joi, 14 februarie 2013

14 FEBRUARIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Credința împiedică adevărata înțelegere
   Dacă nu am avea nici o credință, ce s-ar întâmpla cu noi? Am fi foarte speriați de ce s-ar putea întâmpla? Dacă avem un model de acțiune, bazat pe o credință fie în Dumnezeu, sau în comunism, în socialism, sau în imperialism, sau în orice fel de forme  religioase, dogme în care suntem condiționați – nu ar trebui să ne simțim cu totul pierduți? Și această acceptare a credinței nu este cea care acoperă frica – frica de a fi cu adevărat nimic, de a fi gol, vid? La urma urmei o cană este utilă numai atunci când este goală; și mintea care este plină cu credințe, cu dogme, cu idei, cu citate, este de fapt o minte necreatoare; este doar o minte repetitivă pentru a scăpa de această frică – frica de a fi gol, teama de singurătate, frica de stagnare, de a nu reuși, de a nu realiza, de a nu fi cineva, de a nu deveni ceva – este cu siguranță unul dintre motivele pentru care acceptăm credințele cu atâta nerăbdare și lăcomie, nu-i așa? Și prin acceptarea credinței, ne înțelegem pe noi înșine? Dimpotrivă. O credință religioasă sau politică împiedică în mod evident înțelegerea de sine. Aceasta acționează ca un ecran prin intermediul căruia ne observăm. Și putem să ne auto-observăm fără credințe? Dacă am elimina aceste credințe, multiplele credințe pe care le avem, este acesta un mod radical diferit de a privi? Dacă nu mai avem nici o credință cu care mintea se identifică, atunci mintea fără nici un fel de identificare poate privi în sine – așa cum este – și atunci cu siguranță va începe înțelegerea de sine. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu