ca actiunile sale produc suferinta celor pe care ii iubeste. Tu stii ca a iubi inseamna a fi liber – ambele parti sunt libere. In cazul in care exista posibilitatea suferintei, daca exista posibilitatea de a suferi din dragoste, nu este dragoste, este doar o forma subtila de posesie, de acaparare. Daca iubiti cu adevarat pe cineva, nu exista posibilitatea de a-l rani atunci cand faci ceva care crezi ca este corect. Doar atunci cand vrei ca persoana sa faca ceea ce-ti doresti tu, iar ea vrea sa faca ceea ce-si doreste, exista durere si suferinta. Asta este, va place sa posedati; sa va simtiti in siguranta, asigurati, confortabil, desi stiti ca toate acestea sunt trecatoare, dar va refugiati in confort chiar daca este efemer. Deci fiecare lupta pentru confort, pentru sprijin, dar in realitate ii tradeaza lipsa de bogatie interioara. Si prin urmare o actiune separata, in exterior catre o alta persoana, firesc, creeaza perturbari, durere si suferinta; si individul trebuie sa suprime ceea ce simte cu adevarat, in scopul de a se adapta la ceilalti. Altfel spus, aceasta reprimare constanta, determinata de asa-numita dragoste, distruge relatia dintre cele doua persoane. In aceasta dragoste nu exista deloc libertate; este doar o forma subtila de sclavie.

20 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Iertarea nu este 
adevarata compasiune

   Ce inseamna a avea compasiune? Te rog cerceteaza pentru tine, s-o simti inafara, daca mintea care este ranita, care poate fi ranita, poate ea ierta vreodata. Mintea, care are capacitatea de a fi ranita, poate ierta vreodata? Si poate o astfel de minte, capabila de a fi ranita, care cultiva virtutea, care este constienta de generozitate, poate o asftel de minte sa fie plina de compasiune? Compasiunea, ca iubirea, este ceva care nu apartine mintii. Mintea nu este constienta de sine, ca avand compasiune, ca si iubire. Dar in momentul in care iarta constient mintea isi consolideaza propriul centru al suferintei. Deci, mintea care iarta constient, niciodata nu poate ierta in totalitate; ea nu cunoaste iertarea, a ierta pentru a nu fi in continuare ranita.

    Deci, este foarte important sa aflam de ce mintea isi aminteste de fapt tot ceea ce a stocat. Deoarece mintea mereu auto-exagereaza, tinde sa devina tot mai mare, sa fie ceva. Atunci cand mintea este dispusa sa nu mai fie ceva, sa fie nimic, in totalitate, complet nimic, atunci, in aceasta stare, exista compasiune. In aceasta stare nu exista nici iertare, nici starea de suferinta; dar pentru a intelege aceasta trebuie sa intelegem propria dezvoltare a “eu”-lui...

    Deci, cat timp exista cultivarea constienta a oricarei influente particulare, a oricarei virtuti speciale, nu poate exista iubire, nu poate exista compasiune, deoarece iubirea si compasiunea nu sunt rezultatul unui efort constient.

19 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Incetarea furiei

    Am de toate, sunt sigur, am incercat sa stapanesc furia, dar intr-un mod care nu pare sa o dizolve. Exista o abordare diferita pentru a disipa furia... Furia are cauze fizice sau psihologice? Cineva este furios, probabil pentru ca este impiedicat de la ceva, reactiile sale de aparare sunt distruse, securitatea sa bine construita este amenintata, si asa mai departe. Cu totii suntem familiarizati cu furia. Cum sa intelegem si sa dizolvam aceasta furie? Daca considerati ca credintele, conceptele si opiniile voastre sunt de cea mai mare importanta, atunci veti fi obligati sa reactionati violent atunci cand acestea sunt contestate. In loc sa va agatati de credinte si opinii, incepeti sa va intrebati daca acestea sunt esentiale pentru intelegerea vietii, apoi prin intelegerea cauzelor acesteia, furia va inceta. Astfel, incepeti sa dizolvati propriile rezistente, care cauzeaza conflicte si suferinta. Aceasta persupune iarasi seriozitate.

    Ne putem controla pe noi insine din diverse motive sociale sau religioase sau din convenienta, dar pentru a dezradacina furia este necesara constientizarea profunda...

    Spui ca esti furios cand observi o nedreptate. Oare pentru ca iubesti omenirea, pentru ca esti plin de compasiune? Pot coexista compasiunea si furia? Poate exista dreptate atunci cand exista furia, ura? Probabil sunteti furios la gandul de nedreptate la modul general, la cruzime, insa furia ta nu schimba nedreptatea sau crzimea; o poate doar amplifica. Pentru a aduce ordinea, trebuie sa fii atent, plin de compasiune. Actiunea nascuta din ura poate creea doar ura in continuare. Nu poate exista dreptate atunci cand exista furie. Dreptatea si furia nu pot coabita.

18 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Educatia reala

   Mintea creeaza prin experienta traditie, memorie. Poate mintea sa fie libera de stocarea a ceea ce experimenteaza? Intelegeti diferenta? Ceea ce se cere nu este cultivarea memoriei, ci libertatea fata de procesul de acumulare a mintii. Tu m-ai ranit, aceasta este o experienta; iar eu memorez ca sunt ranit; si aceasta devine traditia mea; si din aceasta traditie te privesc pe tine, reactionez la aceasta traditie. Acesta este procesul zilnic al mintii mele si al mintii tale. Acum, este posibil ca, desi m-ai ranit, procesul de acumulare sa nu aiba loc? Cele doua procese sunt complet diferite.

    Daca spui vorbe grele despre mine, ma doare; dar in cazul in care nu dau importanta acestei suferinte, ea nu devine fundalul conform caruia sa actionez, astfel incat este posibil ca eu sa te cunosc din nou. Aceasta este educatia reala, in sensul profund al cuvantului. Deoarece, atunci, desi vedem efectele conditionarii prin experienta, mintea nu este conditionata.

17 IUNIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Placerea pervertita

   Exista sadismul. Nu stiti ce inseamna acest cuvant? Un autor numit Marchizul de Sade a scris candva o carte despre un om care se bucura ranind oamenii si observandu-le suferinta. De aici vine cuvantul sadism, ceea ce inseamna obtinerea placerii din suferinta altora. Pentru unele persoane este o satisfactie aparte in a-i vedea pe altii cum sufera. Observa-te si vezi daca ai acest sentiment. Acesta nu este foarte evident, dar daca totusi exista veti vedea ca se exprima prin impulsul de a rade atunci cand cineva cade. Tu vrei ca cei care sunt sus sa fie dati jos; critica, barfa involuntara despre alte persoane, toate acestea sunt expresii a insensibilitatii, o forma de a rani oameni. Cineva poate rani pe altul in mod deliberat, ca razbunare, sau o poate face inconstient, cu un cuvant, cu un gest, cu o privire; dar in orice caz, impulsul este acela de a rani pe cineva, si sunt foarte putini cei care au renuntat in mod radical la aceasta forma de placere pervertita.

16 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Imaginea de sine duce la durere

   De ce imparti problemele ca fiind majore sau minore? Nu este tot o problema? De ce le transformi in probleme mici sau mari, esentiale sau neesentiale? Pentru a putea intelege o problema patrunde in ea foarte profund, oricat de mica sau de mare este, atunci ti se va ridica valul de pe toate problemele. Nu este un raspuns retoric. Luati orice problema: furie, gelozie, invidie, ura – le stim foarte bine. Daca patrunzi in furie foarte profund, nu doar tangential, atunci care este dificultatea? De ce este cineva furios? Pentru ca este ranit, cineva a spus ceva neplacut, iar atunci cand cineva spune ceva magulitor esti multumit. Ce anume a fost ranit? Importanta de sine, nu-i asa? De ce exista aceasta importanta de sine? Deoarece cineva are o idee, un simbol despre sine, o imagine de sine, ceea ce ar trebui sa fie, ceea ce este sau ceea ce nu ar trebui sa fie. De ce-si creeaza cineva o imagine despre sine? Deoarece nu cunoaste ceea ce este de fapt. Noi credem ca ar trebui sa fim ceva sau altceva, idealul, eroul, de exemplu. Furia se trezeste deoarece idealul nostru, ideea pe care o avem despre noi insine este atacata. Iar ideea noastra despre noi insine este evadarea noastra din realitatea a ceea ce suntem. Dar atunci cand cunosti realitatea – ceea ce esti – nimeni nu te poate rani. Atunci, daca cineva este mincinos si se spune despre el ca este mincinos, nu inseamna ca este ranit, aceasta este o realitate. Dar cand te prefaci ca nu esti mincinos si se spune ca esti, atunci te superi si devii violent. Deci, noi mereu traim intr-o lume ideatica, o lume a mitului si nu in lumea reala. Pentru a observa ceea ce este, pentru a vedea realitatea, trebuie sa fim familiarizati cu ea, nu trebuie sa existe nici o judecata, nici o evadare sau opinie, nici frica.

15 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Sentimentele ranesc

   ...Cum ar trebui sa actionam pentru a nu-i deranja pe ceilalti? Asta doriti sa aflati? Ma tem ca atunci nu ar trebui sa actionam deloc. Daca traiesti in totalitate, actiunile tale ar putea cauza probleme; dar ce este mai important, aflarea adevarului sau a nu-i deranja pe altii? Asta pare atat de simplu, dar este greu de raspuns. De ce vrei sa respecti sentimentele altor oameni si punctul lor de vedere? Ti-e frica de a avea propriile sentimente ranite, de a-ti schimba punctul de vedere? Daca oamenii au opinii care difera de a ta, puteti afla daca acestea sunt adevarate doar ascultandu-i, intrebandu-i, deci venind in contact activ cu ei. Si daca veti afla ca aceste opinii si sentimente nu sunt adevarate, descoperirea poate cauza perturbari pentru cei care le pretuiesc. Atunci ce trebuie sa faceti? Ar trebui sa va conformati acestora, sa faceti un compromis cu ei, pentru a nu va rani prietenii?

14 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Suferinta constienta 
si suferinta inconstienta

   Suferinta este... durere, incertitudine, sentimentul de totala singuratate. Exista suferinta mortii, suferinta de a nu avea capacitatea implinirii de sine, suferinta de a nu fi recunoscut, suferinta de a iubi si a nu fi iubit in schimb. Exista nenumarate forme de suferinta si cred ca fara a intelege suferinta nu exista nici un sfarsit al conflictului, al nefericirii, a coruptiei si degradarii zilnice. Exista suferinta constienta si exista de asemenea suferinta inconstienta, suferinta care nu are nici o baza, nici o cauza imediata. Cei mai multi dintre noi cunosc durerea constienta si cunoastem de asemenea modul de abordarea a sa. Fie fugim de ea prin credinta religioasa sau o rationalizam, sau luam medicamente, droguri, indiferent daca aceasta suferinta este de natura psihica sau fizica; sau ne abandonam cuvintelor, distractiilor, diverselor divertismente superficiale. Cu toate ca facem toate acestea, totusi nu putem scapa de suferinta constienta. Dar exista si o suferinta inconstienta pe care am mostenit-o de-a lungul secolelor. Omul a incercat intotdeauna sa depaseasca acest lucru extraordinar, numit durere, suferinta, nefericire; dar chiar si atunci cand suntem fericiti superficial si avem tot ce ne dorim, adanc in subconstient exista inca radacinile suferintei. Deci atunci cand vorbim despre sfarsitul suferintei, ne referim la incetarea tuturor suferintelor, atat constiente cat si inconstiente.

    Pentru a pune capat durerii trebuie sa avem o minte foarte clara si foarte simpla. Aceasta simplitate nu este doar o idee. Pentru a avea aceasta simplitate a mintii este necesara o mare inteligenta si sensibilitate.

13 IULIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Este suferinta esentiala?

   Exista atat de multe varietati, complicatii si grade de suferinta. Stim cu totii asta. Tu stii foarte bine, si duci aceasta povara de-a lungul vietii, practic din momentul nasterii si pana moartea te rapune...

    Daca am spune ca aceasta este inevitabil, atunci nu exista nici un raspuns; daca o acceptati, atunci ati opriti investigarea sa. Ati inchis usa investigatiei; daca evadezi din ea, inchizi deasemenea usa. Puteti evada cu ajutorul unui barbat sau al unei femei, in bautura, distractii, prin diferite forme de putere, pozitie sociala, prestigiu, prin palavrageala interna despre nimic. Atunci evadarea devine foarte importanta; toate acestea va vor conduce spre a va asuma o importanta colosala. Deci, ati inchis usa spre suferinta, din nou, si asta facem majoritatea dintre noi... Deci, am putea opri evadarea de orice fel si sa ne intoarcem la suferinta... Asta inseamna sa nu cautam o solutie pentru suferinta. Exista suferinta fizica – durere de dinti, de stomac, o operatie, accidente, diferite forme de suferinte fizice, care au rezolvarea lor. Exista de asemenea teama de suferinta din viitor, fata de ce ar putea provoca suferinta. Suferinta este strans legata de frica si fara intelegerea acestor doi factori majori in viata, niciodata nu vom intelege ce inseamna a avea compasiune, a iubi. Deci, o minte care doreste sa inteleaga ce este compasiunea, iubirea si toate celelalte, cu siguranta trebuie sa inteleaga ce este frica si ce este suferinta.