joi, 10 mai 2012

10 MAI


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti
Sa nu numim sentimentul
   Cand observam un sentiment, acel sentiment are o finalitate. Dar chiar daca sentimentul are o finalitate, daca exista un observator, un cenzor, un ganditor care ramane inafara sentimentului, atunci inca exista contradictie. Deci, este foarte important sa intelegem cum analizam un sentiment.
   Luati, de exemplu, un sentiment foarte frecvent: gelozia. Stim cu totii ce inseamna sa fii gelos. Acum, cum iti analizezi gelozia? Cand analizezi acest sentiment, esti un observator al geloziei ca fiind ceva in afara ta. Incerci sa schimbi gelozia, sa o modifici, sau incerci sa explici de ce se justifica sa fii gelos, si asa mai departe. Si tot asa. Deci, exista o fiinta, un cenzor, o entitate in afara geloziei care o observa. Pentru moment gelozia poate disparea, dar revine, se intoarce pentru ca nu realizezi ca gelozia este o parte din tine.
   ...Ceea ce spun este ca in momentul in care ii dai un nume, pui o eticheta acestui sentiment, l-ai adus intr-un sablon, ai creat un observator, o entitate separata, care este compusa din cuvinte, idei, opinii despre ceea ce este bine si ce este rau... Dar, daca nu numim acest sentiment – ceea ce necesita o constientizare extraordinara, o reala intelegere imediata – atunci veti descoperi ca nu exista nici un observator, nici un ganditor, nici un centru care va judeca si ca tu nu esti diferit de sentiment. Nu exista nici un “TU” care simte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu