marți, 26 februarie 2013

26 FEBRUARIE


CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Evoluția umană
   Trebuie să cunoști starea de beție pentru a cunoaște abstinența? Trebuie să treci prin ură pentru a cunoaște ce înseamnă să fii plin de compasiune? Trebuie să treci prin războaie distrugându-te pe tine și pe alții pentru a ști ce este pacea? Cu siguranță acesta este un mod fals de gândire, nu-i așa? În primul rând trebuie să-ți asumi faptul că nu există evoluție, o creștere, o mișcare de la rău la bine, și apoi îți încadrezi gândirea în acest model. Evident, există o creștere fizică, planta mică devine un copac mare; există progres tehnologic, roata evoluând de-a lungul secolelor până la avionul cu reacție. Dar există progres, evoluție psihologică? Asta este ceea ce noi discutăm – dacă există o creștere, o evoluție a ”eu-lui” începând cu răul și terminându-se cu binele. Printr-un proces de evoluție în timp, poate ”eu-l”, care este centrul răului, să devină vreodată nobil, bun? Evident, nu. Ceea ce este rău, psihologicul ”eu” va rămâne întotdeauna rău. Dar noi nu dorim să ne confruntăm cu asta. Noi credem că prin procesul timpului, prin creștere și transformare ,”eu-l” în cele din urmă va deveni realitate. Aceasta este speranța noastră, aceasta este dorința noastră ca  ”eu-l”  să ajungă la desăvârșire în timp. Ce este acest ”eu”? Acesta este un nume, o formă, un pachet de amintiri, speranțe, frustrări, dorințe, dureri, necazuri, bucurii trecătoare. Dorim ca acest ”eu” să continue și să devină perfect, și astfel afirmăm că dincolo de ”eu” există un ”suprem”, un sine mai mare, o entitate spirituală, care este atemporală, dar din moment ce gândim despre asta, această entitate spirituală este în continuare în domeniul timpului, nu-i așa? Dacă putem gândi despre aceasta, ea este în mod evident în domeniul raționamentului nostru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu