25 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Aprinde flacara cunoasterii de sine

   Daca vi se pare dificil sa fiti constienti, atunci experiemntati scriind fiecare gand si sentiment care apare de-a lungul zilei; scrie reactiile tale de gelozie, invidie, vanitate, senzualitate, intentiile din spatele cuvintelor tale, si asa mai departe. Rezerva-ti un timp inainte de micul dejun pentru a scrie si rezerva-ti de asemena un timp inainte de a merge la culcare, renuntand la unele activitati sociale, etc. Daca scrii aceste lucruri ori de cate ori poti de-a lungul zilei iar seara inainte de culcare vei revedea tot ce ai scris in timpul zilei, studiind si examinand fara nici un fel de judecata, fara condamnare, vei incepe sa descoperi cauzele ascunse ale gandurilor si sentimentelor tale, dorintelor si cuvintelor...

    Acum, cel mai important lucru in acest sens este a studia cu o inteligenta libera ceea ce ai scris si in acest studiu vei deveni constient de propria stare. In flacara contiintei de sine, a cunoasterii de sine, cauzele conflictului sunt descoperite si consumate. Ar trebui sa continui sa-ti scrii gandurile si sentimentele, intentiile si reactiile, nu o data sau de doua ori, ci pentru un numar considerabil de zile, pana cand vei fi in masura a fi constient de ele instantaneu...

    Meditatia nu este doar o constanta constiinta de sine ci este si o constanta abandonare de sine. Dincolo de sfera gandirii se afla meditatia, din care vine linistea intelepciunii; si asa cea mai inalta seninatate este realizata.

    Scriind ceea ce gandesti si simti, propriile dorinte si reactii, determina o constiinta interioara activa, cooperarea intre constient si subconstient, iar acest lucru la randul sau duce la integrare si intelegere.

24 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Cunoaste un gand in totalitatea sa

   A nu fi nimic este inceputul libertatii. Deci, daca sunteti capabili de a simti, de a ptrunde in aceasta, veti descoperi, veti deveni constienti ca nu sunteti liberi, ca sunteti obligati a face diferite lucruri si in acelasi timp mintea spera sa fie libera. Si puteti vedea ca cele doua sunt contradictorii. Deci, mintea trebuie sa investigheze de ce se agata de ceva. Toate acestea implica o munca grea. Este mult mai dificil decat a merge la birou, decat orice munca fizica, decat toate stiintele la un loc. Mintea umila, inteligenta este preocupata de ea insasi fara a fi auto-centrata; prin urmare ea trebuie sa fie extraordinar de alerta, constienta si asta inseamna o munca grea in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare minut... Aceasta munca cere insistenta deoarece libertatea nu vine usor. Totul te impiedica – sotia, sotul, copiii, prietenii tai, zeiii si religia ta, traditia ta. Toate acestea vor impiedica, insa voi le-ati creat deoarece doriti securitate. Si mintea este in cautarea securitatii pe care niciodata nu o poate gasi. Daca priviti un pic lumea, veti vedea ca nu exista ceva precum securitatea. Sotia moare, moare sotul, fiul pleaca departe – se intampla ceva. Viata nu este statica, desi ne-ar placea sa fie asa. Nici o relatie nu este statica, deoarece intreaga viata este miscare. Aceasta este ceva care trebuie sa fie inteles, adevarul este ceva care trebuie sa fie vazut, simtit, si nu ceva despre care doar argumentam. Atunci veti vedea, pe masura ce incepem sa investigam, ca acesta este cu adevarat procesul meditatiei.

    Dar nu va lasati fascinati de acest cuvant. A fi constient de fiecare gand, a cunoaste sursa din care vine acesta si care este intentia sa – aceasta este meditatia. Si a cunoaste in totalitate mecanismul unui singur gand, ne reveleaza intregul proces al mintii.

23 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Meditatia

   Sa abordam pas cu pas ce anume este meditatia. Va rog, nu asteptati pana la capat, in speranta ca veti avea o descriere completa a modului de a medita. Ceea ce facem noi acum este o parte a meditatiei.

    Acum, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa fim constienti de ganditor, si nu sa incercam sa rezolvam contradictia producand o integrare intre gandire si ganditor. Ganditorul este entitatea psihologica care a acumulat experienta si cunostinte; el este legat de centrul timpului, care este rezultatul continuei schimbari si influente a mediului, si el priveste, asculta, traieste si experimenteaza din acest centru. Atata timp cat cineva nu intelege structura si anatomia acestui centru vor exista intotdeauna conflicte si mintea aflata in conflict nu are posibilitatea de a intelege profunzimea si frumusetea meditatie.

    In meditatie nu poate exista ganditor, ceea ce inseamna ca gandirea trebuie sa inceteze – gandirea care are dorinta si nerabdarea de a obtine un rezultat. Meditatia nu are nimic de a face cu obtinerea unui rezultat. Nu inseamna a respira intr-un anumit fel, sau a-ti privi varful nasului, sau a-ti trezi puterea de a realiza anumite trucuri, sau tot restul de prostii si non-sensuri... Meditatia nu este ceva inafara vietii. Cand conducecti o masina sau sunteti intr-un autobuz, atunci cand suntenti prinsi in conversatii fara nici un tel, atunci cand va plimbati singur printr-o padure sau urmariti un fluture in bataia vantului – sa fii constient, fara nici o alegere, de tot, face parte din meditatie.

22 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Liber de reteaua timpului

   Fara meditatie nu exista cunoastere de sine; fara cunoasterea de sine nu exista meditatie. Deci, tu trebuie sa incepi sa te cunosti. Nu poti ajunge departe fara a cunoaste imprejurimile, fara a cunoaste procesele zilnice de gandire, simtire si actiune. Altfel spus, gandirea trebuie sa-si inteleaga propriul mod de lucru si atunci cand vei vedea, prin auto-observare cum functioneaza, vei observa ca gandirea se misca de la necunoscut la cunoscut. Nu poti gandi despre necunoscut. Ceea ce cunoasteti nu este real deoarece ceea ce cunoasteti este numai in timp. A fi liber de reteaua timpului este o preocupare majora, nu sa te gandesti la necunoscut, deoarece nu te poti gandi la necunoscut. Raspunsurile la rugaciunile voastre fac parte din cunoscut. Pentru a primi necunoscutul, mintea insasi trebuie sa devina necunoscut. Mintea este rezultatul procesului de gandire, rezultatul timpului, iar acest proces de gandire trebuie sa aiba un sfarsit. Mintea nu poate gandi ceea ce este etern, atemporal; de aceea mintea trebuie sa fie libera de timp, procesul timpului, in minte trebuie sa fie dizolvat. Doar atunci cand mintea este complet libera de ieri, si prin urmare nu foloseste prezentul ca un mijloc pentru viitor, este capabila de a primi vesnicia... Prin urmare, preocuparea noastra in meditatie este de a ne auto-cunoaste, nu doar superficial, ci a cunoaste intregul continut interior, al constiintei noastre ascunse. Fara a cunoaste toate acestea si fara a fi liber de conditionarile acestora, nu veti putea trece dincolo de limitele mintii. Acesta este motivul pentru care procesul de gandire trebuie sa inceteze, si pentru ca acesta sa inceteze, trebuie sa existe cunoasterea de sine. Prin urmare, meditatia este inceputul intelepciunii, care inseamna a-ti intelege propria minte si inima.

21 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Dincolo de limitele credintelor

   A fi teist sau ateu pentru mine ambele sunt la fel de absurde. Daca ai sti ce este adevarul, ce este Dumnezeu, nu ai fi nici teist nici ateu deoarece in aceasta constientizare credinta este inutila. Aceasta este pentru omul care nu este constient, care doar spera si presupune, care priveste credinta sau necredinta sa doar ca un sprijin care sa-l conduca spre a actiona intr-un anumit fel.

    Acum, daca veti privi aceasta intr-un mod diferit, veti descoperi voi insiva, individual realitatea, ceva ce este dincolo de toate limitarile credintei, dincolo de iluzia cuvintelor. Dar aceasta – descoperirea adevarului sau a lui Dumnezeu – cere multa inteligenta, ceea ce nu inseamna a avea sau a nu avea credinta, ci recunoasterea obstacolelor create de lipsa inteligentei. Deci, pentru a-l descoperi de Dumnezeu sau adevarul – si eu spun ca un astfel de lucru exista, deoarece l-am realizat – pentru a-l recunoaste, pentru a-l realiza, mintea trebuie sa fie purificata de toate piedicile care au fost create de-a lungul veacurilor datorita nevoii de auto-protectie si securitate. Nu poti fi liber de nevoia de securitate pur si simplu afirmand ca esti liber. Pentru a trece dincolo de aceste obstacole trebuie sa ai o mare inteligenta, nu doar intelect. Pentru mine, inteligenta este atunci cand mintea si inima sunt intr-o armonie deplina; atunci vei descoperi de unul singur fara a intreba pe cineva, ce este realitatea.

20 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Necunoasterea

   Daca cineva poate ajunge cu adevarat la aceasta stare de a spune “eu nu stiu”, aceasta indica un extraordinar sentiment de umilinta; nu exista aroganta cunoasterii, nu exista nici un raspuns dogmatic, doctrinar pentru a impresiona. Cand pot afirma cu adevarat “nu stiu”, ceea ce foarte putini sunt capabili, in aceasta stare frica inceteaza in totalitate deoarece orice sentiment de recunoastere, de cautare in memorie a ajuns la final; nu mai exista investigare in domeniul cunoasterii. Apoi urmeaza ceva extraordinar. Daca ati urmarit pana acum ceea ce am spus, nu doar verbal, ci ati experimentat cu adevarat, veti descoperi ca atunci cand spuneti “nu stiu” orice conditionare ia sfarsit. Si care este atunci starea mintii?

    Cautam ceva permanent – permanent in sensul timpului, ceva de durata vesnica. Vedem ca totul in jurul nostru este tranzitoriu, in miscare, nastere, decadenta si moarte, si noi cautam intotdeauna stabilitate, ceva care va dainui in domeniul cunoscutului. Cunoasterea functioneaza doar prin gandire, care este un raspuns provocat de memorie. Vazand toate acestea, daca as dori sa pun capat gandirii, ce ar trebui sa fac? Cu siguranta, prin auto-cunoastere trebuie sa fiu constient de intregul proces al gandirii mele. Trebuie sa observ ca fiecare gand, chiar si subtil, chiar si elevat, chiar si stupid sau oricat de josnic ar fi, isi are radacinile in cunoscut, in memorie. Daca eu vad aceasta foarte clar, atunci cand mintea se confrunta cu o problema imensa, va fi capabila sa spuna “nu stiu” deoarece nu are nici un raspuns.

19 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Omul religios

   Care este starea mintii care afirma: “eu nu stiu daca exista Dumnezeu, daca exista iubire”, adica atunci cand nu exista nici un raspuns al memoriei? Va rog sa nu raspundeti imediat la aceasta intrebare, deoarece daca o faceti raspunsul va fi doar recunoasterea a ceea ce credeti ca ar trebui sau nu ar trebui sa fie. Daca spui: “este o stare de negare”, tu o compari cu ceea ce stii deja; prin urmare acea stare in care spui “nu stiu” este inexistenta...

    Deci mintea care este capabila a spune “eu nu stiu” se afla in starea unica in care orice poate fi descoperit. Dar omul care spune: “eu stiu”, omul care a experimentat o infinitate de varietati de experiente umane si a carui minte este impovarata de informatii, de cunostinte enciclopedice, poate el experiemnta vreodata ceva care nu poate fi acumulat? Aceasta va fi extrem de greu. Cand mintea lasa deoparte toate cunostintele pe care le-a dobandit, atunci cand pentru ea nu mai exista nici un Buddha, nici un Christ, nici un maestru, nici un invatator, nici un fel de religie, nici o invatatura; atunci cand mintea este complet singura, necontaminata, ceea ce inseamna ca miscarea ei a ajuns la final, doar atunci exista posibilitatea unei extraordinare revolutii, a unei fundamentale schimbari... Omul religios este cel care nu apartine nici unei religii, nici unei natiuni, nici unei rase, care este complet singur interior, intr-o stare de ne-cunoastere, si pentru el binecuvantarea sacrului vine in fiinta.

18 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Dumnezeul tau nu este Dumnezeu

   Un om care crede intr-un Dumnezeu niciodata nu-l va gasi pe Dumnezeu. Daca sunteti deschisi realitatii nu poate exista credinta in realitate. Daca sunteti deschisi fata de necunoscut, nu poate exista credinta fata de acesta. Pana la urma credinta este o forma de auto-protectie, si doar o minte meschina poate crede intr-un Zeu sau Dumnezeu. Priviti credinta aviatorilor in timpul razboiului care spuneau ca erau insotiti de Dumnezeu atunci cand lansau bombele! Tu crezi in Dumnezeu atunci cand ucizi, atunci cand exploatezi oameni. Te inchini lui Dumnezeu si mergi sa storci cat mai multi bani fara mila, sustii armata dar spui ca tu crezi in mila, compasiune, bunatate... Cat timp exista credinta, nu poate exista necunoscutul; nu poti gandi cu privire la necunoscut, gandirea nu-l poate evalua. Mintea este un produs al trecutului, rezultatul lui ieri, si o astfel de minte poate fi deschisa spre necunoscut? Aceasta poate proiecta doar o imagine, doar ca proiectia nu este realitatea; deci Dumnezeu nu este Dumnezeu – este o imagine personala creata de tine, o imagine pentru propria-ti satisfactie. Realitatea poate exista doar atunci cand mintea isi intelege intregul proces de sine si ajunge la final. Atunci vand mintea este complet goala, abia atunci este capabila de a percepe necunoscutul. Mintea nu este purificata pana cand nu intelege esenta relatiei – relatia sa cu proprietatea, cu oamenii – pana cand nu stabileste o relatie corecta cu totul. Pana cand nu intelege intregul proces al conflictului in relatie, mintea nu poate fi libera. Numai atunci cand mintea este in intregime tacuta, complet inactiva, fara nici un fel de proiectii, cand nu mai cauta si nu mai urmareste nimic fiind complet linistita – doar atunci ceea ce este etern si atemporal vine in fiinta. 

17 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Un minunat refugiu

   Care este imboldul din spatele cautarii lui Dumnezeu, si este reala aceasta cautare? Pentru cei mai multi dintre noi aceasta este o evadare din realitate. Deci, trebuie sa ne fie foarte clar noua insine, daca aceasta cautare a lui Dumnezeu este o evadare, sau daca este vorba de a cauta adevarul in tot – adevarul in relatiile noastre, adevarul in valoarea lucrurilor, adevarul ideilor. Daca suntem in cautarea lui Dumnezeu doar pentru ca ne-am saturat de aceasta lume si mizeriile ei, atunci este o evadare. Atunci il cream pe Dumnezeu, si prin urmare acesta nu este Dumnezeu. Dumnezeul templelor, al cartilor, in mod evident nu este Dumnezeu – este o evadare minunata. Dar daca vom incerca sa gasim adevarul, nu doar in unele actiuni, ci in toate actiunile, ideile si relatiile noastre, daca vom cauta sa evaluam corect hrana, imbracamintea, adapostul, atunci mintea noastra va fi capabila sa aiba claritate si intelegere si vom gasi realitatea atunci cand o vom cauta. Atunci nu va fi o evadare. Dar daca suntem confuzi cu privire la lucrurile lumesti – alimente, imbracaminte, adapost, relatii si idei – cum putem descoperi realitatea? Noi putem doar inventa realitatea. Deci, Dumnezeu, adevarul sau realitatea nu poate fi cunoscut de o minte care este confuza, limitata, conditionata. Cum poate o astfel de minte gasi realitatea sau pe Dumnezeu? Mai intai ea trebuie sa se deconditioneze pe sine insasi. Ea trebuie sa se elibereze de propriile sale limitari, si doar apoi poate sti ce este Dumnezeu – evident, nu inainte. Realitatea este necunoscutul, si ceea ce este cunoscut nu este real.

16 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Adevarata religie

   Stiti ce este religia? Nu este incantatia, nu este a face puja, sau orice alt ritual, nu este inchinarea la zei de tinichea sau statui din piatra, ea nu se afla in temple sau biserici, nu este a citi Biblia sau Bhagavat-Gita, nu este repetarea unui nume sacru sau urmarea unor altor superstitii inventate de oameni. Nici unul din aceste lucruri nu este religie.

    Religia este sentimentul bunatatii ca iubire, care este la fel ca un fluviu viu intr-o miscare vesnica. In aceasta stare veti descoperi ca vine un moment cand nu mai exista nici o cautare; si acest final al cautarii este inceputul a ceva cu totul diferit. Cautarea lui Dumnezeu, a adevarului, sentimentul de a fi in totalitate bun – nu cultivarea bunatatii, a umilintei, insa cautand ceva care se afla dincolo de inventiile si trucurile mintii, inseamna a trai in acel ceva, a fi constient de acesta – aceasta este adevarata religie. Dar puteti face asta doar atunci cand parasiti balta sapand propriul canal pentru a iesi afara in fluviul vietii. Atunci viata are un mod uimitor, surprinzator de a avea grija de tine, deoarece atunci nu exista nici o grija din partea ta. Viata te poarta unde vrea deoarece esti parte din ea insasi; atunci nu exista nici o problema de securitate, sau cu privire la ceea ce oamenii spun sau ce nu spun, si aceasta este frumusetea vietii.

15 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Zeii vostri creaza scindare

   Ce se intampla in lume? Crestinii il aveti pe Dumnezeu, hindusii au zeii lor, mahomedanii au conceptia lor particulara despre Dumnezeu -  fiecare mica secta cu adevarul ei particular; si toate aceste adevaruri devin ca niste boli in lume, separand oamenii. Aceste adevaruri in mainile celor putini devin mijloace de exploatare. Mergi pe la fiecare secta, una dupa alta, incercandu-le pe toate, deoarece ti-ai pierdut simtul discriminarii, deoarece suferi si vrei un remediu, iar tu accepti orice remediu care iti este oferit de catre orice secta, fie crestina, hindusa sau oricare alta. Deci, ce se intampla? Zeii tai scindeaza, impart, credintele tale in Dumnezeu creaza aceasta scindare si totusi vorbim despre fraterntitatea omului, unitatea acestuia in Dumnezeu si in acelasi timp refuzam lucrurile pe care dorim sa le descoperim deoarece ne agatam de aceste credinte, ca si cum acestea ar fi cele mai puternice mijloace de a distruge limitarea, insa acestea doar o intensifica. Toate acestea sunt atat de evidente.

14 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Pentru a ajunge sus trebuie

sa incepi de jos

   Organizatiile religioase devin la fel de fixe si de rigide ca si gandurile acelora care le apartin. Viata este o schimbare constanta, o devenire continua, o revolutie neincetata, si pentru ca o organizatie nu poate fi niciodata maleabila, ea sta in calea schimbarii, ea devine reactionara pentru a se proteja. Cautarea adevarului este individuala, nu congagretionala. Pentru a impartasi, pentru a fi in comuniune cu realitatea, trebuie sa existe singuratatea, nu izolarea, ci libertatea fata de orice influenta si opinie. Credintele organizate, in mod inevitabil, devin obstacole in calea gandirii.

    Dupa cum si singuri va dati seama, lacomia si dorinta de putere sunt aproape inepuizabile intr-o asa-numita organizatie spirituala, aceasta lacomie este acoperita de cuvintele oficiale, placute, insa influenta distrugatoare, avaritia, mandria si antagonismul sunt mereu prezente si hranite. Din acest conflict se dezvolta intoleranta, sectarismul si alte manifestari neplacute.

    Nu ar fi mai intelept sa existe mici grupuri interesate, formate din douazeci sau douazeci si cinci de persoane, fara taxe sau cotizatii de membru, care gasesc oportun a se intalni pentru a discuta si aborda relaxat ce este realitatea si adevarul? Pentru a evita ca un astfel de grup sa devina exclusivist, oricare membru ar putea fi din cand in cand incurajat sa se alature unui alt astfel de grup; astfel acestea ar putea fi extensive, nu inguste si limitate.

    Pentru a ajunge sus trebuie sa incepi de jos. Din acest mic inceput, oricine ar putea ajuta la crearea unei lumi mai sanatoase si mai fericite.

13 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Exista adevar in religii?

   Intrebarea este: Exista oare adevar in religii, in teorii, in idealuri, in credinte? Sa examinam. Ce intelegem prin religie? Cu siguranta nu religiile organizate, nu Hinduismul, Buddhismul sau Crestinismul – care toate sunt credinte organizate cu propaganda lor, cu convertirea si progenitismul lor, cu constrangerile lor, si asa mai departe. Exista vreun adevar in religiile organizate? Ele pot inghiti, pot captura adevaraul, dar religia organizata, in sine, nu este adevar. Prin urmare, religia organizata este falsa, ea separa oamenii intre ei. Esti musulman, eu sunt hindus, altul este crestin sau buddhist – avem certuri si dispute, ne macelarim intre noi. Exista vreun adevar in asta? Noi nu discutam despre religie ca urmarire a adevarului, dar cautam daca exista vreun adevar in religiile organizate. Suntem atat de conditionati de religia organizata, incat credem ca exista adevar in ea si am ajuns sa credem ca noi insine, numindu-ne hindusi, suntem cineva, sau il vom gasi pe Dumnezeu. Cat de absurd, domnule; pentru a-l gasi pe Dumnezeu, pentru a descoperi realitatea, trebuie sa existe virtute. Virtutea este libertatea, si doar prin libertate poate fi descoperit adevarul – nu atunci cand suntem prinsi in bratele religiei organizate, cu toate credintele si dogmele sale. Si exista vreun adevar in teorii, in ideologii, in credinte? De ce mai ai credinte? In mod evident, pentru ca credintele va dau siguranta, confort, protectie, ghidare. Launtric esti speriat, doresti sa fii protejat, doresti sa te sprijini pe ceva, si prin urmare creezi un ideal care te impiedica sa intelegi ceea ce este. De aceea un ideal devine o piedica in calea actiunii.

12 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Este religia o chestiune de credinta?

   Religia, asa cum in general o stim, este o serie de credinte, de dogme, de ritualuri, de superstitii, de idolatrie, magie si guru-si care te vor duce la ceea ce doresti ca scop final. Adevarul ultim este proiectia ta, este ceea ce tu vrei, ceea ce te face fericit, ceea ce-ti ofera o certitudine a nemuririi. Deci, mintea captiva in aceste lucruri creaza o religie, o religie a dogmelor, a superstitiilor, a breslei preotesti, a cultului idolilor, si astfel esti prins in inertia mintii. Este aceasta religie? Religia este o chestiune de credinta, o chestiune de cunoastere a experientelor si declaratiilor altor oameni? Sau religia este urmarea moralitatii? Voi stiti ca este relativ usor a fi moral – a face un lucru si a nu face altul. Pentru ca este usor, puteti imita un sistem de moralitate. In spatele moralitatii se ascunde sinele, EU-l, tot mai mare, in crestere, agresiv, dominator. Dar este aceasta religie?

    Va trebui sa aflati ce este adevarul, deoarece este singurul lucru care conteaza, nu daca sunteti bogati sau saraci, nu daca aveti o casatorie fericita si aveti copii, deoarece toate acestea au un sfarsit, intotdeauna exista moarte. Deci, fara nici o forma de credinta, trebuie sa descoperiti; trebuie sa aveti puterea, increderea in sine, initiativa, astfel incat voi insiva sa descoperiti adevarul, ce este Dumnezeu. Credinta nu-ti va da nimic; credinta doar corupe, te mentine in intuneric. Mintea poate fi libera doar prin energie, prin vitalitate, prin incredere in sine.

11 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Raspunsul la rugaciune

   Rugaciunea, care este o implorare, o cerinta, nu poate gasi realitatea care nu este efectul, rezultatul unei cereri. Noi cerem, imploram cu fervoare, ne rugam doar atunci cand suntem in confuzie, in suferinta; si neintelegand aceasta confuzie si suferinta ne indreptam catre altcineva. Raspunsul la rugaciune este propria noastra proiectie; intr-un fel sau altul este intotdeauna satisfacator, imbucurator, altfel l-am respinge. Deci, atunci cand cineva a invatat trucul de linistire a mintii prin repetare, o mentine linistita cu acest obicei, dar raspunsul la rugaciune, la implorare trebuie sa fie in mod evident modelat in functie de dorinta celui care implora.

    Acum, rugaciunea, implorarea, cererea, nu poate niciodata descoperi ceea ce nu este o proiectie a mintii. Pentru a gasi ceea ce nu este fabricat de minte, mintea trebuie sa fie linistita – nu facuta linistita prin repetarea cuvintelor care este o auto-hipnoza, nici prin orice alt mijloc de a induce liniste mintii.

    Linistea care este indusa, produsa, nu este cu adevarat liniste. Este ca si cum un copil ar fi pus la colt – superficial el este linistit, dar in interior el fierbe. Deci, mintea care este linistita prin disciplina nu este cu adevarat niciodata linistita si linistea care este indusa nu poate niciodata descoperi starea de creativitate in care realitatea, adevarul vine in fiinta.

10 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Rugaciunea este ceva complex

   Ca toate problemele fundamentale ale omului, rugaciunea este o chestiune complexa si nu poate fi abordata in graba; este nevoie de rabdare, atentie si toleranta in aceasta explorare, fara a avea concluzii si decizii definitive. Fara a se intelege pe sine, cel care se roaga poate, prin rugaciunea sa, sa ajunga la auto-amagire. Am auzit uneori oamenii spunand, si mai multi mi-au spus, ca atunci cand se roaga la ceea ce ei numesc Dumnezeu, pentru lucrurile lumesti, rugaciunile lor sunt adeseori indeplinite. Daca au credinta, si in functie de intensitatea rugaciunii lor, ceea ce ei cer – sanatate, confort, bunuri materiale – ei primesc in cele din urma. Daca cineva se complace in aceasta rugaciune-implorare isi primeste propria recompensa, ceea ce el cere este adesea primit, iar acest lucru intareste implorarea. Apoi, exista rugaciunea care nu este pentru lucruri sau pentru oameni, ci pentru a-l experimenta pe Dumnezeu, acesta deasemenea primeste frecvent un raspuns; si mai exista si alte forme de rugaciune-implorare, mai subtile si mai ocolite, dar totusi implorand, implorand si aducand ofrande. Toate aceste rugaciuni au propria recompensa, ele aduc propriile lor experiente; dar conduc acestea la realizarea realitatii ultime?

    Nu suntem noi rezultatul trecutului, si prin urmare nu avem legatura cu enorma acumulare de ura si lacomie, cu opusul acestora? Cu siguranta, atunci cand facem o rugaciune sau o implorare, facem apel la acest rezervor de lacomie acumulata, si asa mai departe, care are propria sa recompensa si propriul pret... Oare rugaciunea, implorarea altuia, la ceva din afara, poate duce la intelegerea adevarului?

09 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Mintea religioasa este exploziva

   Putem descoperi singuri ce este mintea religioasa? Omul de stiinta in laboratorul sau este doar un om de stiinta; el nu are convingerile nationalismului, fricile si vanitatile sale, ambitiile si cerintele specifice; el este acolo pur si simplu pentru a cerceta, pentru a investiga. Dar, in afara laboratorului, este la fel ca oricare altul, cu prejudecatile sale, cu ambitiile sale, cu cetatenia sa, cu vanitatile si invidiile lui, si tot restul. O astfel de minte nu poate accesa mintea religioasa. Mintea religioasa nu functioneaza printr-un centru de autoritate, indiferent daca acesta este acumulare de cunostinte ca traditie, sau este experienta, care de fapt este continuarea traditiei, continuarea conditionarilor. Spiritul religios nu gandeste in termenii timpului, a rezultatelor imediate, a reformarii directe a modelului societatii... Spuneam ca mintea religioasa nu este ritualica, ea nu apartine nici unei biserici, nici unui grup, nici unui model de gandire. Mintea religioasa este mintea care a patruns in necunoscut si nu poate ajunge in necunoscut decat printr-un salt;  ea nu poate calcula si aranja in nici un fel intrarea in necunoscut. Mintea religioasa este mintea cu adevarat revolutionara, iar mintea revolutionara nu este o reactie la ceea ce a fost. Mintea religioasa este cu adevarat exploziva, creativa – nu in sensul acceptat a cuvantului creativ, ca intr-un poem, ca atunci cand decorezi ceva, cand construiesti, ca in arhitectura, muzica, poezie si tot restul – ea este pur si simplu in starea de creatie.

08 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Incepe de aici

   Omul religios nu il cauta pe Dumnezeu. Omul religios este preocupat de transformarea societatii, care este el insusi. Omul religios nu este cel care face nenumarate ritualuri, care urmeaza traditiile, care traieste intr-o cultura moarta, din trecut, explicand la nesfarsit Bhagavad-Gita sau Biblia, facand nesfarsite incantatii, sau a deveni sannyasi sau calugar – acesta nu este un om religios; acest om incearca sa scape, sa evadeze din realitate. Omul religios este preocupat total si complet cu intelegerea societatii, care este el insusi. El nu este separat de societate. A aduce in sine o mutatie, o transformare completa, totala, inseamna incetarea completa a lacomiei, a invidiei, a ambitiei; si prin urmare el nu mai depinde de imprejurari, chiar daca el este rezultatul circumstantelor – alimentelor pe care el le consuma, cartilor pe care le citeste, filmelor pe care le vizioneaza, dogmelor religioase, credintelor, ritualurilor si toate celelalte activitati. El este responsabil, si prin urmare, omul religios trebuie sa se inteleaga pe sine insusi, care este un produs al societatii, pe care el insusi a creat-o. Prin urmare, pentru a descoperi realitatea, el trebuie sa inceapa de aici, nu din templu, nu cu o imagine – chiar daca imaginea este produsa de mana omului sau de catre mintea sa. Altfel, cum ar putea el gasi ceva in totalitate nou, o conditie complet noua?

07 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

In singuratate nu exista teama

   Doar atunci cand mintea este capabila sa se goleasca de toate inluentele, sa fie complet singura... exista creativitate. In lume este mult mai mult dezvoltata tehnica – tehnica de a influenta oamenii prin propaganda, prin constrangere, prin imitatie, prin exemple, prin idolatrie, prin cultul eroului. Exista nenumarate carti despre cum sa faci un lucru, cum sa gandesti eficient, cum sa construiesti o casa, cum sa lucrezi cu masinile, astfel incat treptat vom pierde initiativa, initiativa de a gandi ceva original, noi insine. Prin invatamant, prin relatia noastra cu autoritatile, prin diferite mijloace, suntem influentati sa ne conformam, sa imitam. Si cand permitem sa fim influentati, convinsi intr-o atitudine sau actiune particulara, in mod natural cream rezistanta fata de alte influente. In acest proces de creare a rezistentei fata de alte influente, nu vom ceda la ceea ce este negativ?

    Nu ar trebui ca mintea sa fie mereu in stare de revolta pentru a intelege influentele care intotdeauna interfereaza, interactioneaza, controleaza, modeleaza? Una din caracteristicile mintii mediocre, care este intotdeauna fricoasa, intr-o stare de confuzie, este de a vrea ordine, de a vrea coerenta, de a vrea o metoda prin care sa poata fi ghidata, controlata, dar aceste metode, aceste diferite influente creaza contradictii si confuzie in individ... Oricare alegere dintre aceste influente este desigur in continuare starea de mediocritate...

    Nu trebuie ca mintea sa aiba capacitatea de patrundere – si nu de a imita sau modela – si sa fie fara frica? Nu trebuie ca mintea sa fie singura, si prin urmare creativa? Aceasta creativitate nu este a ta sau a mea, ea este anonima.

06 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Creati o noua lume, o noua civilizatie

   Daca trebuie sa creati o lume noua, o noua civilizatie, o arta noua, totul nou, necontaminat de traditie, de frica, de ambitii, daca trebuie sa creati anonim – o societate noua, impreuna, a ta si a mea, in care nu exista al tau si al meu ci doar “al nostru”, nu trebuie sa existe o minte care sa fie complet anonima, prin urmare singura? Aceasta implica, nu-i asa, ca trebuie sa existe o revolta impotriva conformitatii, o revolta impotriva respectabilitatii, deoarece omul respectabil este un om mediocru, deoarece el vrea ceva, el este dependent de influente pentru a fi fericit, de ceea ce crede vecinul sau, de ceea ce crede guru-l sau, de ceea ce Bhagavat-Gita sau Upanishad-ele sau Biblia sau Hristos spune; mintea sa nu este niciodata singura. El nu merge singur, ci intotdeauna el merge ca un insotitor, insotitorul acestor idei.

    Nu este important sa aflam, sa vedem intreaga semnificatie, interferenta, influenta aparitiei lui “EU”, care este cauza contradictiei intre anonimi? Vazand in intregime acestea, o intrebare apare inevitabil: Este imediat cu putinta, sa ai acea stare a mintii care nu este influentata, care nu poate fi influentata de propria experienta sau de experienta altora, o minte incoruptibila, care este singura? Numai atunci exista posibilitatea de a crea o lume diferita, o cultura diferita, o societate diferita, in care fericirea este posibila.

05 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Cine este singur este inocent

   Unul din factorii de suferinta este extraordinara izolare a omului. Puteti avea tovarasi, puteti avea zei, puteti avea o multime de cunostinte, puteti fi extrem de activi din punct de vedere social, discutand si barfind fara incetare despre politica – si cei mai multi politicieni barfesc tot timpul – si inca va mentineti in aceasta izolare. De aceea omul cauta sa gaseasca o semnificatie in viata si inventeaza o semnificatie, un sens al vietii. Dar izolarea ramane in continuare. Deci o poti privi fara nici o comparatie, o poti vedea asa cum este, fara a incerca sa fugi de ea, fara a incerca sa o acoperi, sa scapi de ea? Atunci vei vedea ca singuratatea este ceva cu totul diferit.

    Noi nu suntem singuri. Suntem rezultatul a o mie de influente, a o mie de conditionari psihologice, mosteniri, propaganda, cultura. Noi nu suntem singuri, si prin urmare suntem fiinte umane uzate, invechite. Cand cineva este singur, complet singur, neapartinand nici unei familii - desi s-ar putea sa aiba o familie - neapartinand nici unei natiuni, nici unei culturi, nici unui angajament particular, acesta este sensul, sentimentul de a fi un strain – strain oricarei forme de gandire, de actiune, familie, natiune. Si asa este numai cel care este complet singur, care este inocent. Aceasta inocenta este cea care elibereaza mintea de suferinta.

04 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Doar in singuratate exista inocenta

   Cei mai multi dintre noi nu sunt niciodata singuri. Va puteti retrage in munti si sa traiti ca un pustnic, dar atunci cand sunteti fizic de unul singur, veti avea cu voi toate ideile, experientele voastre, traditiile si cunostintele voastre. Calugarul crestin intr-o chilie de manastire nu este singur. El este cu Iisus, cu teologia sa, cu conceptele si dogmele sale, cu credintele si conditionarile sale particulare. In mod similar sannyasii din India care se retrag din lume si traiesc in izolare nu sunt singuri, deoarece ei traiesc deasemenea cu amintirile lor.

    Vorbesc despre o singuratate in care mintea este complet libera de trecut, si doar o astfel de minte este virtuoasa, deoarece doar in aceasta singuratate exista inocenta. Poate vei spune: “Ne ceri prea mult. Nu se poate trai asa in aceasta lume haotica, in care cineva sa mearga zilnic la birou pentru a putea trai, pentru a-si creste copiii, a suporta cicalirea sotului sau sotiei, si tot restul.” Dar cred ca ceea ce se spune acum este legat direct de activitatii vietii zilnice, in caz contrar, aceasta nu are absolut nici o valoare. Vedeti, din aceasta singuratate vine virtutea, care este energica si care aduce o extraordinara puritate si blandete. Nu conteaza daca cineva face greseli; asta are o importanta foarte mica. Ceea ce conteaza este a avea acest sentiment de a fi complet singur, necontaminat, deoarece doar o astfel de minte poate cunoaste sau poate fi constienta de ceea ce este dincolo de cuvant, dincolo de nume, dincolo de toate proiectiile imaginatiei.

03 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Cunoaste singuratatea

   Singuratatea este complet diferita de izolare. Aceasta singuratate trebuie adoptata, asumata pentru a putea fi singur. Singuratatea nu este comparabila cu izolarea. Omul care se afla in izolare nu va sti niciodata sa fie singur. Ai tu aceasta stare de singuratate? Mintile noastre nu sunt structurate pentru a fi singure. Chiar procesele mintii sunt separatoare. Si ceea ce este separat este in izolare.

    Dar singuratatea nu este separatoare. Este ceva care nu este multime, care nu este influentata de multime, care nu este rezultatul multimii, care nu este compus precum mintea;  mintea este multimea. Mintea nu este o entitate singura, fiind compusa, reunita, un produs al secolelor. Mintea nu poate fi niciodata singura. Mintea nu cunoaste niciodata singuratatea. Dar fiind constienti de izolare atunci cand treceti prin ea, atunci vine in fiinta singuratatea. Doar atunci poate exista ceea ce este incomensurabil. Din pacate, cei mai multi dintre noi cauta dependenta. Ne dorim tovarasi, vrem prieteni, vrem sa traim intr-o stare de separare, intr-o stare care aduce conflictul. Ceea ce este singur nu poate fi intr-o stare de conflict. Dar mintea nu poate percepe, nu poate intelege acest lucru, poate cunoaste doar izolarea.

02 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

A fi izolat nu este singuratate

   Desi toti suntem fiinte umane, am construit ziduri intre noi si vecinii nostri prin nationalism, prin rasa, casta si clase – care naste din nou izolare, singuratate.

    Acum, o minte care este captiva in singuratate, in aceasta stare de izolare, nu are posibilitatea de a intelege ce este religia. Ea poate crede, poate avea anumite teorii, concepte, formule, poate incerca sa se identifice cu ceea ce ea numeste Dumnezeu; dar religia, consideram ca nu are nimic de a face cu nici o credinta, cu nici un preot, cu nici o biserica sau cu asa numitele carti sacre. Starea unei minti religioase poate fi inteleasa numai atunci cand vom incepe sa intelegem ce este frumusetea; si intelegerea frumusetii trebuie abordata prin intermediul totalei singuratati. Numai atunci cand mintea este complet singura poate cunoaste ce este frumusetea, si nu in oricare alta stare.

    Singuratatea nu este in mod evident izolarea si nu este unicitatea. Pentru a fi unic trebuie doar sa fii exceptional intr-un fel, dar a fi complet singur necesita o extraordinara sensibilitate, inteligenta, intelegere. A fi complet singur implica ca mintea sa fie libera de orice influenta si prin urmare sa fie necontaminata de societate; si mintea trebuie sa fie complet singura pentru a inteleg ce este religia – ceea ce inseamna sa descoperi tu insuti ceea ce este nemuritor, etern, dincolo de timp.

01 DECEMBRIE

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

Singuratatea are o mare frumusete

   Nu stiu daca ati fost vreodata singuri; atunci cand iti dai brusc seama ca nu ai nici o relatie, cu nimeni – nu ca o realizare intelectuala ci ca o realitate... si sa fiti complet izolati. Orice forma de gandire si de emotie este blocata; nu va puteti adresa nimanui; nu exista nimeni sa vi se adreseze; Dumnezeu, ingerii, toti au disparut dincolo de nori si, precum dispar norii, asa au disparut si acestia; esti complet izolat, solitar – nu voi folosi cuvantul singur. Singur presupune liniste, un inteles diferit, are frumusete. A fi singur inseamna ceva cu totul diferit. Si tu trebuie sa fii singur. Cand omul se elibereaza din structura sociala a conditiei de lacomie, de invidie, de ambitie, de aroganta, de dobandire – atunci cand el se elibereaza de toate acestea, atunci el este complet singur. Acesta este un lucru diferit. Atunci exista o mare frumusete, sentimentul unei mari energii. 

DECEMBRIE - cuprins

CARTEA VIETII – Meditatii zilnice cu Krishnamurti

DECEMBRIE

singuratate

religie

dumnezeu

meditatie